Întrebat despre care coleg din echipa de vis a Stelei din 1986 crede că a fost subapreciat, Ladislau Boloni a avut o reacție-manifest. Antrenorul care a reușit să câștige titlul cu două formații din străinătate, în Portugalia cu Sporting și în Belgia cu Standard Liege, crede că mai multor foști colegi de-ai săi le-a fost făcută o nedreptate.
Printre rânduri, Boloni pronunță numele lui Mircea Lucescu, cel care era selecționerul României și care, din punctul său de vedere, ar fi trebuit să cheme mai mulți jucători de la Steaua sub tricolor. Pe unii mai mult, pe alții mai repede.
Discursul lui Boloni începe cu teama de a nu fi înțeles greșit, însă apoi se aprinde în exemple clare și comparații. O frustrare care chiar dacă a fost cicatrizată de deceniile scurse pare că nu a fost uitată.
Înainte de a survola discursul lui Boloni trebuie să precizăm că Mircea Lucescu a fost selecționer până în septembrie 1986, atunci când, după meciul cu Austria, regretatul antrenor a fost demis. La acel meci, pe care România l-a câștigat cu 4-0, Belodedici și Pițurcă au fost titlari, în timp ce Marius Lăcătuș a intrat la pauză. „Il Luce” a fost înlocuit cu Emeric Ienei și, în mai multe rânduri, a spus că a fost îndepărtat din ordinul lui Valentin Ceuașescu, omul din umbra marilor performanțe ale Stelei.
„Dacă vorbesc despre treaba asta îmi este frică să nu fie interpretat… greșit înțeles, însă cred că foarte puțini dintre acești jucători au devenit (n.r. ezită). Și totuși, la echipa națională eram doi, trei. A fost o nedreptate!”.
Iar Ladislau Boloni, cel care ulterior a devenit, la rândul său, selecționerul României, enumeră jucătorii care ar fi putut să strângă mai multe prezențe sub tricolor sau, după caz, ar fi trebuit să fie chemați mai repede. Pe lista nedreptăților de către Mircea Lucescu, tehnicianul i-a trecut pe Victor Pițurcă, Miodrag Belodedici, Marius Lăcătuș sau Tudorel Stoica.
„Vedeți, dacă eu spun acum un nume, atunci respectivul va fi supărat. Nu vorbesc de Cami (n.r. Rodion Cămătaru), sigur, el trebuia să fie la echipa națională, dar și Pițurcă. Pițurcă era al doilea golgeter al României de câțiva ani. Pe urmă, pentru mine, Belo a fost și a rămas cel mai bun stoper al Europei. Iar spun ceva și lumea o să fie supărată, dar eu îl consider pe Belodedici mai bun decât Beckenbauer. Nu spun că trebuia să joace, dar trebuia să fie acolo, la echipa națională. Apoi Lăcătuș, care a dovedit de nu știu câte ori că este capabil ca în meciurile alea urate, dure, să fie prezent și să pună piciorul dacă trebuie. Nu avea frică de absolut nimic, cred că și el trebuia să fie prezent, nu să joace, că nu vreau să mă bag în pielea săracului Lucescu, cel care trebuia să decidă. Merita cel puțin aceleași prezențe și el și încă mulți alții. Cu Tudorel Stoica făceam un cuplu care, după părerea mea, era cel mai complet din Europa. Câțiva au fost nedreptățiți: Pițurcă mai multe prezențe, Belodedici mai repede convocat. Așa cum s-a făcut efortul pentru Cămătaru, ca el să revină la echipa națională, după calificarea ratată în care a fost nimicit de către scriitori (n.r. după ce Eugen Barbu l-a numit într-un articol „Haplea în chiloți) și alți cunoscători ai fotbalului. Și atunci cred că trebuia să se facă eforturi și pentru Stoica să revină! Cineva trebuia să pună întrebarea asta: „de ce nu vrei să vii?”, a tranșat Ladislau Boloni într-un interviu oferit pentru ProSport.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F12%2FBoloni-rupe-Generatia-de-Aur.-Crede-ca-un-coleg-al-lui-Gica-Hagi-a-avut-o-cariera-mai-buna-ca-a-%E2%80%9ERegelui-%E2%80%9EEl-a-plecat-de-la-Real-si-de-la-Barcelona-si-s-a-dus-in-B-in-Italia-e1765877722681.jpg)
Foto: Profimedia (16.12.2025)
Ladislau Boloni povestește cum a fost scrisă această pagină de aur a fotbalului românesc. Printr-o figură de stil, tehnicianul în vârstă de 73 de ani spune că el și colegii săi din generația Steaua 1986 formau „o bandă de ticăloși rafinați”.
„Trebuie recunoscută valoarea. Noi am câștigat trofeul pentru că eram unul mai bun ca altul. Eram toți nu buni, foarte buni. Exact, formam o bandă de ticăloși rafinați și eram capabili să facem niște lucruri care depășeau excelentul. A fost ceva deosebit”.