EXCLUSIV Ioan Vermeșan, românul care a debutat la 19 ani în Serie A și a fost pe lista preliminară a lui Mircea Lucescu pentru barajul cu Turcia: „Acea conversație a schimbat ceva în mine!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Un român are Serie A la picioare. Cristian Chivu a câștigat campionatul Italiei ca antrenor al lui Inter Milano, în timp ce fotbaliștii români au fost implicați în lupta pentru supraviețuire.

Nicușor Stanciu a părăsit-o pe Genoa în iarnă, cu direcția China, până la urmă, Daniel Boloca și Răzvan Sava s-au salvat fără emoții cu Sassuolo și Udinese, în timp ce Marius Marin și Ioan Vermeșan au căzut în Serie B, cu Pisa, respectiv Hellas Verona.

Vermeșan a avut o primăvară intensă în Cizmă. Atacantul de 19 ani a debutat în Serie A pe 20 februarie, în eșecul (0-3) cu Sassuolo, după care a primit un apel telefonic ce-l emoționează și astăzi.

Vezi galeria foto
4 poze

A aflat chiar de la Mircea Lucescu că ar putea fi convocat la prima reprezentativă la barajul pentru Cupa Mondială, cu Turcia și, evident, și pentru finala ce ar fi putut urma, cu Kosovo sau Slovacia.

„M-a sunat un număr necunoscut, nu știam cine era, am răspuns. Era domnul Mircea Lucescu, Dumnezeu să-l ierte! Mi-a zis că are încredere în mine, m-a pus pe acea listă preliminară și așa a fost. Nu am mai ajuns la prima echipă, însă acea conversație cu dânsul a schimbat ceva în mine. Am dat și mai mult la antrenamente și jocuri, acea conversație cu dânsul a schimbat ceva în mine „, rememorează Ioan Vermeșan.

Clubul din Superliga, ofertă pentru Jayson Papeau. Francezul trebuie să dea răspunsul final

21:08

Cristi Borcea a răbufnit: „Fără cașcaval nu există! Dinamo nu prinde play-off-ul”

20:49

Tânărul atacant este acasă, la Timișoara, în aceste zile, dar vine aproape zilnic la Arad. Aici, susține examenele ce încheie primul său an la Facultatea de Educație Fizică și Sport, din cadrul Universității Aurel Vlaicu din Arad.

Nu a optat pentru Timișoara, căci la universitatea din orașul de pe Mureș a prins un loc bugetat de stat, ca și component al lotului național de tineret. În plus, la UAV există varianta învățământului la distanță, dar și cea a sesiunilor deschise, în afara perioadelor rezervate celorlalți studenți.

Fotbalistul a fost preluat de Claudiu Bulzan, conferențiar doctor în cadrul Facultății de Educație Fizică și Sport, care i-a făcut un program de examene „vârfului” celor de la Verona.

La finalul uneia dintre probele practice, Ioan Vermeșan, românul cu șase apariții în Serie A, a vorbit cu ProSport despre trecutul și viitorul de la echipa de club și cea națională, dar și despre un posibil transfer în Superliga.

Vermeșan regretă că nu i-a dat gol lui Mike Maignan: „O chestiune de centimetri, am fost un pic frustrat”

– În primul rând, spune-ne de ce un timișorean alege Aradul în detrimentul orașului natal, când vine vorba despre studiile universitrare?

– În primul rând, îi cunoșteam mai mult pe profesorii din Arad și știam că o să mă ajute mai mult. Este complicată situația mea, căci joc în Italia și pun pe primul plan cariera de fotbalist. De abia după aceea urmează școala, însă sunt conștient că e foarte important să ai o diplomă, un plan B.

Mă simt bine unde sunt, îi mulțumesc domnului decan, Petru Ardelean și domnului Claudiu Bulzan, dar și celorlalți profesori, care mă ajută și-mi înțeleg situația de sportiv profesionist.

