Dinamovistul Andrei Mărginean își deschide sufletul: „Atunci am dat afară tot ce am strâns în mine!”. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Andrei Mărginean are un sezon excelent la Dinamo. Evoluțiile sale sunt apreciate de suporteri, Nuno Campos îl consideră om de bază, iar mijlocașul central pare că a depășit perioada mai dificilă din sezonul trecut.

Într-un interviu oferit pentru ProSport, fotbalistul în vârstă de 25 de ani vorbește deschis despre momente dificile din cariera sa și recunoaște că au fost momente când a jucat cu dureri și a ascuns problema medicală.

Mărginean a înscris în ultimul meci oficial al „câinilor”, contra Farului, în victoria care a fixat formația lui Campos pe primul loc.

Andrei Mărginean, interviu sincer despre carieră, compromisuri, familie și Dinamo

Andrei Mărginean… dar puțini știu că primul tău nume este Iulius. De unde?

E un nume care mie îmi place. Pentru că m-am născut în iulie, părinții mei au decis să mă boteze Iulius. Puțin mai special pentru că nu se prea folosea atunci.

Ai plecat din România, de la Zlatna, când erai încă un copil. Vreau să te întreb care e povestea, cum ai ajuns în Italia?

Doar ce împlinisem 16 ani și am dat probe la Novara, echipă care nu m-a dorit atunci, dar pentru care am jucat, mai târziu, în Serie C. Nu m-am descurajat și în decembrie am dat din nou probe, de data asta la Sassuolo.

M-a plăcut un director și în ianuarie am semnat. Și am ajuns la juniori la Sassuolo, la Under 17, am fost acolo șase luni. Apoi am trecut la Under 18 și a urmat Primavera. Aveam cu doi ani mai puțin față de pragul de vârstă.

Primul meu transfer la seniori a fost la Messina, o formație nou-promovată din sudul Italiei, din Sicilia. Acolo pot să spun că a fost cel mai greu an pentru mine.

Te-a călit Italia?

Da, sigur! În special la Messina, pentru că am trecut prin toate. Nu erau toate condițiile, iar în sudul Italiei este un fotbal diferit, foarte agresiv. A trebuit să trag foarte, foarte tare să-i arăt antrenorului că și eu, venit de la de la juniori, pot să joc, să mă remarc, să ajut echipa.

Dar era un antrenor care nu a crezut în mine deloc. Din ce am auzit de la colegi, nu credea în tineri, în juniori. Prefera să joace cu cei în vârstă, dacă unul era atacant, el îl băga fundaș dreapta, nu avea treabă.

Cum a fost pentru tine trecerea la Dinamo, un jucător crescut în Italia, călit în focurile din Serie B și C, așa cum deja am stabilit?

Fiind de foarte mulți ani plecat, iar ultimul an în Serie B a fost foarte greu pentru mine, am fost accidentat și nu reușeam să trec peste problema asta deloc, pentru era vorba de o problemă din naștere.

Cum eram singur, aveam nevoie de sprijinul familiei. Doream, când aveam nevoie, să pot să merg acasă. Eram singur… foarte singur în Italia. A fost ceva afectiv, am avut nevoie de asta. Uite, dacă pot să-și dau un exemplu.

Te rog!

Când a trebuit să mă operez de apendicită, în primă vara acestui an, sora mea era în concediu și s-a nimerit să stea cu mine. M-a ajutat foarte, foarte mult.

În plus, pentru a completa răspunsul, vă dați seama, când vine Dinamo, chiar dacă nu eram în cea mai bună perioadă, nu m-a mai interesat, am crezut în proiect și nu am dat greș. Și Dinamo m-a ajutat să-mi revin din perioada aia grea, cumplită în care am fost.

Andrei Mărginean a fost sprijinit de familie în perioada de convalescență. FOTO: fcdinamo.ro

Inițial ai venit sub formă de împrumut, apoi Dinamo a plătit clauza și te-a cumpărat. A existat o presiune în plus pentru tine știind că ești în conjunctura asta contractuală?

A fost puțină presiune, doar că mereu am avut în cap că, dacă am stabilitate și nu am grija accidentărilor, am foarte mare încredere în mine. Știu ce pot să fac, iar totul a mers ca la carte.

Am fost și acasă, m-am simțit acasă din prima, fix ce-mi lipsea, iar grupul m-a primit foarte bine. A fost multă muncă, răbdare, am reușit să joc, să-mi ajut echipa și sper că am făcut-o cum trebuie.

• 250.000 de euro a plătit Dinamo pentru transferul definitiv al lui Mărginean

„Nu jucasem niciodată fundaș central, poate doar la antrenamente și 10 minute la juniori”

În primul sezon, când Dinamo a avut probleme în zona centrală a apărării, ai jucat în multe partide stoper. Până atunci ai mai evoluat pe acest post? 

Nu, nu. Doar la antrenamente și cred că vreo 10 minute la juniori.

