Legile lui Murphy nu țin și la Beijing. O zi începută promițător, cu bronz la gimnastică, s-a încheiat bine, cu un argint scos cu măiestrie din vârful spadei. După cinci zile, România are o zestre de patru medalii la Olimpiadă. Ce diferență între explozia de la sabie și construcția lentă de la spadă. Sportivele par două feline care se adulmecă reciproc, se tatonează. Distanța dintre ele se menține constantă secunde bune, poate chiar minute, până la atacul care se produce fulgerător. Un strigăt de eliberare și un pumn strâns anunță lovitura. După care jocul se reia. Ana Maria Brânză se afla pe locul doi în clasamentul mondial înainte de Beijing, poziție ce i-a adus un culoar mai facil. „Concurez în ziua de 13, dar nu-mi fac probleme. Este o cifră norocoasă pentru mine. Plus că s-au împlinit fix 13 ani de când fac scrimă. Nimic nu e întâmplător”, declara în clipa când a intrat în sală.
A luptat cu dureri la braț
De Megumi Harada (Japonia) a trecut lejer, 15-11. În sferturi, asalt dur cu rusoaica Liubov Shutova: victorie cu 15-13, dar și ceva probleme. „Mă doare brațul stâng, m-a lovit puternic”, s-a văitat stelista. Durerea s-a mai atenuat când a aflat numele rivalei din semifinale: unguroaica Ildiko Mincza-Nebald (39 de ani). „Este cel mai accesibil adversar. Oricare dintre celelalte două semifinaliste mi-ar fi creat probleme”, spune Ana. Și Nebald îi pune probleme, dar Brânză câștigă cu 15-14. În finală vine numărul unu mondial, Britta Heidemann (Germania). Asaltul se decide în primele minute: 4-0 pentru nemțoaică și 15-11 la final. Scrima și-a făcut norma olimpică: Mihai Covaliu – bronz, Ana Maria Brânză – argint.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER