Ion Geolgău, interviu-eveniment la 50 de ani de activitate în fotbal. „Forța sistemului n-am simțit-o de la Steaua, ci de la Dinamo, când a ajuns Mircea Lucescu! Securitatea făcea presiuni mari”. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

7 noiembrie 2026 este ziua în care Ion Geolgău, 65 de ani, fostul mare fotbalist al Craiovei Maxima, împlinește 50 de ani de activitate fotbalistică.

Pe 7 noiembrie 1976, Ion Geolgău a debutat într-un meci oficial din Divizia A, la doar 15 ani și 9 luni, pentru Universității Craiova. Partida dintre „Știința” și UTA a avut loc în Bănie și s-a terminat cu scorul de 3-1. La 50 de ani distanță, pe Ion Geolgău îl găsim tot în fotbal, observator LPF, dar și coordonar al secției de fotbal de la Atlas Craiova.

În cadrul unui interviu-eveniment oferit pentru ProSport, Ion Geolgău a vorbit despre o episoadele știute și neștiute din cei 50 de ani de activitate fotbalistică, iar pe lângă momentele frumoase, acesta ne-a dezvăluit și care este cel mai mare regret al său.

Ion Geolgău, 50 de ani în fotbal. Interviu de gală cu legenda Universității Craiova 

Domnule Geolgău, vă spune ceva ziua de 7 noiembrie?

(N.r. oftează). Mulțumesc frumos pentru telefon. Evident că această zi contează enorm pentru mine. Am câteva repere importante legate de data de 7 noiembrie. Pe 7 noiembrie 1976 am debutat oficial la Universitatea Craiova într-un meci de Divizia A împotriva echipei UTA, 3-1. Pe 7 noiembrie 1979 am evoluat extrordinar în meciul din Anglia împotriva lui Leeds. Am câștigat noi cu 2-0. Iar pe 7 noiembrie 2025 am ieșit la pensie din fotbal. Mi-am încheiat activitatea la FRF.

Cum s-a ajuns la debutul dumneavoastră atât de timpuriu într-o echipă de seniori la un meci de Divizia A? 

Sunt unul dintre cei mai tineri jucători din fotbalul românesc de-ai Universității care au au debutat în Divizia, 15 ani și 9 luni. La fel și ca marcator în cupele europene. Dar hai să vă spun cum am ajuns la Universitatea Craiova. Aveam vreo 14 ani, iar nea Silviu Stănescu era profesor la noi la școala din Pielești. M-a recomandat la Universitatea, iar eu am făcut pasul, la nici 15 ani, direct în echipa de tineret a Universității. Acolo i-am găsit pe Pițurcă, frații Boldici, Irimescu. Am stat doar câteva luni.

Și cum ați trecut de la tineret la echipa de seniori atât de repede? 

La noi la tineret era antrenor nea Titi Deliu, iar la echipa de seniori era antrenor Constantin Teașcă. Noi făceam des meciuri între echipa de tineret și cea de seniori. Nea Titi Teașcă m-a plăcut în meciuri, eu jucam mijlocaș dreapta. Și mi-a zis ca de a doua zi să mă prezint la antrenmentele echipei mari. Nici nu m-am dus de rușine.

Eram un copil de nici 15 ani și dintr-o dată trebuia să intr-un vestiar cu nea Nelu Oblemenco, Negrilă, Balaci, Silvică Lung, etc, etc.  Am fost certat teribil că nu m-am dus, dar a intervenit Constantin Oțet și l-a calmat pe nea Titi Teașcă. M-am dus la echipa mare, iar pentru mine visul devenise ralitate. Mă antrenam alături de mari fotbaliști ai României și de legende ale Științei.

Cum l-a „botezat” Adrian Păunescu. „După debutul oficial în Divizia A a scris într-un articol Gheorghiță, nu-mi știa prenumele”

Toată lumea fotbalului vă spune Gheorghiță Geolgău, deși prenumele dumneavoastră este Ion, cum s-a ajuns la Gheorghiță Geolgău?

