INTERVIU / Niculae vorbește din nou

Internaționalul Daniel Niculae a fost vizitat acasă de un ziarist de la unul dintre cele mai cunoscut cotidiene sportive din Europa. Deși ziaristul din Hexagon nu a consemnat foarte multe din cele spuse de fostul jucător al Rapidului, i-a creionat un portret care arată bine.

Mai optimist, mai calm, cu un zâmbet jovial pe față, fotbalistul lui Auxerre l-a determinat pe confratele gal să afirme că Niculae a depășit perioada neagră prin care a trecut. Noi nu am făcut decât să consemnăm materialul apărut în publicația susmenționată. Repetăm, deci, este vorba doar de traducere și adaptare, fără nicio intervenție din partea noastră.

Naționala, un subiect prea "complicat"

Daniel Niculae a acceptat, după destulă vreme, să discute cu jurnaliștii. După decesul tatălui său, care a avut loc la numai câteva ore după terminarea dezastruosului debut de campanie (0-3 cu Lituania), atacantul lui Auxerre a decis să țină doliu o perioadă mai lungă de timp, ceea ce a însemnat și o tăcere autoimpusă față de presă și pe care toată lumea din Franța, până acum, a decis să o respecte.

"În orice caz, nu mai îmi stătea capul la fotbal", precizează jucătorul român. Iată că două luni mai târziu, fostul feroviar acceptă să vorbească despre orice subiect. Cu o singură excepție. Echipa națională a României. "Nu vreau să discut despre asta", zâmbește el. De altfel, prin oraș se aude că austerul Pițurcă nu prea a fost un bun psiholog pentru Niculae și nici nu l-a tratat prea bine.

Probleme în perioada de presezon

Durerea dispariției părintelui său nu s-a atenuat, dar tipul pare senin. De altfel, drama sa revine de mai multe ori în mijlocul discuției. Despre ineficacitatea sa din acest sezon, în comparație cu cel precedent (11 goluri), are o explicație decentă.

"După un an greu și participarea la Euro, am avut o vacanță cam scurtă. După numai doua zile de antrenament am suferit o accidentare la tendonul lui Ahile și asta m-a facut să ratez începutul sezonului. Pe urmă, am fost în România cu ocazia partidei cu Lituania, ocazie cu care s-a petrecut și decesul tatălui meu", explică, fără a căuta scuze.

"Oricum, toată lumea de la club, inclusiv oamenii simpli de pe stradă, m-au încurajat și le mulțumesc pe această cale."

Șapte luni fără gol

Diriguitorii clubului burgund i-au permis să rămână în țară 10 zile pentru a fi alături de mama sa și de fratele mai mic. În plus, s-a bucurat constant de sprijinul antrenorului Jean Fernandez.

"Joc regulat. Este drept că încă nu am marcat, dar nu acesta este cel mai important lucru în viață. Mi s-a întâmplat și în România să am perioade lungi fără să înscriu." În Ligue 1, a punctat ultima oară în martie, într-un meci contra lui Lille (2-0), iar în precedentele două sezoane a început să marcheze începând din etapa a VIII-a.

"Am senzația că, din punctul meu de vedere, sezonul a început acum cinci sau șase etape", spune românul și adevărul este că ceva s-a schimbat în jocul său. Sâmbăta trecută i-a oferit o pasă de gol lui Kevin Lejeune, acesta reușind să marcheze ceea ce a fost unica reușită a partidei.

Adevărul este că Daniel nu este tipul de om de gol de genul Papin, Benzema sau Jelen. Îi place golul, dar de multe ori adevărata satisfacție o trăiește atunci când oferă pase pe tavă pentru coechipieri. Niculae este atacantul modern, care știe să-și facă singur ocazii de a marca, se mișcă neîncetat pe teren, ba mai vine și la munca de jos, în sprijinul propriei defensive.

Singur, dar nu un solitar

Antrenorul său consideră că la Niculae este și o problemă de psihic. "Am mare incredere în el. Atunci când va marca, se va elibera. Și mai e ceva. Au plecat tovarășii lui, Tamaș și Munteanu, doi băieți tare haioși care intrețineau o atmosferă excelentă în cadrul lotului", sunt cuvintele celui care a jucat în naționala cocoșilor alături de marele Platini.

Plătit pentru a înscrie

Atunci când afirmă că nu și-a propus niciodată un anumit număr de goluri, coroborează cuvintele tehnicianului care l-a titularizat cu faptul că salariul său înseamnă și datoria de a umfla plasele adversarilor.

"Nu vă temeți, golul o să vina. E ca un resort… stă undeva și, dintr-o dată, o să-l vedeți. Promit acest lucru", încheie românul. Și adevărul este că toți atacanții trec prin perioade mai puțin faste…

 

traducere și adaptare: Octavian METONI