EXCLUSIV Dezvăluiri tulburătoare despre căpitanul Steaua ’86 din finala Cupei Campionilor Europeni: „L-am simțit mai abătut, așa…”

La 40 de ani de la cea mai mare performanță din istoria fotbalului românesc, continuă să apară detalii mai puțin cunoscute despre atmosfera din vestiarul celor de la Steaua înaintea finalei Cupei Campionilor Europeni din 1986.

Victor Pițurcă, Marius Lăcătuș, Helmuth Duckadam și ceilalți jucători ai Stelei aveau să intre în istorie pe 7 mai 1986, după victoria cu FC Barcelona de pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan.

„Spuneam să nu luăm multe goluri”

Cu toate acestea, fostul fundaș Adrian Bumbescu a dezvăluit că, înaintea partidei, în vestiar exista multă teamă și tensiune, chiar și în rândul celor mai experimentați jucători.

Vezi galeria foto
4 poze

Bumbescu a povestit că nu s-a gândit niciun moment că Steaua putea câștiga trofeul înainte de startul finalei și că experiențele negative ale echipelor românești în Europa îi făceau pe jucători să fie foarte precauți.

Acesta a explicat că presiunea era uriașă și din cauza faptului că finala se juca în Spania. Bumbescu a făcut și o dezvăluire legată de starea căpitanului Ștefan Iovan înaintea meciului.

Orașul istoric din România care nu mai poate găzdui niciun meci de volei, baschet sau handbal. Motivul este incredibil: Polivalenta este în paragină, iar sala în care se juca, reabilitată în 2020, intră în reparații!

20:43

Steaua – Sepsi OSK se dispută ACUM și închide etapa a 8-a a play-off-ului Ligii 2. ”Militarii” rămân în inferioritate numerică

20:32

Totuși, emoțiile s-au diminuat după intrarea pe teren. Finala din 1986 a rămas cel mai important moment din istoria fotbalului românesc. Steaua a câștigat trofeul după loviturile de departajare, iar Helmuth Duckadam a intrat definitiv în legendă după ce a apărat toate cele patru penalty-uri executate de Barcelona.

„(n.r) Care a fost momentul care v-a determinat să credeți că puteți cuceri Cupa Campionilor? Eu n-am crezut până la final. Nici în noaptea respectivă, vorbeam cu colegii și spuneam să nu luam multe goluri, am avut foarte mare teamă, deși aveam experiență. Aveam exemple, Dinamo cu Inter, mi-a fost frică, jucam la ei acasă. Eu cu Fane (n.r Ștefan Iovan) aveam asta, era mai abătut, mai tăcut. Totuși, după ce am intrat pe teren a fost mai bine, nu îmi era teamă, aveam așa o reținere” a spus Bumbescu pentru ProSport.

Două tabere în echipa Stelei de atunci

Adrian Bumbescu susține că o parte din jucători, din care făcea și el parte, mergea la spriț, iar alta, prefera să meargă la „o prăjitură”

„Erau două tabere: una care se ducea la șpriț, la Hanul lui Manuc, și alta care se ducea la profiterol: Belo, Balint, Hagi, Pistol, Weissenbacher. Eu, Iovan, Piți, Bărbulescu, Radu II mergeam la Hanul lui Manuc. Belo anticipa foarte bine, era libero, dar încerca să mai facă și marcaj. Ne suplineam. El elegant, pe piept, pasă, mai ieșea cu ea, eu la sacrificiu, arcade sparte”, a declarat Adrian Bumbescu.