„Unor antrenori ar trebui să li se retragă licența”. Mărturia tulburătoare a fostului fundaș care a trecut pe la granzii din Superliga. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Discuția despre titularizarea lui Andrei Șucu poate fi făcută la foarte multe academii sau echipe de seniori din România.

Ionuț Rada (44 de ani), fostul jucător de la Steaua, Rapid și Universitatea Craiova, se implică într-un proiect care își propune tocmai să elimine favoritismele și presiunea pusă pe juniori.

„Unor antrenori ar trebui să li se retragă licența”. Mărturia tulburătoare a fostului fundaș care a trecut pe la granzii din Superliga

Andrei Șucu intră titular la Rapid, iar Daniel Pancu vorbește despre presiune și nemulțumire. Diana Șucu își susține părerea de mamă, care vrea să-și ajute copilul.

Este un fenomen despre care vorbește toată lumea, evident că părinții sunt subiectivi. Nici n-au cum să fie altfel.

În aproape orice oraș și orice academie de fotbal din România, părinții încearcă să-și impună copiii în teren, prin tot felul de mijloace.

Pun presiune pe arbitrii tineri, pe antrenori, se ceartă, fac scandal la meciuri sau încearcă să ofere cadouri pentru ca ai lor copii să fie avantajați în procesul de selecție.

„Toată lume vorbește despre asta”. O spune Ionuț Rada, fostul fotbalist care s-a concentrat mult în ultimii ani pe partea de mentorat pentru juniorii care vor să facă performanță, dar și îmbunătățirea relației sportiv – antrenor – părinte.

Fostul jucător de la FCSB, Rapid, Universitatea Craiova sau CFR este un ambasador al proiectului BRAVO, demarat de FRF, care înseamnă bucurie, respect, afecțiune, voință și optimism și își propune să elimine scandalurile și presiunea părinților sau a antrenorilor, de la meciurile de copii și juniori.

Ionuț Rada crede că atât Daniel Pancu cât și Diana Șucu au greșit și i-au făcut rău tânărului Andrei Șucu.

„Nu putem fi ipocriți, să spunem că nu te gândești și la copil. Dar câți din academia Rapid primesc acest privilegiu?”

Ionuț, ce înseamnă proiectul BRAVO?

Proiectul BRAVO vine în primul rând în sprijinul copiilor. Până la urmă, tot ceea ce facem, meciurile, antrenamentele, părinții, antrenorii, cu toții suntem pe acest drum datorită copiilor.

Iar proiectul BRAVO vine în urma multor probleme și incidente semnalate, din cauza presiunii care este foarte mare la o vârstă fragedă. FRF a demarat de ceva timp acest proiect, apoi fiecare AJF l-a preluat și apoi cluburile pot să adere la acest proiect.

Noi suntem primul AJF care face și partea de voluntariat. Mergem, discutăm cu părintele, punem acele mesaje despre ce ar trebui să facă părinții, cum să comunice, vorbim cu arbitri și așa mai departe. Pentru ca copiii să nu aibă presiune. De aceea s-a introdus și cartonașul negru.

Practic, încercați să împiedicați părinții să mai intervină în meciurile copiilor?

Nu vreau să împiedicăm părinții. Părinții au nevoie de ajutor. Părintele nu e vinovatul numărul unu. El, din dorința de a-l ajuta pe copil și neînțelegând ce ar trebui să urmărească privind progresul, face greșeli. Când este ajutat să înțeleagă care e rolul lui și ce e important pentru copil, în funcție de vârstă, părintele este mai liniștit.

Pentru că ei strigă, urlă și cred că pot să ajute, dar tocmai acolo intervin acele probleme. Copilul trebuie să greșească, ca să învețe și părinții nu înțeleg procesul acesta.

Am văzut zilele trecute ce înseamnă implicarea unui părinte pentru ca un copil să joace și ce înseamnă presiunea pusă pe antrenor, în povestea cu Andrei Șucu. Ce părere ai despre acest caz?

Privind din exterior, trecând în ultimii ani prin acest proiect de dezvoltare, prin partea de mentorat, de lucru cu părinți, cu copii, cu antrenori pot spune că este o linie foarte subțire. Familia Șucu vede această problemă din perspectiva părinților.

Apoi, ne gândim câți din academie de la Rapid primesc acest privilegiu. Câți primesc această șansă sau nu o primesc și ne gândim dacă este o promovare corectă. Noi vedem la tv ce se întâmplă, dar nu știm procesul. Am văzut explicații că fiecare ar încerca să-și ajute copilul. Nu putem fi ipocriți, să spunem că nu te gândești și la copil. Că nu e corect, asta e altă problemă. Dar tu, ca părinte, faci chestia asta.

Ionuț Rada în tribună la meciul dintre România și Olanda, din cadrul UEFA EURO 2024. Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

„Nu există așa ceva! Antrenorul poate să o ia personal”

Unde s-a greșit și cine a greșit în povestea cu Andrei Șucu?