Și totuși ai acceptat, nu ți-a fost teamă?

Nu, îmi doream foarte mult să joc, dacă acolo a fost nevoie de mine, nu aveam de ce să mă dau la o parte. Repet, îmi doream foarte mult să joc!

Andrei Mărginean a fost folosit de Zeljko Kopic pe postul de fundaș central. FOTO: Sport Pictures

Spui că îți doreai foarte mult să joci și eu știu că au fost momente când ai avut anumite dureri și ai preferat să ascunzi, să strângi din dinți, să taci, să nu spui și să intri, totuși, pe teren?

(N.r. câteva secunde de liniște). Da, da, s-a întâmplat. Am făcut-o pentru că nu jucasem de mult timp, v-am spus deja povestea, iar dorința… dragostea pentru fotbal m-a împins mai mult decât durerea.

Am ținut pentru mine, m-au ajutat și injecțiile în timpul meciului. Cât a suportat corpul… și poate puțin peste. Când a fost nevoie, am jucat. Când chiar nu s-a putut, cu toată dorința mea, nu am mai avut ce face.

Cred că sunt momente când trebuie să punem echipa mai presus de noi, chiar dacă poate fi o lamă cu două tăișuri.

Să revenim la episodul cu apendicita. Tu în ziua în care ai fost operat, ai venit la Săftica având dureri mari, pregătit de meci…

M-au trimis direct la Urgență. Cu o seară înainte am avut dureri, dar am zis că poate doar am mâncat ceva și nu mi-a căzut bine. Am așteptat până dimineață, făcusem testele de apendicită și cam răspundeam pozitiv.

În loc să mă duc prima dată la spital, m-am dus la Săftica, aveam meci în ziua aia. La spital am făcut toate testele, razele, am fost acolo la nouă și la două sau trei m-am operat.

E și o poveste amuzantă, ieșisem din operație, eram la Terapie Intensivă și acolo se afla o doamnă al cărei soț ținea cu Dinamo. Și am rugat-o să-mi aducă telefonul și căștile să văd meciul.

S-a uitat ciudat la mine, mi-a reamintit unde sunt, că nu am voie. Amețit fiind nu-mi dădeam seama de asta. Apoi, când au venit în vizită, o doamnă doctor, asistentă, m-a întrebat ce fac cu telefonul! I-am zis că mă uit la meci, dumneavoastră ce faceți?

La pauză m-au dus în salonul meu chiar dacă mai aveam dureri.

Sezonul trecut, Andrei Mărginean a fost chinuit de accidentări. FOTO: Sport Pictures

O să vreau să mă întorc la un moment important, accidentarea din startul sezonului trecut, din meciul cu Oțelul. Și spun că după ce ai revenit, nu ai mai fost același. Mă poți corecta?

Începusem cantonamentul ca fundaș central și în al doilea sau al treilea meci din campionat, la Galați, am făcut o mișcare pe care cred că am făcut-o de foarte multe ori, doar că mi-a cedat mușchiul pe aductor, ruptură de gradul 3, la gradul 4 e operație.

Nu aveam ce să mai fac… doar recuperare și gânduri pozitive, chiar dacă pe moment nu ai gânduri pozitive. Doar ce începusem sezonul, simțeam și eu că pot să joc mai mult și vine o astfel de accidentare. Dar accidentarea asta mi-a și deschis ochii.

Andrei Mărginean s-a impus în duelul cu Verreth pentru postul de titular în centrul liniei de mijloc. FOTO: Sport Pictures

Accidentarea care l-a schimbat pe Andrei Mărginean: „Am zis că nu se mai poate”

Cum poate o accidentare care te condamnă la o absență de peste două luni să îți deschidă ochii?

Poate nu făceam toate chestiile corect. Vorbesc de alimentație. Nu ne dăm seama, pentru că suntem tineri, cât de importante sunt prevenția, recuperarea, somnul, mâncarea, până nu se întâmplă ceva.

La mine a fost un caz negativ, dar și fericit în același timp pentru că m-a deșteptat. Era o accidentare de 14-16 săptămâni la carte, iar după a zecea săptămână, mult mai repede, a fost meciul cu Craiova și am fost titular.

Nu eram pregătit, nu eram la nivel maxim, dar tot așa, a fost nevoie. După accidentarea aia am avut alte mici accidentări, nu aveam timp să mă recuperez, să o iau de la zero. Și așa am dus-o chiar tot anul, am zis că nu se mai poate, trebuie să mă schimb.

În acest sezon lucrurile merg bine pentru tine, după 10 etape cred că ești în cea mai bună perioadă a ta.

E o perioadă foarte, foarte bună. Aici vorbesc și din prisma rezultatelor echipei. Sunt foarte relaxat, în viața mea lucrurile merg din ce în ce mai bine și cred că asta contează… contează foarte mult și viața din exterior. În jurul meu sunt oameni de calitate care mă ajută foarte mult, prietena mea, familia, prieteni.

