Poli a câștigat pentru că l-a avut pe Gigel Bucur

Italianul de pe banca CFR-ului și-a făcut un calcul simplu pentru Timișoara: apărare departe de poartă, recuperare și contraatac rapid. Ce se întâmplă însă când și celălalt antrenor gândește la fel. Trombetta se aștepta poate ca Poli să atace cu entuziasm. Pe de altă parte avea destul de multe absențe, așa că toate îndemnau la prudență. De partea cealaltă ni-l închipuim pe Uhrin și încercăm să-i reconstituim și lui judecata: Clujul e o echipă solidă, așa că a o ataca bazându-te pe presiunea tribunei și pe principiul „Urcați-i pe garduri" nu prea ține, ba chiar este sinucigaș de riscant. Astfel, cele două echipe s-au trezit față în față cam cu aceleași partituri. Cei care au marcat primii au și desființat apoi tema de acasă a celuilalt, obligându-l să se reorganizeze din mers. Pe de altă parte, Gigel Bucur rămâne un atacant de valoare, capabil să întoarcă pe dos orice apărare. Iar el a jucat la Poli.