Ricardo Sousa, antrenorul portughez al revelației Petrolul Ploiești, își spune povestea. „Deco mi-a luat locul la EURO 2004”. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Ricardo Sousa este antrenorul revelației Petrolul, formație care ocupă locul 4 în clasamentul Superligii, deși în vară a intrat în insolvență și a fost nevoită să schimbe aproape tot lotul.

Portughezul de 47 de ani a fost ales să construiască o echipă, în condiții financiare mai modeste, fără sprijinul autorităților. Iar după zece etape este mai mult decât în grafic.

Pe antrenorul Ricardo Sousa îl cunoaște deja România, dar ProSport l-a descoperit și pe omul Ricardo Sousa. Fiul unui fost mare internațional, tată al unui câștigător de Liga Campionilor, îndrăgostit de plajă și mare, dar și de mâncarea românească.

Totul într-un interviu de excepție în două episoade. Prima parte o puteți citi în rândurile de mai jos, în timp ce partea a doua va fi a fi publicată joi.

Ricardo Sousa, antrenorul care a revitalizat Petrolul Ploiești, își spune povestea: „Puteam să fiu la EURO 2004, dacă nu era naturalizat Deco”. EXCLUSIV

Ricardo Sousa s-a format la Sanjoanense, iar între 18 și 23 de ani a fost legitimat la FC Porto, care l-a împrumutat la Beira Mar, Santa Clara și Belenense. A mai jucat la Boavista, Hannover 96, De Graafschap, Omonia Nicosia, Kickers Offenbach, Leiria, Drava Ptuj, Oliveirense, San Jao și Gafana. Are 277 de meciuri și 62 de goluri în cariera sa la seniori, care s-a terminat în 2015.

Până la fotbal a fost altceva?

Da. În copilărie, am jucat hochei. În prezent, îmi place foarte mult să joc padel, deși, din păcate, genunchiul nu-mi mai permite să joc atât de des pe cât mi-aș dori. Este una dintre consecințele vârstei și ale anilor petrecuți pe terenul de fotbal, dar îmi place în continuare să fiu activ și să fac sport.

15 echipe în 6 țări – un palmares impresionant și variat! Care a fost cea mai bună perioadă? Este greu pentru un fotbalist să schimbe atât de multe echipe și țări

Fără îndoială, cea mai bună perioadă a fost în Portugalia. Am avut patru sezoane foarte bune, iar în două dintre ele am fost desemnat cel mai bun jucător din campionatul portughez. Apoi, când m-am mutat în Germania, accidentările au început, din păcate, să-mi afecteze cariera. Am trecut prin două operații complicate și, din nefericire, nu am mai reușit niciodată să revin complet la forma de dinainte.

Ați jucat pentru naționala U21 la un Campionat Mondial și chiar ați marcat un gol împotriva Coreei de Sud.  De ce nu ați făcut pasul către prima reprezentativă a Portugaliei?

Am trecut prin toate naționalele de juniori și tineret ale Portugaliei. Am câștigat două Campionate Europene, un Turneu de la Toulon și am avut ocazia să joc la un Campionat Mondial de Tineret. A fost o experiență extraordinară. Din păcate, nu am avut niciodată ocazia să debutez la naționala mare. Am fost în lotul lărgit pentru Euro 2004, găzduit de Portugalia, dar în acea perioadă Deco a devenit cetățean portughez, iar selecționerul Scolari i-a ales pe el și pe Rui Costa pentru postul de număr 10. Sunt decizii care fac parte din fotbal și trebuie să le accepți.

Care este cea mai frumoasă amintire ca jucător?

Fără îndoială, faptul că am jucat și am câștigat Cupa Portugaliei avându-l pe tatăl meu antrenor (n.r cu Beira Mar în 1999). Să câștigi trofee cu cluburi mari este ceva extraordinar, dar să reușești asta cu o echipă mică din orașul tău natal și cu tatăl tău antrenor este o experiență de care au parte foarte puțini oameni. Este o amintire pe care o voi purta cu mine tot restul vieții.

Și cea mai mare dezamăgire?

Probabil faptul că nu am avut ocazia să joc la un Campionat European cu Portugalia într-un sezon în care fusesem desemnat cel mai bun jucător din campionatul portughez. A fost o ambiție majoră pe care nu am reușit niciodată să mi-o îndeplinesc.

Ricardo Sousa a jucat la echipe importante din Portugalia, printre care FC Porto sau Bosvista. Sursa Foto- Arhiva personala

„Panduru este un om pe care îl stimez foarte mult!”

Ați jucat vreodată alături de un fotbalist român? Cum a fost relația voastră?

Da. Când eram junior la FC Porto, am avut ocazia și plăcerea să joc alături de Panduru, care venise de la un club rival. Jucam pe același post, dar, în ciuda acelei competiții, ori de câte ori avea ocazia, mă ajuta și îmi împărtășea tot ce putea. Este o persoană de care îmi amintesc cu mare drag și pentru care am multă afecțiune și respect.

