AC Milan a zdrobit Steaua București, scor 4-0, în finala Cupei Campionilor Europeni disputată la Barcelona, la 24 mai 1989.
Fotbalul românesc la nivel de cluburi pe plan internațional a fost cel mai bun pentru echipele noastre în perioada 1980-1990. În 1983, Universitatea Craiova devenea deschizătoarea de drumuri la performața europeană a echipelor de la noi din țară.
Craiova Maxima a ajuns până în semifinala Cupei UEFA, fiind eliminată în dublă manșă, fără a pierde, de Benfica Lisabona, 0-0 în deplasare și 1-1 în Bănie.
În 1984, Dinamo București ajungea până în semifinalele Cupei Campionior Europeni, fiind eliminată în dublă manșă de Liverpool, 1-0 în deplasare pentru englezi și 1-2 pe teren propriu.
Iar în 1986 Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni. Totodată, în 1987, Steaua a câștigat Supercupa Europei.
În 1988, Steaua ajungea din nouă într-o semifinală de Cupa Campionilor, fiind eliminată de Benfica, în dublă manșă 0-0, în Ghencea și 2-0 pe teren propriu, iar în 1989 Steaua era din nou în finala Cupei Campionilor, fiind zdrobită de AC Milan, scor 4-0.
Partida AC Milan – Steaua, scor 4-0, din finala Cupei Campionilor Europeni s-a disputat pe data de 24 mai 1989 la Barcelona.
ProSport a stat de vorbă cu unul dintre fotbaliști români din acel meci, Iosif Rotariu.
„1989 a fost cel mai bun al meu pe plan profesional la nivel de echipă de club. Vă spun foarte sincer acest lucru. Să ajungi până în finala Cupei Campionilor Europeni e ceva fenomenal.
Însă, nu am avut ce să îi facem lui AC Milan. Steaua îi pierduse pe Duckadam, Belodedici și Loți Boloni, dar apăruseră în echipă un Gică Hagi, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, iar acum în finală juca și Tudorel Stoica. Plus că veniseră și băieții de la Craiova, Lung și Ungureanu.
În semifinale AC Milan eliminase în dublă manșă pe Real Madrid, 1-1 și 5-0, vă dați seama ce forță putea să aibă Milanul? Îi dăduse un 5-0 umilitor lui Real Madrid. Ilie Dumitrescu nu a jucat în finala cu Milan, dar și chiar dacă juca nu pot spune că îi băteam.
Pe mine unul m-a surprins total forța fizică a jucătorilor de la Milan, pe lângă calitățile lor de fotbaliști. Voi mă știți pe mine că fizic mă luptam pe teren cu oricine, dar Gullit și Van Basten erau niște forțe ale naturii, adevărate stânci. La fel era și Rijkaard. În plus, buni de tot mi s-au părut în apărare Baresi și Maldini. Mijlocul l-am pierdut foarte repede în acel meci. Am fost dominați fizic.
Mi se pare că am rezistat doar 17-18 minute, iar apoi am primit primul gol. Cred că și atmosfera ne-a cam tăiat elanul destul de repede. Jumătate din stadion era cu suporteri cu peruci, așa cum arăta Gullit, iar Bumbescu cât era el de Bumbescu…pe care îl știați toți…nu a avut ce să le facă lui Gullit și Van Basten.
Pentru mine Van Basten a fost cel mai mare atacant împotriva căruia am jucat în viața mea. Iar eu cred că dacă el juca în zilele noastre prețul lui de transfer pornea de la 120 de milioane de euro în sus”, a spus Rotariu.
În continuare, Iosif Rotariu a declarat: „Între anii 80-90 echipele din România la nivel de cluburi pe plan internațional erau foarte puternice. Deschizătoarea noastră de drumuri în Europa a fost Craiova Maxima, cu acea semifinală de Cupa UEFA, dar eu zic că oltenii aveau echipă de Cupa Campionilor Europeni, în 83.
Apoi a fost Dinamo în 84, cu semifinala de Cupa Campionilor, iar din 86 până în 89 Steaua a dominat Europa. Nici nu îmi vine să cred că au trecut deja 37 de ani de la ultima finală de Cupa Campionilor jucată de vreo echipă românească. Și nici nu o să mai ajungă cineva de la noi din România într-o astfel de finală.
Sunt mândru că am jucat în acele vremuri și sunt mândru că am avut șansa să joc într-o finală de Cupa Campionilor Europeni, chiar dacă am pierdut-o categoric. Am dat de o echipă mult mai puternică față de noi”, a spus Iosif Rotariu.