SPECIAL „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”, apariție editorială despre rugbistul care a bătut de unul singur Franța în 1968

Volumul, bine scris și documentat de jurnalistul Chris Tiau, a apărut la puțină vreme după decesul lui Valeriu Irimescu, survenit în martie 2026.

Cartea, lansată acum două săptămâni la sediul COSR, care îi este dedicată marelui sportiv are un titlu sugestiv: „Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”.

„Misterul Irimescu rămâne nedezlegat”, apariție editorială despre rugbistul care a bătut de unul singur Franța în 1968

Această lucrare face referire la povestiri savuroase din rugby, cum ar fi eseuri de 70 de metri, invenții ale antrenorilor, primul turneu britanic sau celebra victorie contra Franței.

Valeriu Irimescu (1940-2026) a fost un sportiv extrem de apreciat, dar mai ales un antrenor de geniu. Campion al Europei cu Grivița, ca jucător, a obținut titlul continental și cu România de pe banca tehnică a acesteia.

Vezi galeria foto
7 poze

A fot căpitan al echipei naționale de rugby, a jucat de 12 ori împotriva Franței, cea mai memorabilă partidă fiind cea din 1968 de la București, câștigată de România cu 15-14, când toate punctele noastre au fost marcate de Irimescu.

A rămas celebră prima pagină din L’Equipe care titra în 2 decembrie 1968, „Bucarest: Irimescu 15 – France 14”.

Despre sportivul format de poetul-antrenor Tudor George „Ahoe” s-au scris articole în decursul timpului. Iar ziaristul britanic de origine română Chris Thau i-a dedicat o serie de articole pe site-ul RFI.

Eduard Novak face scandal după ce legea sa a picat la CCR: „Sunt interese prea mari!”

09:14

Cum l-a transformat Zeljko Kopic pe Alexandru Musi în factorul de cupe europene pentru Dinamo în play-off

09:01

O întrebare ridicată de George Straton, fost președinte al Federației Române de Rugby, președinte fondator al Fundației pentru Formarea și Educarea prin Sport a Tinerilor (FEST): „Chris, de ce nu faci o carte? Și așa a apărut cartea, care este scrisă într-un stil mai puțin narativ și mai mult jurnalistic. Iar jurnalistul Chris nu se dezminte. Cartea are dincolo de unicitate are precizia evenimentelor, a datelor, dar nu este scrisă după alte cărți, ci este foarte bine documentată”.

Chris Thau, un mare pasionat de rugby

Chris Thau, autorul lucrării, este un fost jucător român de rugby care, în perioada comunistă, a emigrat în Marea Britanie, unde a urmat cursurile școlii de antrenori de rugby. A fost jurnalist, fotograf, reporter și redactor de radio și televiziune, cu specialitatea rugby.

Chris Thau a lucrat pentru forul mondial, Federația Internațională de Rugby, în calitate de Director de Comunicații, dar și în calitate de ofițer de presă la ediții de Cupe Mondiale.

“Titlul inițial al cărții era – Irimescu și ai săi -, o referire la faptul că Irimescu era înconjurat de jucători de excepție, care au înțeles mesajul, care l-au absorbit, l-au divinizat și l-au urmat – așa numita generație de aur.

Și la un moment dat, apropiindu-mă de finalul cărții, o persoană care m-a ajutat foarte mult în a găsi niște căi de a exprima această simbioză între fotografie și text, o persoană care a făcut foarte mult pentru această prezență grafică a cărții, tehnoredactoarea Cristina Straton, o artistă foarte mare și o profesionistă excepțională, mi-a spus: Nu-mi place cum se termină cartea, a plecat în Franța, și? Titlul e bun, dar parcă nu destul de puternic.

Am stat și m-am gândit: Ce-am realizat cu cartea asta? Ce înțelegem noi din Irimescu?.

Din întrebările pe care mi le-am pus am realizat că n-am rezolvat nimic cu Irimescu, nu știm mai mult decât cuvintele care până la urmă ascund o personalitate cu totul și cu totul neobișnuită, inedită și de o calitate extraordinară”, a explicat Chris Thau într-un interviu în exclusivitate pentru RFI România.

• Povestea fascinantă a primei medalii olimpice a României. Cum au reușit câțiva „elevi și studenți pripășiți prin cele câteva cluburi bucureștene de rugby” să facă istorie la Jocurile Olimpice din 1924 #România100

Cine a fost cu adevărat Valeriu Irimescu

S-a născut la București pe 3 noiembrie 1940, unde a făcut primii pași în rugby, la sfatul tatălui său Vladimir Irimescu, sub îndrumarea antrenorului Tudor Georgescu Ahoe, debutând la 10 ani pentru echipa de copii a clubului Locomotiva – Grivița Roșie.

Imediat ajunge la echipa de seniori a clubului, RC Grivița, unde îi are ca antrenori pe Gheorghe Pârcălăbescu și Viorel Morariu, cu care cucerește de 8 ori titlul de campion național, iar în 1964 a cucerit cu Grivița, Cupa Campionilor Europeni.

Ca jucător s-a specializat pe linia de treisferturi, ca fundaș, fiind și un executant al transformărilor și al loviturilor de picior căzute (dropgoluri). A impresionat prin jocul său elegant, precizia și siguranța execuțiilor sale tehnice, dar și prin placajele care întotdeauna își atingeau ținta, oprind adversarii.

Valeriu Irimescu a debutat la 19 ani în echipa națională, pe 5 iunie 1960, în victoria României contra Franței, 11-5. A devenit apoi unul dintre titularii echipei naționale, care a finalizat o serie neînvinsă de 25 de meciuri de test, între mai 1959 și noiembrie 1964.

De-a lungul timpului a evoluat de 30 de ori pentru echipa națională între 1960 – 1970, fiind și căpitan al acesteia. A jucat de 12 ori împotriva Franței, cea mai memorabilă partidă fiind cea din 1968 de la București, câștigată de România cu 15-14, când toate punctele noastre au fost marcate de Irimescu. A rămas celebră prima pagină din L’Equipe care titra în 2 decembrie 1968, „Bucarest: Irimescu 15 – France 14”.

Vicepreședinte FIRA tip de 17 ani

În 1970 pleacă în Franța, unde evoluează pentru Paris Université Club (PUC) și Sporting Club D’Angoulême, jucând și în selecționata Parisului, împotriva echipei Londrei.

La finalul carierei de jucător revine în țară, la sfârșitul anului 1972, ca după câteva luni, să fienumit antrenor federal, postură în care se va găsi până în 1991, făcând parte din colectivul care a calificat România la cea de-a doua ediție a Cupei Mondiale din 1991. În 1990, în același mandat ca antenor federal, România înregistrează singura victorie în deplasare împotriva Franței (12-6 la Auch).

Între 1974 și 1991 a activat ca vicepreședinte al FIRA și a fost membru al Comisiei Tehnice FIRA și apoi al Federației Române de Rugby din 2006 și al Clubului Seniorilor al FRR din 2007, iar în 2008 a fost numit președinte de onoare al Asociației Internaționalilor de Rugby din România (AIR).