– Cum ai carateriza sezonul 2025-2026? Ai debutat în Serie A, dar mergi cu Verona în Serie B…

– Un sezon cu urcușuri și coborâșuri. Am început sezonul la juniori, am adunat 16 goluri în campionatul Primavera și am terminat sezonul în Serie A.

Clubul a avut încredere în mine am ajuns să joc șase meciuri în prima ligă italiană, cu jucători mari din Europa și din lume. Am căpătat experiență, sunt sigur că timpul meu va veni, trebuie doar să rămân serios și să muncesc.

– Cele mai multe minute într-un meci le-ai bifat cu AC Milan. Crezi ca dacă i-ai fi dat gol lui Mike Maignan, portarul naționalei Franței, cariera ta ar fi fost într-un alt punct acum?

– Într-adevăr, am avut o ocazie importantă cu Milan. A fost un pic dureros să văd acel șut trecând pe lângă poartă, eram un pic frustrat după meci. I-am și întrebat pe colegii mei cât de departe a trecut acea minge de bara porții apărată de Maignan, din unghiul meu nu se vedea atât de bine.

Mi-au zis că a fost o chestiune de centimetri, nu am ce face, astă e fotbalul. Marchezi, vorbește toată lumea despre tine, ratezi, se trece peste. Dar, cel mai important este că eu sunt foarte împăcat cu ce am făcut pe teren în meciul cu Milan, dar și în celelalte. Am lăsat pe tere mereu tot ce am avut mai bun în mine și privesc spre viitor.

Serie B sau Superliga? „Sper doar ca sacrificiul făcut să se reflecte în cariera mea”

– Crezi că din sezonul următor, o să ai mai multe șanse să joci în Serie B?

– E o situație dificilă. De 7 ani, Verona nu a mai mers în Serie B și, cu siguranță, vor să urce rapid în A și o să facă cu o echipă puternică.

Probabil, o să ne dea șanse și nouă, tinerilor, dar – pe de altă parte – știu că e cam greu să atace promovarea doar copii de 20, 21, 22 de ani. Dar, e clar că voi da totul pentru un tricou de titular, după care trebuie să am realizări ca să rămân în echipă.

– Te vezi jucând și în SuperLigă chiar începând din această vară? S-a scris deja că FCSB sau Dinamo te-au vrut încă din iarnă…

– Deocamdată nu vreau să zic și pentru că nu știu foarte multe. Știu doar că în Italia perioada de transferuri se termină la 1 septembrie, iar dacă nu se concretizează ceva până atunci voi rămâne la Verona.

Despre FCSB, sincer, eu nu am știut nimic, doar am văzut și eu ce s-a scris în presă. În schimb, am aflat că Verona a primit o ofertă de la Dinamo. În iarnă, au oferit în jur de 1 milion de euro, cred că cu anumite bonusuri. Verona a refuzat și apoi am și debutat în Serie A.

– Dar te vezi întorcându-te în România la nici 20 de ani, după ce ai ajuns să debutezi în campionatul Italiei?

– Am făcut un sacrificiu mare plecând la 16 ani de acasă, într-o altă țară și m-aș gândi foarte bine înainte de a reveni în România. Până astăzi, pot spune că a meritat acest sacrificiu, căci am ajuns să joc împotriva unor fotbaliști mari, importanți.

Nu știu ce să spun privind viitorul meu, tot ce-mi doresc este să fiu sănătos. Doamne ferește, o accidentare gravă îți poate da cariera peste cap și când te uiți înapoi să vezi că ți-ai disrus 4-5 ani din copilărie sau adolescență. Eu sper ca acest sacrificiu pe care l-am făcut și cât am muncit și am îndurat pe acolo unde am fost, să se reflecte în cariera mea.

A fost sunat de regretatul Mircea Lucescu, dar nu și de Gică Hagi: „Timpul meu la echipa națională va veni cât de curând”

– În primăvară, ai fost foarte aproape de o convocare la echipa națională, chiar pentru barajul pentru Mondiale, cu Turcia. Cum ai primit vestea?

– Eram în drum spre antrenamentul cu prima echipă de la Verona și m-a sunat un număr necunoscut, nu știam cine era, am răspuns. Era domnul Mircea Lucescu, Dumnezeu să-l ierte! M-a întrebat ce fac, cum sunt, cu cine mă antrenez.

Cred că am purtat o conversație cu dânsul de vreo 10-15 minute, cam așa. Mi-a zis că are încredere în mine, m-a pus pe acea listă preliminară și așa a fost. Nu am mai ajuns la prima echipă, însă acea conversație cu dânsul a schimbat ceva în mine.

Am dat și mai mult la antrenamente și jocuri, am și marcat pentru echipa de tineret, cu Kosovo, în preliminariile pentru Euro chiar în luna martie. Îmi pare foarte rău că domnul Lucescu nu mai este printre noi, mă simt privilegiat că s-a gândit la mine și am avut ocazia să vorbesc cu dânsul, chiar și prin telefon.

– Te aștepți la un telefon și de la Gheorghe Hagi, ținând cont și de faptul că el dă prioritate jucătorilor tineri la echipa națională?

– Deocamdată n-am primit nici un apel și nici nu mă grăbesc să îl primesc. Sunt sigur că domnul Hagi va face o treabă bună la echipa națională, iar dacă voi merita să fiu acolo, mă va chema.

Dânsul a fost un fotbalist foarte mare și știe și el cât de greu este joci în străinătate sau cât de greu e fotbalul în general.

Știu că are o experiență desăvârșită în antrenorat, cum mai știu că timpul meu la prima reprezentativă va veni cât de curând. Știu că am nevoie doar de minute ca să performez și domnul Hagi va avea ochi și pentru mine.

Nu a crescut cu rivalitatea Poli – UTA, dar îi vrea pe timișoreni în Superliga

– Ca timișorean, cum vezi promovarea celor de la Poli în Liga 2-a și campania de achiziții pe care au făcut-o până acum? Crezi că peste un an vom avea parte de derby-ul vestului în SuperLigă?

– Vă dați seama că îți dorești ca timișorean ca Poli sau orice echipă din oraș să fie în Liga I. Un oraș atât de mare și frumos nu poate să-și permită să nu aibă o echipă de top. Cât despre rivalitatea Poli – UTA, eu n-am crescut neapărat ea.

Adică mie îmi plac ambele orașe, ambele galerii. Nu pot să fac o mare diferență, însă da, până la urmă sunt timișorean și Poli e puțin în fața clubului UTA, pentru care am și jucat o jumătate de an înainte de a pleca în Italia. Am mai păstrat legătura cu câțiva arădeni, mai am amici, tovarăși pe aici, m-am simțit bine și la Arad.

Vermeșan e obișnuit cu convocările la loturile naționale de juniori

Ioan Vermeșan s-a născut pe 18 octombrie 2006 la Timișoara și s-a apucat de fotbal la vârsta de 5 ani și jumătate. În afara unei paratenteze de trei luni de zile la LPS Banatul Banatul, Vermeșan a evoluat doar la echipele de copii și juniori ale lui ACS Poli, sub comanda lui Adrian Săvoiu, Mircea Șchiopu și Sorin Vlaicu.

A fost considerat unul dintre cei mai buni atacanți din țară la vârsta sa și a și fost convocat cu regularitate la acțiunile naționalelor de juniori.

La vârsta de 15 ani, clubul UTA a pus mâna pe Ioan Vermeșan, dar acesta nu s-a acomodat și s-a întors acasă la Timișoara, la Ripensia, iar după puține luni a semnat cu Hellas Verona. Aici, este coleg cu un alt internațional de tineret, tot din Timișoara, Luca Szimionaș, care – însă – nu a debutat în Serie A.