Este cunoscut faptul că Nicolae Dobrin a fost aproape de un transfer la Universitatea Craiova, dar mai puţin cunoscut este faptul că el putea debuta într-un meci oficial pentru echipa din Bănie chiar în Cupa Campionilor Europeni.
Prima prezenţă a Universităţii Craiova în Champions League, pe vremea când aceasta se numea Cupa Campionilor Europeni, s-a petrecut în toamna lui 1974, după ce generaţia al cărui lider era Ion Oblemenco adusese în premieră titlul în Cetatea Băniei, cu Constantin Cernăianu antrenor.
Prezenţa în CCE a fost una meteorică. În primul tur, „Campioana Unei Mari Iubiri” era eliminată de campioana Suediei, Atvidaberg. Oltenii câştigau cu 2-1 prima manşă, prin „dubla” lui Nelu Oblemenco, dar pierdeau meciul retur cu 3-1, Dragu Bădin înscriind pentru Universitatea.
Partida retur s-a disputat în două zile. În prima zi, meciul s-a oprit după 7 minute, din cauza ploii torenţiale care a inundat terenul. A doua zi, la scorul de 2-1 pentru gazde, arbitrul finlandez Hirviniemi a acordat un penalty gratuit gazdelor, care au făcut 3-1 în minutul 87 şi s-au calificat.
Este mai puţin cunoscut faptul că marele Nicolae Dobrin a fost aproape să joace pentru Universitatea Craiova contra lui Atvidaberg. „Prinţul din Trivale”, despre care Nelu Oblemenco, care a fost de 4 ori golgheter al României, spunea, în cartea lui Marius Popescu, „Oblemenco şi Campioana Unei Mari Iubiri”, că „aş fi marcat de trei ori mai multe goluri dacă venea la Craiova şi luam 10 ani campionatul cu el”, putea evolua alături de „Tunarul din Bănie”.
Atunci, poetul Adrian Păunescu, pe vremea aceea redactor-şef la Flacăra, şi directorul IOB Balş, Nae Ionescu „Mennix”, un fan al echipei, au vrut să facă marele transfer, într-o vară în care mai soseau în Bănie Silviu Lung, „Doru” Cămătaru şi Zoli Crişan.
„Gicu” Dobrin a fost în pregătiri cu Ştiinţa, dar avea să joace în tricoul alb-albastru doar într-o partidă amicală cu Poli Timişoara, cu ocazia inaugurării stadionului din Orşova (foto).
„Gâscanul” nu avea dezlegarea clubului piteştean, dar ar fi putut fi folosit în dubla cu suedezii dacă oficialii clubului din Bănie ar fi cunoscut regulamentul UEFA.
Ori, dacă l-au cunoscut, le-a fost teamă să profite de acea ocazie. Astfel, în acea vreme, un jucător putea să fie achiziţionat fără acordul clubului de la care provenea, dacă accepta să nu joace, să stea pe tuşă, timp de doi ani.
Dobrin a ajuns în Bănie, a primit o sumă importantă, 50.000 de lei, apartament, şi a semnat pentru Universitatea, acceptând „carantina” de doi ani, deoarece FC Argeş nu i-a acordat „dezlegarea”, deşi secretarii de partid au purtat negocieri intense în acest sens.
Totuşi, Nicolae Dobrin avea drept de joc în cupele europene, unde nu se aplica acelaşi regulament şi existau precedente în fotbalul european. Iar dacă ar fi jucat în cupele europene, mai mult ca sigur ar fi obţinut şi aprobarea de a juca şi în campionatul intern pentru Ştiinţa.
De teamă sau din ignoranţă, oficialii Craiovei nu l-au introdus pe Dobrin în echipă, iar genialul fotbalist s-a întors în cele din urmă la Piteşti, acolo unde lumea „fierbea” şi îl aştepta cu înfrigurare, iar FC Argeş i-a achitat Craiovei cei 50.000 de lei încasaţi de jucător de la gruparea din Bănie.