Ce fel de jucător era Ricardo Sousa?

Cred că eram un „număr 10” de modă veche. Nu eram neapărat genul de jucător căruia îi plăcea să alerge mult, dar eram decisiv în treimea adversă. Când aveam spațiu, de obicei luam decizia corectă. Din fericire, aveam și simțul porții și am reușit să înscriu destul de mult de-a lungul carierei. Dar poate că cel mai mare atu al meu erau fazele fixe. În Portugalia, mulți mă considerau unul dintre cei mai buni – sau chiar cel mai bun – la acest capitol.

Ricardo Sousa a reușit rezultate excepționale cu Petrolul. Sursa Foto- Sport Pictures

„Tata a fost idolul copilăriei mele!”

Aveți un tată celebru. Cum a influențat cariera dvs și cum trăiați meciurile lui?

Tatăl meu este idolul meu. Pentru mine, el este unul dintre marii jucători din istoria fotbalului portughez și una dintre cele mai respectate figuri din acest sport, indiferent de clubul pe care l-a reprezentat. Am început să-l urmăresc de la o vârstă foarte fragedă și tot datorită lui mi-am dat seama că vreau să devin fotbalist. O amintire care mi-a rămas întipărită în minte este golul pe care l-a marcat în finala Cupei Cupelor din 1984, împotriva lui Juventus. Porto a pierdut cu 2-1, dar acel moment mi-a rămas foarte viu în memorie și a fost una dintre imaginile care m-au marcat cel mai mult în copilărie.

• Antonio Sousa (69 ani) este o legendă a fotbalului portughez. A jucat 483 de meciuri în prima ligă, fiind al doilea în topul fotbaliștilor cu cele mai multe prezențe. A jucat la Beira Mar, FC Porto, Sporting, Gil Vicente, Ovarense și Sanjoanense. A participat cu Portugalia la EURO 1984 și a jucat contra României.

Tatăl antrenorului de la Petrolul este o legendă în fotbalul portughez. Sursa foto- Arhiva personală

La începutul carierei, el v-a fost și antrenor. Cum a fost acea experiență?

A fost dificil. Faptul că eram antrenat de tatăl meu aducea o presiune suplimentară. Simțeam că trebuie să fiu de trei ori mai bun decât colegii mei pentru a demonstra că mă aflam acolo datorită propriilor calități, și nu datorită numelui de familie. Interesant este că, în fiecare sezon în care m-a antrenat, am marcat peste zece goluri. A fost o relație solicitantă, dar și extrem de importantă pentru dezvoltarea mea, atât ca jucător, cât și ca om.

Tablou de familie. Ricardo Sousa (dreapta), alături de fiul său, Alfonso (centru) și de tatăl Antonio (în stânga).

A fost generația lui una dintre cele mai bune ale Portugaliei?

Nu știu dacă aș spune că a fost cea mai bună generație, dar cu siguranță a fost una foarte importantă. Ei au inaugurat o nouă eră în fotbalul portughez și au contribuit la pregătirea terenului pentru ceea ce Portugalia avea să realizeze și să reprezinte pe plan internațional în anii ce au urmat.

• Antonio Sousa a jucat în a doua cea mai bună generație a Portugaliei, după cea a lui Eusebio. Portugalia anilor 1980 era formată din Bento, Veloso, Alvaro, Fernando Gomes, Jaime Pacheco, Diamantino, Chalana, Eurico, Jordao, Nene și a ajuns în semifinalele Campionatului European.

Antonio Sousa a jucat la două turnee finale Euro 1984 și Cupa Mondială din 1986. Sursa FOTO- Arhiva personală

„Am jucat contra lui Ronaldo și Rui Costa, dar Del Piero a fost cel mai bun”

A fost o problemă faptul că nu ați avut realizările lui?

Tatăl meu a fost ca o umbră pentru mine de-a lungul întregii mele cariere, dar spun asta cu mare mândrie. Sigur, au existat comparații și momente în care am simțit acea presiune, dar nu am privit niciodată faptul că sunt fiul lui ca pe o problemă. Dimpotrivă, am avut privilegiul de a învăța de la unul dintre oamenii pe care îi admir cel mai mult în viață.

Care este cel mai bun fotbalist împotriva căruia ați jucat vreodată? I-ați întâlnit pe Ronaldo, Figo sau Rui Costa?

Am avut ocazia să joc împotriva lui Cristiano Ronaldo la începutul carierei sale și împotriva lui Rui Costa spre sfârșitul carierei sale. Dar dacă ar trebui să aleg unul singur, aș spune Alessandro Del Piero. Să joci împotriva unui jucător de acel nivel, de la Juventus, este o experiență care mi-a rămas întipărită în minte.