Andrei Mărginean s-a descătușat după golul cu Farul Constanța. FOTO: Sport Pictures

„După golul cu Farul am dat totul afară: zilele urâte, tot ce am strâns într-un an de zile”

Vreau să developez bucuria de la golul marcat în poarta Farului, am văzut foarte multă descătușare, cum a fost momentul ăsta pentru tine?

Da, așa e. Am dat totul afară.

Ce înseamnă tot?

Perioadele grele, munca pe care nu o vede toată lumea, zilele urâte, tot. Tot strâns în mine într-un an de zile.

Ești introvertit?

Da, cred că da!

Cum e concurența cu Verreth? Până acum ți-ai păstrat locul de titular.

Un lucru benefic, e un jucător cu o calitate extraordinară, dar mă ajută concurența, mă ajută și pe mine și cred că și pe el. Când calitatea e mare, automat crește nivelul la antrenamente, la meciuri, fiecare tragem cu dinții de postul nostru. La Dinamo suntem o familie și ne susținem indiferent de cine joacă mai mult sau mai puțin.

Forma bună te-a adus în atenția lui Gică Hagi, care te-a inclus în lotul preliminar. Cum ai reacționat în momentul în care ai aflat că ești în radarul naționalei, cui ai împărtășit prima oară?

Mi-a transmis team-managerul, pentru că eu nu mai am rețele de socializare. Era un prieten lângă mine, apoi mi-am sunat prietena și familia. Le-am spus așa: «vă rog frumos să stați calmi!». Sentimente frumoase, de neexplicat.

Trebuie să te întreb și cum ai perceput momentul în care ai aflat că nu o să ajungi la Mogoșoaia?

Nu pot să spun că a fost o dezamăgire, nu am vrut să-mi stric starea și mentalitatea pentru următorul meci al nostru, am înțeles exact, staff-ul naționalei știe cel mai bine cine trebuia să fie acolo. Că am fost în lotul preliminar, deja a fost un bonus pentru mine. O mândrie!

Eu am încredere în mine și în drumul meu, iar atunci când o să și ajung la națională, vreau să fiu pregătit. Ar fi fost o mentalitate greșită să mă supăr. Trebuie să muncesc în continuare, să-mi cresc nivelul și poate o să vină și mai mult. Și o să vină!

Nuno Campos i-a cucerit pe jucătorii lui Dinamo. FOTO: Sport Pictures

Spune-mi, te rog, dacă te avantajează stilul lui Campos și ce a adus portughezul în plus în pregătirea voastră?

O schimbare de sistem care nu credeam că mă va avantaja, eram obișnuit să joc pion în fața apărării, cu doi interi lângă mine. A fost foarte, foarte greu să ne explice, să schimbe toată tactica, tot, dar a ajuns la fiecare dintre noi și ne-a dat o idee foarte clară de joc, cum trebuie să atacaăm, cum se ne apărăm.

Știu că vorbește foarte mult cu voi…

Da, oprește antrenamentele să ne explice, mai ales la început o făcea de foarte, foarte multe ori. Plecăm toți de la antrenament știind ce trebuie să facem, e un plus, un bonus. Să-ți dau un exemplu!

În timpul meciului, poate și fără să mă uit, știu să caut mingea. Sunt lucruri explicate bine și ne-au intrat în reflex, dar mai avem mult de lucrat.

Andrei Mărginean se prezintă cu sinceritate în fața failor dinamoviști: „Sunt introvertit”. FOTO: Sport Pictures

Andrei Mărginean: „Mai am mult de muncă până la visul meu, sunt departe”

La ultimul interviu pe care l-ai oferit, ai spus că tu ai visul tău, știi unde vrei să ajungi, dar nu ai vrut să-ți spui acest vis. Când o să-ți spui visul? Te întreb și pentru că știu că nu îți plac interviurile!

Nu e foarte plăcut pentru mine, nu mă simt în largul meu. Legat de vis, cum am spus-o și atunci, un prieten mi-a zis că poate noi, în sinea noastră, putem să avem un vis, dar ne e frică să ni-l spunem chiar și nouă.

Chestia asta mi-a rămas în cap și probabil de rușine, de frica de a nu ajunge acolo, prefer să țin pentru mine. Dar e un sentiment plăcut să ai un vis, un ideal, e plăcut pentru copilul din spatele blocului care bătea mingea.

Ești departe de visul tău?

Da, da, e mult de muncă.

Și ultima întrebare, Andrei! Spune-mi, te rog, un lucru care nu se știe despre tine și ai vrea să devină cunoscut.

Iulius, Andrei! Nu sunt sunt genul căruia să-i placă atenția. Aș dori, dacă se poate, să nu dau interviuri, să nu vorbesc despre mine, îmi place să fiu liniștit, iar viața mea să fie calmă. Cred că asta contează.