INTERVIU Edi Iordănescu dă toate cărțile pe față despre echipa națională, barajul Turcia – România și revenirea ca selecționer: „Atunci am simțit altceva!”

În ultimii trei ani, au fost zile în care mai repede aș fi pariat că se lasă Gigi Becali de antrenorat decât pe faptul că acest interviu cu Edi Iordănescu o să se întâmple. Și gândește-te că am lucrat împreună la începutul mandatului său de selecționer, ba chiar și cu Anghel Iordănescu, în ultima experiență acestuia la națională și la EURO 2016…

De ce? N-aș putea să arăt cu toată inima spre un singur motiv. Un adevăr este că nu m-a refuzat. Alt adevăr, poate și mai ciudat, este că nu țin minte nici să îi fi cerut vreodată un dialog cu toate cărțile pe față. Și adevărat este și că, în febrilitatea mistuitoare cu care orice Iordănescu trăiește fotbalul (pleonasm, scuze, doar trăiește!), timpul fuge terorizat să-i ceară iertare calendarului, blestemându-și cadența.

Vezi galeria foto
5 poze

Poate cel mai adevărat este însă că anumite întrebări și răspunsuri au nevoie de vremea lor. Așa cum există o vârstă a furiei și alta a iertării, iar un gol de calificare în ultimul minut de prelungiri e suficient cât să nască o religie.

Gigi Becali le-a spus-o clar, în față: „Mirel Rădoi nu vrea să câștige titlul Universitatea Craiova!”

11:56

Gică Hagi, prima reacție după ce i-a cedat acțiunile de la Farul lui Gică Popescu: „A venit momentul să mă gândesc și la mine!”

11:34

Am vorbit câteva ore bune cu Edi Iordanescu. Interviul are trei părți. După trei ani, era de așteptat.

Edi Iordănescu dă toate cărțile pe față despre echipa națională

Ai simțit, în prima parte a mandatului de selecționer, când copiii tăi sufereau în urma atacurilor la adresa ta, că retrăiești bucăți din filmul adolescenței când și tatăl tău, selecționerul Anghel Iordănescu, era ridiculizat, ironizat sau atacat?

Cu siguranță… Da! Într-o mare măsură am simțit acest lucru. În contextul actual, expunerea fiind atât de mare în acești ani, prin atât de multe canale de informare și rețele sociale, amplificate de internet, se accentuează impactul. A fost, desigur, o provocare… Mai ales având în vedere propriile amintiri.

Ce ți-ai spus în sinea ta și, mai important, ce ai putut să le spui copiilor? Argumente din propria experiență? 

O situație pe care nu o poți controla foarte tare. Și atunci am încercat să-mi canalizez toată energia spre ceva pozitiv: ambiție și mai mare ca să reușim cu echipa națională, iar așa și toate aceste momente negative să meargă… (oftează) să meargă în urmă. Să rămână doar o amintire neplăcută. Și gata!

Sfatul secret de la tata: „Încercați să recăpătați, să redobândiți asta!”

Care a fost cel mai surprinzător sau neașteptat sfat pe care ți l-a oferit tatăl tău când erai selecționerul României și care s-a dovedit extraordinar ulterior? 

N-aș putea să spun că surprinzător sau neașteptat. Sfatul a fost acesta și unul clar: „încercați să recăpătați, să redobândiți, spiritul!”. Pentru că părea că spiritul, cu tot ce derivă din el, a dispărut. Încrederea, convingerea, capacitatea de muncă și de luptă. A fost ceva normal, ce mi-a spus. Și un element pe care m-am concentrat foarte mult în ce a urmat. El a simțit asta, din afară dar prin filtrul experienței lui uriașe, iar eu aveam la rândul meu deja elemente care susțineau același lucru. Pentru că, fiind antrenor la club, atât la CFR Cluj, cât și la FCSB, dădeam jucători către echipa națională și cunoșteam cât de cât atmosfera de la lot.

