Alex Bourceanu, transformare fantastică! De la mijlocașul feroce, la antrenorul cu glume și încurajări: „Nu putem să ne comportăm cum o făceau antrenorii cu noi”. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Fotbalistul care domina terenul în fața lui Frank Lampard sau Christian Eriksen, mijlocașul feroce din urmă cu 13 ani, a luat-o pe drumul său în antrenorat și o face într-un stil propriu. Alex Bourceanu, tehnicianul transformat fantastic: încurajări, glume și multă răbdare!

ProSport l-ar reîntâlnit pe Alex Bourceanu, 41 de ani, cu ocazia partidei Sănătatea Cluj – Unirea Dej din Liga 3. Antrenor al oaspeților, din vara acestui an, după experiențe anterioare ca „secund” la LPS HD Clinceni și „principal” la Speed Academy Pitești.

Transformare fantastică pentru Alex Bourceanu, de la jucător la antrenor

Anul 2012. Alex Bourceanu este ales de UEFA în primul 11 ideal al fazei grupelor din Europa League! Joacă la FCSB, cu Laurențiu Reghecampf pe bancă. Echipa uimește Europa iar Alex este desemnat drept cel mai bun închizător din competiție!

Victorii de colecție cu Chelsea și Ajax Amsterdam, în care mijlocașul domină mijlocul terenului, în dueluri cu englezul Lampard sau danezul Eriksen. Este o perioadă în care „Gattuso al României” este om de bază și la echipa națională.

Dăm „fast forward” și ajungem în prezent. Alex Bourceanu este în treningul de antrenor principal la Unirea Dej și are meci acasă cu Sănătatea Cluj, în Liga 3. Iese în evidență imediat și nu doar pentru că este o figură cunoscută. O face prin stilul său aparte de a antrena:

• „Nu-i nimic, dar încearcă să dai mai repede, știi ce zic?”.
• „Data viitoare atacă poarta!”
• „Stai sus! Mă înțelegi?
• „Nu-i nimic, te-a depășit acum. Gata! Hai!”

Alex Bourceanu: „Sunt tineri și este nevoie de răbdare. Încerc să le ofer din energia mea”

Alex Bourceanu are o echipă de „puști” la Unirea Dej, dar și multă răbdare. Face glume în timpul meciului, cu jucătorii sau oamenii de pe bancă. E mereu pozitiv, optimist și încearcă să nu critice.

Pare mai degrabă un profesor înțelegător, care și-a scos clasa în parc, la o mișcare, în săptămâna cu „Școala Altfel”.

Villarreal – FCSB în 2016, imagine care spune tot despre cât de feroce era mijlocașul Alex Bourceanu. FOTO: SportPictures

Este convins că acesta este drumul către progres pentru niște tineri care vor să învețe de la Bourceanu cum să devină fotbaliști mari, dar și pentru un antrenor la început de drum, cum este el.

„Azi am avut o zi bună (râde). Am încercat să-i încurajez. Sunt tineri și este nevoie de răbdare. Încerc să le ofer din energia mea, pe care o aveam ca și jucător și cu care îmi ajutam colegii, deși nu pot să fiu între ei și o fac doar de pe margine.

Sper să obținem și rezultate, pentru că asta este ceea ce ne lipsește. În rest, suntem pe drumul cel bun”, povestește Alex Bourceanu, pozitiv chiar dacă meciul s-a terminat 0-1.

Crede în continuare în proces, deși rezultatele nu-l mulțumesc. După 10 etape este pe penultimul loc în seria 8 cu Unirea Dej, dar mizează mai mult pe viitor:

„Cred că 20-21 de ani este media de vârstă la noi. Portarul are 26 de ani dar, în rest, cel mai în vârstă are 23 de ani. Sunt doi băieți de 23 de ani, patru-cinci de 22 de ani, patru-cinci de 21 de ani, patru-cinci de 20 de ani, șapte-opt de 18 ani, patru-cinci de 17. Sunt tineri”.

„Nu putem să ne mai comportăm așa cum se comportau antrenorii cu noi”

Spune că nu avea parte de antrenori atât de înțelegători, când el era de vârsta acestor jucători:

„Era alt stil. Depinde de la antrenor, la antrenor. Erau câțiva care acceptau anumite greșeli, alții care nu acceptau, dar erau alte vremuri. Nu putem să ne mai comportăm așa cum se comportau antrenorii cu noi.

Cred că pentru a-i ajuta ai nevoie de cât mai puține mustrări și cât mai mult suport, deși câteodată și mustrările au rolul lor”.

Alex Bourceanu încearcă să-și facă o carieră în antrenorat. A luat-o de jos, dar nu se plânge:

„Ăsta e nivelul meu acum, dacă eram antrenor mai bun eram în altă parte. Încerc să învăț din fiecare experiență. Câteodată e dificil pentru că atunci când lucrurile nu merg sunt trist sau dezamăgit, dar până la urmă este un proces de învățare și în final sper să acumulez cât mai multe cunoștințe practice”.