EXCLUSIV Atleta din România nu e legitimată nicăieri, se antrenează pe dealuri și la stadionul comunal, dar face performanță: „Cu pasiune și multă muncă, poți reuși”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Aflat în declin de mai bine de două decenii, atletismul românesc caută să revină în block-start-ul perfomanței, dar avansează lent. Cu câteva excepții, sportivii autohtoni nu se mai regăsesc pe podium la festivitățile de premiere.

Și nu vorbim despre Jocurile Olimpice, unde nu am mai luat medalie de la Beijing 2008, când gorjeanca Constantina Diță cucerea aurul la maraton. Precedentele medalii datau de la Atena 2004, unde Ionela Tîrlea și Marian Oprea se clasau pe locul secund la 400 m garduri, respectiv săritura în lungime, iar Maria Cioncan, decedată în 2007 în urma unui tragic accident rutier, a cucerit bronzul la 1500 m.

În 2000, la Atena, Gabriela Szabo lua aurul la 5000 m, Lidia Șimon și Violeta Beclea-Szekely cucereau argintul la maraton, respectiv 1500 m, iar Oana Pantelimon urca pe ultima treaptă a podiumului de premiere la săritura în înălțime.

Vezi galeria foto
7 poze

Bianca Trușcheci s-a apucat de atletism la 23 de ani, dar a luat aurul în Albania

Totuși, există o sportivă care pare să sfideze regulile atletismului: fără antrenamente zilnice, sub coordonarea unui antrenor specializat, cantonamente sau participarea la concursuri sub egida unui club. Excepția se numește Bianca Trușcheci, din comuna Eșelnița, județul Mehedinți.

Are aproape 31 de ani și practică atletismul de nici 8 ani. A început acest sport nobil la 23 de ani, de una singură, fiind motivată doar de tatăl ei. Se antrenează în condiții improprii pentru sportul de performanță, pe dealurile din comuna aflată pe Clisura Dunării, dar, cu toate acestea, a luat 2 medalii la concursul din cadrul Speed Masters Athletics Challenge, din Albania: aur la 400 m și bronz la 100 m.

Rapid, mercato low-cost! „Caută jucători liberi”

15:50

Louis Munteanu a dat lovitura. Ce au anunțat americanii

15:41

Competiția a fost găzduită de superbul Stadion „Loro-Borici” , pe care joacă și echipa de fotbal FK Vllaznia Skhoder.

ProSport a luat legătura cu atleta din Mehedinți, care ne-a explicat cum se poate face performanță și fără să fi legitimat la vreun club! Totul ține de pasiune și muncă!

„Dacă nu ești în cărți pentru JO sau CM, clubul nu te ajută! Tu îți plătești tot!”

Reporter: La ce vârstă ai început atletismul și cine și-a fost mentor?

Bianca Trușcheci: La vreo 23 de ani, iar tatăl meu a fost mentorul și sursa mea de inspirație!

La ce club ești legitimată?

Nu sunt și nici nu am fost legitimată la vreun club!

De ce?

Am cunoștințe care sunt legitimate  la diverse cluburi și tot din banii lor merg la concursuri! Dacă nu ești în cărți pentru Jocurile Olimpice sau Campionatele Mondiale, clubul nu te ajută! Tu îți plătești tot! Mai ales la cluburile mai mici, ca buget sau notorietate.

Și tu unde te antrenezi și cu cine?

Pe unde apuc! Pe dealuri, acasă la mine, la stadionul comunal din Eșelnița, pe Valea Cernei, dar uneori și la București, cu tatăl meu Ilaru Trușcheci, care este sportiv la clubul Trupa lui Fane! Are 61 de ani!

 Tatăl tău a fost atlet de performanță?

Nu știu dacă l-aș putea numi atlet de performanță.  El a jucat la început fotbal la nivel județean în Mehedinți și Caraș-Severin, pe la Eșelnița, Orșova, Topleț sau Băile Herculene, apoi s-a apucat de atletism. A fost legitimat la clubul Locomotiva București, dar nu știu exact ce rezultate a avut când era tânăr.