O să vă explic, dar trebuie să povestsc cum am debutat la Universitatea Craiova.

Vă rog!

Deja mă antrenam cu echipa mare și aveam 15 ani și ceva. Undeva prin vara lui 1976 a avut loc, la Severin, un turneu amical pentru inaugurarea stadionului de acolo. În finală, Universitatea juca împotriva lui Poli Timișoara. Nea Titi Teașcă m-a titularizat și mi l-a dat om de marcat pe nea Imi Dembroschi. Eu aveam 15 ani și ceva, iar el avea 31 de ani. În fața mea se afla cel mai bun om al României de la Campionatul Mondial din Mexic 1970. Nu îmi veanea să cred cu cine mă lupt pe teren. Am jucat bine, iar ăla cred că a fost testul meu final și am rămas clar la echipa de seniori.

Și, totuși, cum s-a ajuns totuși la Gheorghiță Geolgău?

Mă aflam pe banca de rezerve la un meci oficial de Divizia A. Rodion Cămătaru s-a accidentat, iar nea Titi m-a întrebat dacă mă simt în stare să intru. Și am intrat. Am câștigat meciul cu UTA cu scorul de 3-1. După meci, Adrian Păunescu m-a oprit spre vestiare, dar eu i-am spus că mă grăbesc să prind rata spre Pielești. Nu eram eu obișnuit cu interviuri. Eram totuși un copil. Domnul Păunescu a dorit să scrie un articol despre debutul meu și l-a scris, dar nu îmi știa prenumele. Pe atunci nu erau mobile și internet să afli imediat. L-a sunat fix pe Dumitru Marcu ca să îl întrebe care e prenumele meu. Nici el nu l-a știut. Așa că, domnul Păunescu i-a spus că dacă sunt de la țară, astfel de copii pot avea prenume de Gheorghiță, Marin sau Ion. Și mi-a zis Gheorghiță Geolgău. Mie mi-a plăcut și așa mi-a rămas. Eu și acum când mă prezint la lume nu mă prezint cu Ion Geolgău cum sunt în buletin, ci cu Gheorghiță Geolgău.

Adrian Păunescu a fost un fan înfocat al Universității Craiova. Sursa foto Sport.ro

Cum vă place mai mult să vi se spună, Gheorghiță sau „eroul” de la Bratislava?

Ușor, ușor văd că doriți să ne îndreptăm și către echipa națională. Echipa națională este un capitol aparte pentru mine, am multe lucruri bune de la națională, dar am rămas și cu un mare regret, ca să nu spun direct un gust amar. Pe plan național, Gheorghiță e intrat la sufletul meu, dar pe plan internațional să știți că lumea mă știe drept „eroul de la Bratislava”, iar asta e o mare mândrie pentru mine.

Am simțit asta pe unde merg în străinătate, chiar și când s-a jucat la EURO U 21 în Slovacia, iunie 2025. Campania din 1982/83 a fost cea mai frunoasă perioadă a mea de la națională, dar eu personal cu ce am rămas după golul marcat de mine la Bratislava, golul calificării României la EURO  84? Am fost lăsat acasă de către Mircea Lucescu pentru EURO 1984!

După acest eveniment, vă spun sincer că inima mea a fost zdrobită, iar aplombul pentru echipa națională mi-a scăzut dramatic. Am mai jucat până în 1988 la națională, dar niciodată nu am mai avut tragerea de inimă ca cea din 1982-1993. Se rupsese ceva în mine. Meritam să fiu în lotul României la EURO 1984.

• 24 de selecții are Geolgău pentru echipa națională
• 3 goluri a marcat Geolgău pentru echipa națională

„Bordeaux a fost cea mai puternică echipă pe care am întâlnit-o în campania Cupei UEFA 1982 – 1983. Peste Benfica”

Vreau totuși să revenim la Craiova Maxima. Generația Stelei 86 o să primească în cele din urmă lunar o sumă de bani din partea statului român pentru câștigarea trofeelor internaționale, ce părere aveți?