A fost vreun episod care te-a făcut să îți spui, convins poate în ciuda a tot ce poate venea din exterior: „acum știu 200% că voi reuși să calific naționala la EURO 2024”?

Chiar dacă aș vrea, nu m-aș putea rezuma la un singur moment. Încă dinainte să semnez cu echipa națională am fost convins că ne putem califica. Și cu convingerea asta am venit, poate și din încrederea foarte mare pe care eu am avut-o tot timpul în fotbalistul român și în potențialul lui. Știam că, având mentalitatea corectă, disciplină în afara terenului, disciplină de joc, una esențială în meciurile internaționale și în astfel de campanii de calificare, putem reconstrui rapid echipa națională, cu unitate și cu spirit.

Nu te-ai temut că toate astea sunt prea multe de pus la punct într-un timp mult prea scurt?

Timpul a fost mereu un mare inamic și rezultatele trebuiau să vină în paralel, ceea ce s-a și întâmplat. La final de preliminarii, am câștigat o grupă de pe primul loc și fără înfrângere. Dar da, a fost un proces amplu, a însemnat etape planificate și cred că fiecare etapă parcursă ne-a întărit și mai mult convingerea că ne putem califica. Dacă la început eu eram printre puținii care credeau, cu trecerea timpului, încet-încet, tot grupul a venit aproape și ajunsesem într-un anumit moment în care toți eram convinși că ne vom califica. Și, în final, cred că asta a și făcut diferența.

• Descoperă aici în exclusivitate bilanțul cu informații din culise al lui Edward Iordănescu pe banca României!

„Eram 90% convins că voi continua ca selecționer”

Care e adevărul? Edi Iordănescu e un tip puternic, antrenor care nu s-a îndoit sub Gigi Becali, selecționer care prin rigoare și disciplină a făcut fericiți milioane de români cu Generația de Suflet. Sau un tip care a fost copleșit de presiune, factori emoționali, situații din viața personală și de-aceea a renunțat la echipa națională? Sau amândouă sunt adevărate?

Mă consider o persoană cu principii ferme. Și valori clar definite. Întotdeauna am fost, cred, echilibrat emoțional. Și nu m-am abătut de la convingerile mele. Îmi place să fiu direct, constant, și să conduc după aceleași valori. Indiferent de provocări!

Edi Iordanescu. FOTO: Mihai Pop / ProSport

Care este episodul, momentul exact, ora dacă vrei, când balanța între a continua și a pleca de la națională s-a înclinat decisiv spre plecare? Când ai simțit clar că decizia s-a luat în tine, că așa va urma să fie…

Nici aici nu mă pot rezuma la un episod sau la un moment, ci la o perioadă. Au fost trei luni de zile de discuții, negocieri chiar…

Când se plasează temporal acele aceste trei luni?

Între momentul calificării la EURO și turneul final. Convingerea mea era de peste 90% că voi continua. Din păcate, nu am ajuns la un numitor comun. Am amânat totul, discuțiile, pentru perioada de după EURO. Chiar eu personal am cerut să nu mai discutăm, când mai era o lună și un pic până la EURO, pentru ca focusul nostru să meargă total spre pregătirea turneului final, care a presupus o muncă foarte complexă și a necesitat o logistică extraordinară. Iar după EURO… Starea mea de spirit s-a schimbat. Cred că, dacă reușeam să ajungem la un acord înainte de EURO, măcar verbal… Totul ducea spre continuitate. Din păcate, nu s-a ajuns. Și, după EURO… Atunci am simțit altceva!

Ce anume?

Efectiv am simțit că trebui să fac un pas în spate. Și, astfel, să las locul ca să vină altcineva.

Ce națională vrem și ce fel de națională putem?

România reactivă, cu fundament defensiv și productivitate ofensivă mai ales pe tranziții. Versus România care să controleze jocul indiferent de adversar, stăpâna posesiei. E o diferență evidentă între abordarea ta ca selecționer și cea din mandatul actualului selecționer. E o diferență firească de viziune sau naționala nu are resursele, efectiv, în acești ani, să poată domina adversarii prin a doua viziune, chiar dacă și-ar dori?

