Calificare

Primul gând la finalul unui meci în care România a remizat cu Italia, după ce Mutu a ratat cel mai important penalty românesc de la cel al lui Ionel Ganea din 2000 încoace, este cum putem bate Olanda. Cum putem bate Olanda fără Goian adică, și fără Mirel, și fără ploaie și fără vânt…După ce campioana și vicecampiona mondială și-au dat toate calculele peste cap nereușind decât un punct de fiecare cu Cenușăreasa grupei, adică România, e clar că ne putem și că trebuie să ne gândim la mai mult. Calificare. Acest cuvânt ce părea imposibil de pronunțat fără ca toată lumea să se uite ca la un nebun la tine acum o săptămână pe vremea asta începe să încolțească în mințile și inimile noastre.

Doare să vorbești despre meciul cu Italia. Doare numai dacă te gândești că în minutul 83 am ratat o lovitură de pedeapsă, doare pentru durerea lui Rădoi, doare pentru galbenul lui Goian –am pierdut doi titulari importanți- și pentru că am luat gol imediat după ce înscrisesem. E bine dacă gândim per ansamblu. La cota lor, la faptul că au avut un gol valabil și că perioadele de dominare au fost împărțite și ocaziile lor cel puțin la fel de clare. Să fim sinceri. A fost un egal echitabil. Suntem ce-am fost, dar puteam fi mai mult decât atât. Vom fi marți!