„Performanța depinde de investițiile guvernului!”

Și ce rezultate are?

Ultima dată a luat aurul cu ștafeta României, la Balcaniada din acest an de la Novo Mesto, Slovenia! Acum, în Albania, la Shkoder, a luat argintul la săritura în lungime, bronzul la 100 m și 200 m, dar și la ștafeta mixtă, formată din doi sportivi din Albania, unul din Portugalia și unul din România, care este tatăl meu.

Dar tu? Ce rezultate ai?

De-a lungul anilor, am luat locul 3 la crosul de 10 km de la Mioveni, locul 3 la un cros în Serbia, dar și locul 3 la cursa rapidă de la Oradea.

Dar recent?

Cele mai bune sunt de luna trecută, din 22 mai, din Albania, unde am luat aurul la 400 m și bronzul la 100 m.

Care este secretul tău?

Pasiunea pentru atletism și multă muncă!

Te-ai gândit vreodată că poți ajunge și la Jocurile Olimpice?

Sincer, nu, dar nu se știe niciodată. Am totuși o vârstă. Aștept să fac 35 de ani, ca să particip la Masters! (n.r. – râde).

Ce sfat le dai tinerilor atleți sau celor care încă nu știu ce sport să aleagă?

Atletismul reprezintă o excelentă modalitate de a descoperi beneficiile sportului, atât pe plan fizic, mental, cât și social.

România nu mai este de mai bine de 2 decenii în elita atletismului mondial! Nici măcar european! Vom putea reveni pe podium?

Să sperăm ca o să ne revenim și o să avem generații care să ne reprezinte cu mândrie pe podium la Mondiale și la Jocurile Olimpice. Totul depinde de autoritățile abilitate, de guvern, de cât de mult se investește în sport! În Mehedinți, de exemplu, nu avem niciun stadion cu pistă omologată! Efectiv nu ai unde să te antrenezi!

JO de la Los Angeles, o bornă imposibil de repetat

România a avut cele mai bune rezultate la atletism la Jocurile Olimpice de la Los Angeles 1984, unde a cucerit 7 medalii, dintre care 3 de aur, prin Doina Melinte (800 m), Maricica Puică (3000 m) și Anișoara Cușmir (săritura în lungime). Argintul a fost adus de Mihaela Loghin (aruncarea greutății) și Vali Ionescu (săritura în lungime), iar bronzul a fost obținut de Fița Lovin (800 m) și Cristieana Cojocaru (400 m garduri). Ultima este originară chiar din județul Mehedinți, la fel ca Bianca Truscheci, dar era legitimată la CS Universitatea Craiova.

De altfel, la JO de la Los Angeles, România s-a clasat pe locul secund pe națiuni, la general, cu un total de 53 de medalii, dintre care 20 de aur! Ediția a fost marcată de tensiunile Războiului Rece. Ca răspuns la boicotul american la JO de la Moscova (1980), 14 țări din blocul comunist (inclusiv URSS, Cuba și Germania de Est) au refuzat să participe. România a fost singura țară din blocul estic care a sfidat ordinul sovietic și a participat, decizie care a adus un capital imens de simpatie pe plan internațional.

Chiar și în condițiile respective, pare inimaginabil în prezent locul secund pe națiuni ocupat de România,  în contextul în care JO de la Paris 2024 am obținut 9 medalii, dintre care 3 de aur, rezultate care ne-au plasat pe locul 23 în clasamentul general pe națiuni, la JO de la Londra 2021 am cucerit doar 7 medalii, dintre care 2 de aur (locul 27), iar la Rio de Janeiro, în 2016, am avut doar 4 medalii și una singură de aur, locul 47. Atletismul românesc a lipsit în acest interval de pe podiumul olimpic.