Când joci cu Otopeniul, după ce ai remizat la Fiorentina și te numești Steaua singura problemă care se pune e cea a scorului. Vor mai fi 4 goluri? Poate 5?
Â
Pe teren lucrurile nu stau chiar așa. Steaua e relaxată, Steaua e ieșită clar din joc. Poate că un meci cu un adversar era mai indicat. Lovin e nervos, lovește adversarii, se agită, dar degeaba. E singurul jucător lucid. Dayro Moreno își prelungește starea de absență din ultimile partide, Toja se ybate și pe stânga, iar Bogdan Stancu nu este atacantul dorit de Becali. Și apărătorii par să viseze, la singura fază a Otopeniului, Predescu fiind aproape de gol.
Repriza a doua aduce o creștere a presiunii. Kapetanos și Semedo intră pentru a trezi celelalte tricouri roș-albastre ce valsează neputincios pe gazon. Viteza atacurilor crește, la fel și frecvența, dar nu neaapărat periculozitatea. Oaspeții nu mai aruncă nici măcar o privire spre terenul advers. stau înghesuiți la ei în careu și resping, resping. Dar, ce e asta? Vali Negru scapă spre poarta lui Zapata, trage, dar Columbianul respinge greu. Urmează minute confuze în careul stelist. Timpul trece, iar disperarea apare în tabăra lui Lăcătuș.
Finalul este halucinant cu Steaua în pană de idei, cu Dayro blocat de fundașii adverși și cu Otopeniul detonând bomba prin Vali Negru în urma unui contraatac ca la carte. Până la urmă Kapetanos înscrie și salvează ceva din ultima impresie.
Coșmarul insucceselor din Liga 1, după un meci în Europa, continuă în Ghencea
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER