“Datoria mea este să recunosc că am greșit. Datoria mea este să îmi caut acum meciuri la copii și juniori”. Alexandru Tudor, cel mai bun arbitru român până duminică și cel mai hulit de luni încoace, s-a spovedit în stil propriu, ca un soldat care, aflat în poziție de drepți în fața altarului, raportează: Am greșit, să trăiți, domnule Dumnezeu!
Datoria lui Tudor nu era să recunoască. Datoria lui era să se asigure că nu greșește. Și dacă totuși a făcut-o, avea datoria să nu repete greșeala la 13 minute distanță. Nefiind în stare să-și facă datoria, Tudor și-a făcut datorii mari. Ușor-ușor își pierde credibilitatea și va trăi cu eticheta pro-Steaua, la fel ca Marian Salomir, arbitrul cu șortul roș-albastru.
Cea mai mare datorie o are Tudor față de el însuși. Incoruptibilul care conduce o Dacie ruginită va fi tentat să compenseze greșelile comise, în stilul Altmayer sau alt fraier. Dacă o va face, va fi compromis definitiv. Dacă va mai greși pentru Steaua, va fi compromis definitiv. Cariera lui Tudor atârnă de un fir de păr cu rădăcina sănătoasă. Dacă firul s-a degradat între timp, cariera lui Al. Tudor va face pac-pac!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER