A câștigat Dinamo sau a pierdut Steaua?

Dinamo a jucat cu o ambiție ieșită din comun. Dacă ar fi făcut-o la fel cu Lazio, în preliminariile Ligii Campionilor, Rednic n-ar mai fi trecut pe la Rapid, fanii n-ar mai fi scris mesaje obscene la adresa lui Turcu și a lui Borcea, Dinamo n-ar mai fi trecut prin criza și prin rușinea pe care le-a trăit în acest an.

Dinamo a câștigat meciul și a schimbat destinația titlului pentru că s-a dovedit „mai echipă“ decât Steaua în momentele decisive, pentru că a avut în Dănciulescu și Bratu cuplul de atacanți care i-a lipsit Stelei. Incisivi și dinamici, percutanți și ambițioși, cei doi „câini“ ne-au făcut să regretăm că nu merg amândoi la Euro.

L-au blocat pe Mendoza

Dinamo a profitat la maximum de nesiguranța defensivă a Stelei, a știut că Ghionea și Rădoi pot fi depășiți în viteză și la limita ofsaidului, pentru că n-au mai jucat împreună și n-au omogenitate. Apoi, a închis centrul terenului prin travaliul extrem al lui Ropotan și al lui Mărgăritescu, l-a blocat de sus pe Mendoza, omul pasei decisive, l-a anulat pe Pepe Moreno, atacantul care ar fi trebuit să aducă golul.

Dinamo a câștigat și de foame. Sunt mulți dintre fotba­liști care au câștigat aseară mai mult decât au obținut într-un întreg campionat din contracte. Salariile mici ale câtorva „câini“ i-au făcut pe aceștia să muște din gazon pentru niște mize imense. Saturați de paralele lui Gigi, steliștii au considerat normale bonusurile, și acestea enorme, pe care le-ar fi primit dacă scoteau măcar un egal.

Concluzionând, Dinamo a câștigat din orgoliu, pentru bani și pentru că a jucat mai bine.

La victoria contra Vasluiului,atacantul Marius Bilasco a înregistrat a 200-a apariție în primul esalon

Meciul dinamovistului Adrian Cristea contra Stelei a fost cel de-al 100-lea în prima liga

Ivorianul Daouda Mariko devine străinul cu cele mai multe jocuri all-time din primul nostru eșalon, depasindu-l pe bosniacul Guso, cu 124 de partide

Steaua de acum nu este o echipă de Champions League, după cum antrenorul de acum este la ani-lumină de exigențele europene.

Despre majoritatea jucătorilor steliști, numai de bine. Alcătuirea primului „11“ din meciul cu Dinamo a indicat primele slăbiciuni ale lui Lăcătuș. Cu Nicoliță fundaș dreapta și cu Neaga sau Mendoza în fața sa, flancul drept al Stelei s-a autopulverizat. Apoi, nimeni nu și-a dat seama ce doresc roș-albaștrii: n-au contraatacat la 0-0 și nici nu se poate spune că au atacat cu adevărat atunci când scorul le era nefavorabil. Senzația generală este că au acționat din teamă și agonie. Schimbările lui Lăcătuș sunt o dovadă de necombătut în acest sens. Cumplit, dacă avem în vedere sintagme ca „Fiara“ sau „războinicii luminii“, atașate oamenilor din Ghencea!

O echipă dezbinată

Steaua nu are o filosofie clară de joc. Venirea sud-americanilor a adus oarecare valoare individuală, dar a atomizat echipa. Dică nu mai reușește nici bruma din toamnă, Nicoliță a devenit – pardon de expresie – doar o umbră, Lovin și Ovidiu Petre seamănă atât de mult, încât se anulează reciproc, Mendoza pare că încă n-a descoperit alergarea, iar variantele de rezervă gen Neaga sau Badea sunt pur și simplu neglijabile.

Apoi, nu poți aștepta să te salveze la infinit doi oameni, Dayro și Habibou, cărora le-ai dat mult prea puține șanse reale de a performa în etapele precedente. Rădoi – și el ridiculizat de Bratu în unele momente duminică seară – știe exact de ce vrea să părăsească Steaua la finele acestui campionat. Simte deficitul valoric al coechipierilor și, simultan, nici nu mai crede în promisiunile patronului de a forma o mare echipă. După standardele Ligii Campionilor, nu ale Ligii lui Mitică.