Felicitări celui care a contribuit decisiv la această inițiativă. Foștii mei adversari din prima divizie meritau mai demult acești bani. Până la urmă noi cei de la Universitatea am rămas în inimile suporterilor ca jucătorii Craiovei Maxima, dar cei de la Steaua 86 au reușit să câștige și trofee internaționale.

• 304 meciuri a jucat Geolgău pentru Universitatea Craiova

Credeți că avea Universitatatea Craiova forța să câștige un trofeu internațional?

Cel mai aproape am fost în 1983. Făcusem sfert de finală, un sezon mai devreme, în Cupa Campionilor, dar în 1983 am ajuns până în semifinalele Cupei UEFA. Nu consider că Benfica a fost mai bună ca noi. Am făcut 0-0 în Portugalia și 1-1 în Bănie. Atunci au fost mai multe conjuncturi nefavorabile. Și la tur și la retur. Ori probleme de lot, ori acea problemă cu autocarul după ce am plecat noaptea după meciul cu Italia și am rămas prin pădure după ce s-a stricat acel autobuz.

Iar o altă problemă e că eu, la retur, am aflat doar în vesitar, când nea Tică Oțet a prezentat echipa, că voi juca fundaș dreapta. După ce a început să anunțe echipa, după numele lui Silviu Lung l-a rostit pe al lui Geolgău, adică pe al meu. Atunci am aflat că voi juca fundaș dreapta.

Universitatea Craiova a ajuns în 1983 pînă în semifinalele Cupei UEFA. Sursa Foto facebook

Vă deranjat că au fost oameni în fotbalul românesc care au cam încercat să vă scoată vinovat pentru golul egalizator reușit de Filipovic?

Sincer m-a cam deranjat că unii au încercat să îmi pună mie în cârcă acea fază. Dar așa a fost să fie. Au trecut 43 de ani de atunci. Dar știi ceva? Nu Benfica a fost cel mai puternic adversar al nostru. Consider că că a fost Girondins de Bordeaux. Ne bătuseră ei în tur cu 1-0, iar în retur am câștigat cu 2-0. Bordeaux avea în componență jucători sezaționali. Căpitanul echipei era Giresse. Motorul echipei lor era Jean Tigana, mijlocaș senzațional, iar Lacombe din atac era bun de tot.

În apărare îl aveau pe Tresor, care era o stâncă. Fundașul lor dreapta era Raymond Domenech, iar antrenorul lor Aime Jacquet, cel care a cucerit cu Franța a luat titlul mondial în 98. Iar  jucătorii despre care v-am spus, cu doar câteva luni înainte de meciul cu noi făcuseră un campionat mondial senzațional pentru Franța.

• 43 de goluri a marcat Geolgău pentru Universitatea Craiova
• 8 goluri a marcat Geolgău pentru Universitatea Craiova în cupele europene

„Conducerea trebuia să știe să gestioneze mai bine situația la transferuri după ce l-am pierdut pe Balaci. Craiova Maxima putea să domine cel puțin 10 ani”

Mulți își pun întrebarea, putea oare Craiova Maxima să ofere mult mai mult și după 1983?

Eu zic că da, însă trebuia gestionată mult mai bine strategia de transferuri. Nouă ne veneau de la tineret un Pavel Badea, Emil Săndoi, Gică Popescu, nimic de zis, dar trebuia să aducem și alți jucători după ce l-am pierdut pe Ilie Balaci.

Apoi l-am pierdut și pe Țicleanu. Eu eram mai tânăr. Aveam 22-23 de ani, Cămătaru nu plecase nici el. Negoro, Cârțu, Donose dar și alții aveau 29, 30, 31. Cred că dacă cei din conducere îi aduceau pe un Boloni, Mișa Klein, Ștefan Iovan sau dacă Gică Hagi rămânea la noi, vă spun sigur că Universitatea Craiova domina fotbalul din România cel puțin până în 1990.

Geolgău consideră că Loți Boloni ar fi trebuit tranansferat la Universitatea Craiova. Foto: Sport Pictures

Apropo de Gică Hagi, ce s-a întâmplat de nu a mai jucat pentru Universitatea Craiova? 

