Nu s-a putut mai mult!

Și atletismul, ca mai toate celelalte discipline sportive prezente în China, a mers cu motorul redus față de Sydney sau Atena, delegația României însumând până aseară, cu trei zile înaintea ceremoniei de închidere, doar opt medalii. În 2000 se strânseseră per total 25, iar patru ani mai târziu, cu șase mai puțin. Unul dintre performerii ediției trecute, triplusaltistul Marian Oprea, era pe lista oamenilor lipiți de un metal. Contextul, binecunoscut, doar trei concursuri în acest an, pe fondul unor accidentări repetate, dar cu o dorință nebănuită de a pătrunde iar în elită.

Început în forță și atât

Piteșteanul a strâns din dinți, încercând marea cu degetul și fiind conștient că portughezul Nelson Evora (aur 17,67 m) și „circa­rul“ britanic Philips Idowu (argint 17,62 m) sunt greu de depășit, elevul Doinei Anton avînd în minte bronzul. Dar după o primă tentativă amprentată la 17,22 m, care îi dădea „Struțului“ aripi pentru următoarele cinci, a fost trădat chiar de unul dintre punctele sale forte: știința de a nu depăși pragul. Calificat din prima în faza următoare, finala de opt, Mari s-a consultat îndelung cu Doina Anton, și-a risipit nisipul din pantofi și a cerut aplauzele sacadate ale galeriei conduse de Mihai Covaliu. Însă finalul rundei a patra l-a prins deja pe cinci, doi sportivi care altădată îi stăteau românului la degetul mic, Leevan Sands și David Girat luându-i fața cu rezultate de peste 17,50 m. Bronzul se zărea cu greu, vicecampionul de la Atena intenționând să rupă norii la ultimele două încercări.

Patru sărituri depășite din șase

Penultima s-a dovedit iar depășită. Fanilor le fugea mintea spre CM Helsinki (2005 – bronz) sau CE Göteborg (2006 bronz), când Oprea își netezea culoarul spre podium din tentativa epilog. Istoria nu s-a mai repetat, 16,69 m la ultima, și Oprea pune punct aventurii atletismului românesc în „Cuib” cu un loc 5, ca și cel al Cristinei Casandra (3.000 m obst.), după aurul Pușei Tomescu.