„Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U?”. Este un cântec celebru al galeriei Universității Cluj. O întrebare ce pare retorică, dar pentru fanii adevărați ai Șepcilor Roșii este chiar întrebarea esențială din viața lor.
O echipă care, atunci când nu a avut rezultate, a avut suporterii care au ținut-o în viață. Sunt zile memorabile pentru U Cluj. Istoria se scrie chiar acum, în aceste zile, pentru această echipă. Niciodată, în 107 de de existență, U Cluj n-a avut un moment atât de bun. Finala Cupei României U Cluj – Universitatea Craiova se joacă miercuri, 13 mai, de la ora 20:00.
Șepcile Roșii au un singur trofeu în palmares, o Cupă a României cucerită în 1965. Dar, în această săptămână, au șansa să câștige eventul.
Pare o nebunie, o minune pentru zecile de mii de fani ai lui U Cluj. Majoritatea nici nu îndrăzneau să viseze la așa un moment. Au pătimit mult, din dragoste pentru această echipă, care i-a purtat inclusiv prin noroaiele ligii a 4-a sau a 3-a și de multe ori i-a dezamăgit. Dar ei au continuat să o iubească. Iar astăzi trăiesc ceva unic.
Pentru a înțelege ce trăiește un suporter al Universității Cluj în cel mai important moment din istoria echipei, am stat de vorbă cu „Hiena”. Toată lumea îl cunoaște așa pe Attila Verdeș, în Cluj Napoca. Este nelipsit de la aproape orice meci în care joacă U.
Se confundă cu Universitatea Cluj și aproape că nimeni nu l-a văzut vreodată îmbracat în alte culori decât în alb și negru.
„Pentru mine, U Cluj înseamnă totul. Este un moment pe care nu știu dacă o să-l mai prindem vreodată” spune acesta.
Este emoționant când îl asculți pe Hiena vorbind despre cât de mult iubește U Cluj și cât de fericit este în acest zile. Dar povestea lui este similară cu a multor alți suporteri ai lui U. O relație de dragoste între ei și echipă, pe care doar cei din peluză o pot înțelege pe deplin.
ProSport: De câți ani ești suporterul Universității Cluj?
Sunt fan U Cluj din anii ’70. Știu că a fost un derby cu CFR. Tata era cu CFR. Aveam 7-8 ani. Și, ca să-i fac în ciudă, eu am zis că țin cu U. 3-2, a băut U. Cam de 50 de ani pot să spun că țin cu U.
Am fost la multe meciuri memorabile. Când a venit Craiova Maxima la Cluj, după semifinala cu Benfica. Abia am reușit să intru. Am stat pe căsuțele de lângă stadion, că erau niște căsuțe către terenul de tenis. Doar acolo am prins loc. Amintiri frumoase.
De câți ani poți spune că ești nelipsit de la meciurile Universității Cluj?
N-am lipsit de la nici un meci acasă de prin anii ’80. Poate când eram bolnav. La un meci cu Dinamo eram operat de hernie, prin 2010. Am ieșit din spital și am trecut strada ca să ajung la portar și să mă lase să mă uit la meci. Dar nu merg doar la fotbal. Merg și la baschet și la volei și la handbal. Îmi place.
Ce înseamnă U Cluj pentru tine?
U Cluj înseamnă totul. Este a doua familie, pentru mine. Cu ei am crescut. L-am prins pe Sabău junior, la Silvășan, de la baschet, l-am prins junior la U 15, acum îl văd cum face marile performanțe ca antrenor. Am avut o pățanie, când a fost scandalul cu Sportul Studențesc (n.r. 1979). Când am văzut ce se întâmplă, am fugit direct acasă.
M-a bătut tata, că am plecat la meci fără să-i spun. Săream pe balcon și mergeam la meciuri, când eram copil. Cred că de atunci am ajuns să țin cu U. Poate dacă nu mă bătea tata, n-ajungeam să țin cu U (râde).
Ai fost în Liga a 4-a. Cum te simțeai când mergeai în deplasările acelea?
Era normalitatea atunci. Dacă există U Cluj, noi ne bucurăm. Nu conta în ce ligă suntem. Era un alt început. La noi nu conta, indiferent în ce ligă juca echipa. Important este că există și avem pe cine să susținem. Îi mulțumesc public lui Radu Constantea, care împreună cu domnul primar au reconstruit echipa.
Când a plecat Walter (n.r. Florian Walter, fostul patron) a oprit exact ce trebuia, pentru ca echipa să nu dispară. A oprit sigla, palmaresul, culorile și s-a început, curat. Și am putut să ne revenim.
Ce simți astăzi? Cât de fericit ești?
Practic, nu-mi vine să cred. Noi nu eram obișnuiți cu așa ceva. Eram obișnuiți cu mijlocul clasamentului, dar la așa ceva nu ne gândeam. Și, sută la sută, un trofeu va veni. La cum arată echipa și ținând cont că presiunea este pe Craiova… Noi vom merge acolo să jucăm, dacă ne lasă arbitri. Este un moment incredibil.
Nu-mi vine să cred. Și le-am trăit pe toate. Când am bătut pe Steaua, pe Craiova, promovările cu Adi Falub, Sdrobiș. Remus Vlad… Au fost multe momente. Dar ăsta este un moment care nu știu dacă o să-l mai prindem vreodată.
Cum ar fi dacă U Cluj ar câștiga măcar un trofeu, în aceste zile?
M-aș duce în vestiar să le zic băieților că trebuie să joace pentru noi și apoi să se gândească la ei și la bani sau altceva. Dacă am câștiga un trofeu ar fi o lună de sărbătoare prin oraș. Toate terasele ar fi pline.