Să știți că în 1980, 1981, 1982 nu am simțit implicarea sistemului comunist pentru ajutorul Stelei sau al lui Dinamo. Valentin Ceaușescu a început să se ocupe de Steaua pe la jumătatea lui 84.

Pentru prima dată am simțit că sistemul începe să acționeze în 1983. Atunci Nicu Ceaușescu s-a ocupat de transferul lui Hagi la Sportul, deși Gică venise la noi în Craiova. S-a implicat și l-a luat de la noi. Apoi, nu la Valentin cu Steaua am simțit noi ceva. După 1986 am început cu adevărat să simțim implicarea Securității în viețile noastre și a activității sportive, după ce Mircea Lucescu ajunsese la Dinamo undeva pe la sfârșitul lui 1885-1986.

După ce v-ați retras de activitate, între 1997 și 2004 ați activat ca antrenor în Feroe și Islanda, de ce nu ați mai făcut acest lucru și după revenirea în România?

Am plecat afară în primul rând pentru că prinsesem contracte mai bune financiar. Alți foști colegi de-ai mei de la Universitatea luaseră drumul țărilor arabe, iar când m-am întors în România am bătut palma cu un patron de la noi să preiau o echipă de prima ligă. Cu două zile înainte de meci m-a sunat să îmi diciteze de pe foaie primul „11”.

Din acel moment am zis stop definitiv activității de antrenor în România! Nu puteam să accept să lucrez așa și m-am înreptat spre partea de conducător. Am lucrat și cu Adrian Mititelu și cu Mihai Rotaru. Cred că am făcut lucruri bune pentru ambii patroni. Acum, campioana României are în componență doi jucători pe care eu i-am adus la Craiova, cum ar fi Nicușor Bancu sau Laurențiu Popescu. Recent l-am văzut pe Gabi Balint cum se lăuda că el i l-a propus lui Rotaru pe Bancu pentru transfer. Hai să fim serioși! Doar eu știu cât m-am luptat pentru Bancu. Unii de prin club nici nu-l voiau.

„Tata îmi zicea că de la fotbal nu o să ies la penise”

Cum a fost perioada petrecută la FRF pentru dumneavoastră?

Am avut onoarea să fac ceea ce îmi place mie cel mai mult. Am participat cu inima deschisă la multe acțiuni de selecții.  Să îi urmăresc pe tinerii jucători prin toată țara asta nu a fost ușor, mai ales în perioada Pandemiei, dar am încercat să îmi fac treaba cât mai bine. Cred că am făcut, din 2016 pînă în 2025, o treabă foarte bună.

Sunt mulți jucători pe care eu i-am ochit și i-am ajutat să ajungă la loturile naționale. Bine, ei au ajuns în primul rând datorită calităților lor. Cea mai mare satisfacție pentru mine este când merg acum pe stadioane și văd cum, după meciuri, câte 5-6 jucători vin la mine și mă salută.

Geolgău a fost prezent la nenumărate acțiuni FRF. Aici este alături de Ștefan Iovan și Ionel Augustin. Sursa foto facebook

Acum unde activați?

Am ieșit la pensie pe data de 7 noiembrie 2025, dar apropo de pensie. Tata nu mă lăsa să mă duc la fotbal, îmi tot reproșa faptul că din fotbal nu pot să ies la pensie. Dar uitați că am reușit. Am jucat primul meci oficial pe 7 noiembrie 1976, iar pe 7 noiembrie 2025 am ieșit la pensie după ce mi-am terminat treaba la FRF. Am stat câteva luni să mă odihnesc, dar nu am putut sta departe de fotbal. În acest moment sunt observator LPF și sunt coordonator la secția de fotbal de la Atlas Craiova.

• 7 noiembrie 1975 este ziua în care Geolgău a debutat oficial pentru Universitatea Craiova în partida cu UTA. Avea 15 ani și 9 luni
• 2 campionate a câștigat Geolgău pentru Universitatea Craiova