Nu vreau să fac paralele între tipologia fotbalului practicat cu mine și cea a altui selecționer. Asta puteți să o faceți voi, presa. Fiecare selecționer, în final, are viziunea proprie. Eu am adaptat jocul echipei naționale la profilul jucătorilor. Și mă refer la cei care, la momentul respectiv, propuneau cea mai bună valoare. Profilul jucătorilor definește profilul echipei!

Așadar, putem concluziona că…

Încă ceva, te rog! Nu sunt de acord că am jucat doar un fotbal reactiv când am fost eu selecționer! Am avut meciuri precum cele cu Israel, Kosovo, Belarus, Andorra când am încercat să controlăm jocurile, să avem inițiativa, practicând un fotbal cât mai pozițional și cu preocupare de a genera ocazii, de a marca. E adevărat că au fost și meciuri precum „dubla” cu Elveția și cele de la EURO, în care ne-am propus organizare defensivă exactă și am încercat să fim mai reactivi atunci când am câștigat mingea. Deci cred că am încercat complexitate, adaptată la profilul jocului pe care îl aveam în față și, bineînțeles, obiectivele propuse.

Edi Iordanescu in cantonamentul Romaniei la EURO 2024. FOTO: Mihai Pop / ProSport

„Toți ne-am entuziasmat realist când am văzut grupa de calificare la Mondial”

Știu că e ingrată postura, înainte de Turcia – România, dar nu ne-am apucat de acest dialog ca să-ți „dau calde” 😊 Sunt „avocatul diavolului”: dacă acoperim cât putem de mult sentimentele, merităm să ne calificăm la Mondial? După preliminariile ratate, profitând de un bilet spre calificare atipic, prin Liga Națiunilor, și în contextul unui turneu final „expandat”? Avem elemente care, bărbătește și foarte sincer, ne recomandă să fim, acum, la un Mondial? 

Cred că puteam mult mai mult în campania de calificare. Trebuie să fim sinceri, atunci când am văzut grupa, toți ne-am entuziasmat foarte tare. Și nu cred că a fost o reacție subiectivă, ci realistă. Din păcate, n-am reușit, am terminat pe locul 3. Dar, în final, această plasă de siguranță pe care, până la urmă, am câștigat-o și nu ne-a oferit-o nimeni cadou, de a disputa un baraj, reprezintă tot o șansă. E meritul nostru! Ne-am câștigat dreptul la acest baraj și trebuie să îl tratăm cu încredere. Am convingerea că echipa noastră națională are forța să meargă la Mondial, chiar și prin acest traseu. Și, la fel, nu sunt subiectiv când spun asta. Cred foarte mult în echipa națională și în jucătorii ei.

Din lotul EURO 2024, îl includ aici și pe Moruțan, cinci stranieri sunt azi înapoi în Superliga: Rus, Pușcaș, Alibec, Cicâldău, Moruțan. Patru au ieșit din fotbalul italian și spaniol spre un nivel inferior: Mihăilă, Ianis, Nedelcearu, Man. Iar din cei 7 care atunci jucau în România, doar Șut și Coman s-au transferat, însă în Qatar și Emirate. Cum îți explici?

Am anumite explicații, dar nu cred că sunt eu cel în măsură să le ofer public. Fiecare dintre băieți trebuie să-și facă propria analiză, pentru propriile concluzii. Când eu am venit la echipa națională erau 8-9 jucători prin Serie B și Segunda Division, mai deloc în Big 5. Când am plecat de la națională, aveam vreo 5 în Serie A plus jucători în La Liga și Premier League. Pentru foarte mulți traiectoria a fost pozitivă în carierele lor. Ce s-a întâmplat ulterior, doar ei pot explica…. Eu îmi doresc să avem cât mai mulți jucători la nivel cât mai bun, pentru că în final de acolo vine competitivitatea și doar de-acolo pot aduce experiență și valoare pentru echipa națională.

Cum vede Edi Iordănescu o posibilă cheie victorioasă în barajul cu Turcia

Din punct de vedere tehnico-tactic, ce va decide echipa învingătoare în Turcia – România?

E foarte greu să mă angrenez într-o analiză tehnico-tactică ținând cont că nu am studiat Turcia. Sunt sigur că domnul Lucescu, împreună cu staff-ul, vor face o pregătire foarte bună a jocului din punct de vedere tehnico-tactic. Dar am văzut vreo două meciuri ale Turciei din calificări și pot să spun că e o echipă cu forță ofensivă foarte bună, dar și cu vulnerabilități. Și cred că va fi un context destul de rar întâlnit în fotbal: vulnerabilitățile unei echipe să se plieze pe atuurile celeilalte echipe!

În avantajul nostru?

Eu gândesc pozitiv și am observat că Turcia, atunci când pierde mingea, nu are un echilibru extraordinar, devine expusă contrelor. Exact una dintre calitățile echipei noastre naționale, fotbalul vertical și reactiv atunci când câștigăm mingea! Cred că îi putem răni și putem atrage rezultatul în favoarea noastră cu organizare defensivă bună și dacă reușim, când recuperăm mingea, să fim verticali și pragmatici, eficienți.

Recunoștința lui Stanciu, aplauzele jurnaliștilor. Revenirea? „Nu cred că va fi cazul”

Cel mai emoționant episod trăit de tine cu un jucător al naționalei în perioada când ai fost selecționer? 

A fost într-o conferință de presă în care eram alături de căpitanul echipei, Nicu Stanciu, chiar după calificarea la EURO. A spus atunci că „90% din meritul pentru calificare i se datorează lui mister”. Am fost emoționat, deși am considerat că nu e adevărat și consider că nu e adevărat. Nu o spun din diplomație: meritul, cu siguranță, a fost 90% al jucătorilor și doar 10% al celor care am muncit alături de ei. Dar, aprecierea și recunoștința care au venit din partea lui atunci, din postura de căpitan și reprezentant al grupului, către mine, munca mea și a staff-ului meu… M-au emoționat. Și mi-aduc aminte că l-am întrerupt atunci, în conferință. I-am spus că nu sunt de acord cu ce spune, dar m-a emoționat… Și ar mai fi un moment.

Te rog!

După meciul cu Israel, când am obținut calificarea matematică la EURO. Am intrat în sala pentru conferința de presă și toți jurnaliștii s-au ridicat în picioare și au început să aplaude. A fost ca o… nu știu… recunoștință și, în același timp, ca o recompensă, până la urma urmei. Pentru că am văzut acolo în sală și multe fețe care de-a lungul întregii campanii m-au criticat. Și unii chiar extrem de dur. Iar faptul că, în final, lumea mi-a arătat asta a devenit, din nou, un moment care m-a marcat. Culminând cu intrarea băieților peste noi, în conferință, și acel moment de bucurie de care toți ne aducem aminte.

Edi Iordanescu la conferinta de presa dupa calificarea la EURO 2024. FOTO: captura TV

Dacă ești ofertat de FRF, la 1 aprilie după barajul de Mondial în cazul în care nu ne calificăm sau la 1 august, după turneul final Mondial, și nu ai echipă în acel moment, te-ai întoarce la națională? 

Nu cred va fi cazul. Și nu sunt genul care să vorbesc ipotetic. Nu a existat nicio negociere între mine și Federație ca să revin la echipa națională, deci chiar nu cred că are rost să vorbesc ipotetic. Îmi doresc să încep să antrenez cât mai repede, dacă mâine va veni o ofertă de la un club sau o altă națională care să mă convingă, cu siguranță îi voi răspunde pozitiv. Cu toate astea, dragostea mea pentru naționala noastră va rămâne eternă.

Rămâi pe ProSport pentru partea a doua a interviului-eveniment cu Edi Iordănescu!