Eu cred că toate aceste lucruri nu ar trebui expuse public. Că vine presiune, de la patron, de la părinte, de la jucători… Se întâmplă. Și eu puneam presiune, ca jucător, când nu jucam. Și sunt discuții interne. Antrenorul trebuie să găsească calea de comunicare prin care să creeze o zonă de echilibru, ca să nu fie afectată nici autoritatea lui în vestiar, nici rezultatul, nici jucătorul.

Lucrurile acelea trebuie să rămână interne. Încerci să ajuți, dar putea fi gestionată altfel partea asta. Ca părinte, inevitabil te întrebi cum poți să ajuți. Toată lumea știe că trebuie promovat orice copil pe anumite criterii. Acum, care sunt criteriile, ei stabilesc.

Trebuie spuse aceste criterii. Nu doar că e băiatul lui Șucu. Poate s-a făcut un raport, poate sunt antrenori din academie care au un clasament. Ca să nu se creeze atâta tam-tam.

Mama a greșit și ea, în acest context?

Da, da. La fel și aici, toate aceste mesaje, postări… Nu există așa ceva! Eu le vorbesc părinților să nu comenteze în online, în postări publice o decizie a antrenorului. Pentru că antrenorul poate să o ia personal și de suferit va avea sportivul.

Părinții nu trebuia să facă acele postări. Am observat că domnul Șucu o vorbește foarte rar în ultima perioadă și mă bucur pentru asta. Așa trebuie să facă un patron și un părinte și sper să ia exemplul domnului Șucu și soția dânsului.

Pentru că din dorința de a ajuta nu face decât să accentueze problemele. Cu siguranță a deranjat liniștea echipei. Este o responsabilitatea mult mai mare când ești și părinte și patronul echipei.

Presiunea pusă de părinți, fenomen național în România: „Antrenori nepregătiți și needucați. Dacă mergi acolo doar să iei bani, mai bine nu mai mergi”

Dar este un fenomen național această presiune a părinților, în tentativa de a-și ajuta copiii?

Cred că da. Din păcate se întâmplă, pentru că sunt antrenori nepregătiți, needucați, care nu știu care este rolul lor cu adevărat. Și misiunea lor este să-și completeze veniturile, nu să dezvolte copiii pe care îi antrenează.

Chiar dacă mai ai un job, când lucrezi cu un copil nu este ca și când lucrezi în fabrică și trebuie să îți faci norma.

Dacă mergi acolo doar să iei bani, mai bine nu mai mergi. Iar dacă nu ești corect, ești la fel ca un polițist sau un medic care ia șpagă. Mi-aș dori ca în viitor, poate face FRF ceva, ca orice antrenor care primește șpagă să fie penalizat ca un polițist.

Se mai practică atenții către antrenori sau plata unor deplasări, pentru favorizarea unor juniori?

Da. Bine, dovezi nu am, că nu am văzut eu așa ceva, dar toată lumea vorbește despre asta. Sunt sponsori sau părinți care investesc anumite sume și cer anumite lucruri. Dar părinții trebuie să înțeleagă cât de rău le pot face propriilor copii.

Pentru că viața nu se oprește la 18 ani, viața continuă și e nevoie de educație și pentru oamenii care dispun de condiții financiare mai bune. Ar putea ajuta, dar în alt mod.

Unii îmi spun: „Cât să tot muncesc, când văd ce se întâmplă?”

Ți se plâng copiii care fac fotbal de faptul că sunt favorizați cei care au părinți cu mai mulți bani?

Da, din păcate. Iar una dintre îndatoririle mele este să-i încurajez. Pentru că și eu am trecut prin așa ceva. Știu ce înseamnă să stai pe margine, poate pentru că tatăl tău nu poate susține activitatea și cel de pe postul tău nu merită să joace înaintea ta.

Le spun ca ei trebuie să se concentreze spre ce pot îmbunătăți. Pentru că știu cât e de nedrept, dar gândurile acelea nu îi ajută. Unii îmi spun: „Cât să tot muncesc, când văd ce se întâmplă?”.

Le spun și părinților să schimbe clubul sau antrenorul, dacă văd astfel de lucruri. „Nu rămâneți la un antrenor doar pentru că e un nume important, dar nu face nimic pentru copilul tău”. Îi încurajez pe părinți să plece cu copilul în altă parte. Și eu am făcut asta și la juniori și la profesioniști.

Nu poți să rămâi la un antrenor care nu te respectă. Nu trebuie să joace cu tine titular, dar să-ți vorbească, să spună ce trebuie să faci. Există copii din alte orașe, copii care sunt practic izolați. Sunt copii singuri și nu sunt întrebați cu zilele „cum ești?”, „cum te simți?”. Unor astfel de antrenori ar trebui să li se retragă licența.