Se împlinesc azi nu mai puțin de 40 de ani de la marea finală de Cupa Campionilor Europeni dintre Steaua și Barcelona, iar catalanii nu uită nici acum drama pe care au trăit-o la Sevilla.
Astfel, El Nacional scrie despre „finala fatidică” a Barcelonei, din moment ce totul s-a decis la loviturile de departajare.
1986 rămâne un an extraordinar pentru fotbalul românesc, din moment ce atunci Steaua a scris istorie prin cucerirea Cupei Campionilor Europeni.
Catalanii alocă spații largi acestui meci, în ziua în care se împlinesc 40 de ani de la „finala fatidică” a Barcelonei, așa cum o consideră și azi.
Sursa citată susține că șefii Barcelonei au fost nevoiți să modifice proiectul echipei pe termen mediu și scurt, după eșecul neașteptat în fața Stelei, care s-a produs după loviturile de departajare. Așa că Barcelona a luat pentru prima oară trofeul suprem european, rebranduit Liga Campionilor, în 1992, după succesul obținut în fața Sampdoriei, scor 1-0. La vremea respectivă, golul victoriei a fost reușit de legendarul Koeman, iar pe bancă se afla marele Cruyff.
Aflată în Spania, Steaua a avut de înfruntat și o atmosferă infernală la vremea respectivă.
Barcelona a fost încurajată de nu mai puțin de 30.000 de spectatori. Aceștia s-au mobilizat special pentru marele meci, mergând la Sevilla cu mașinile personale, dar folosind și autocare, ori trenuri.
Prin urmare, Barcelona avea un mare avantaj față de Steaua, care a avut puțin peste 1.000 de fani în Spania.
Steaua (4-4-2): Duckadam – Iovan (c), Bumbescu, Belodedici, Bărbulescu – Bălan (73, Iordănescu), Bölöni, Majearu, Lăcătuş – Balint, Piţurcă (112, Radu II)
Antrenor: Emeric Ienei
Barcelona (4-4-2): Urruticoechea – Gerardo, Blanquetti, Alexanco, Alberto – Victor, Schuster (84, Moratalla), Marcos, Pedraza – Archibald (111, Pichi Alonso), Hidalgo
Antrenor: Terry Venables
Loviturile de departajare de la 11 metri: 0-0 Majearu (ratare), 0-0 Alexanko (ratare), 0-0 Boloni (ratare), 0-0 Pedraza (ratare), 1-0 (gol), Lăcătuş, 1-0 Alonso (ratare), 2-0 (gol) Balint, 2-0 Marcos (ratare).
Turul 1
Vejle – Steaua 1-1 (’89 M. Radu)
Steaua – Vejle 4-1 (‘8 Pițurcă, ’34 Boloni, ’51 Balint, ’74 T. Stoica)
Turul II
Honved Budapesta – Steaua 1-0
Steaua – Honved Budapesta 4-1 (‘1 Pițurcă, ’35 Lăcătuș, ’46 Bărbulescu, ’52 Majearu – pen.)
Sferturi
Steaua – Kuusysi Lahti 0-0
Kuusysi Lahti – Steaua 0-1 (’86 Pițurcă)
Semifinale
Anderlecht – Steaua 1-0 (’78 Scifo)
Steaua – Anderlecht 3-0 (‘4, ’71 Pițurcă, ’23 Balint)
Finala
Steaua – Barcelona 0-0 (2-0, d.l.d.)
Cu siguranță, eroul roș-albaștrilor a fost Helmut Duckadam, omul care a reușit să intervină de nu mai puțin de patru ori la loviturile de departajare.
Duckadam nici nu a realizat pe moment că partida se încheiase, iar Steaua reușea să devină cea mai bună echipă a Europei.
„La un moment dat, nu mai știam ce trebuie să facem. Noroc că au venit fotografii și ne-au amintit că am câștigat Cupa Campionilor. Cât mă privește, după ce am apărat al patrulea penalty, am aruncat mingea în slava cerului nu pentru că aș fi fost convins că am câștigat Cupa, ci pentru că am socotit, pur și simplu, că am făcut și eu ceva neobișnuit…”, mărturisea Helmut Duckadam în cartea sa din 1989, este vorba de „O victorie aplaudată”.
După performanța fabuloasă de la Sevilla, jucătorii Stelei au primit câte un ARO, însă Miodrag Belodedici a recunoscut că fotbaliștii nu prea au fost încântați.
Astfel, mașinile primite de la Nicolae Ceaușescu au fost vândute de jucători.
„Ne-a primit însuşi Ceauşescu şi ne-a dat fiecăruia dintre noi câte un SUV militar (n.r. – ARO), care nu era bun pentru a fi condus pe şosea şi care mai era şi la mâna a doua. Cu toţii le-am vândut în câteva zile pentru a face rost de bani”, a povestit Miodrag Belodedici, în „El Pais”.