Africanul a fost răvășit de frigul iernii din România, spune că a învățat limba din taxi și regretă enorm că nu a luat cetățenia.
În vara lui 2002, Universitatea Craiova îl transfera de la echipa elvețiană Bellinzona pe fundașul central african Mariko Daouda. După 3 sezoane avea să fie luat de Dinamo.
Născut în Coasta de Fildeș, Mariko Daouda a început fotbalul în țara natală, la echipa locală Stade Abidjan. A plecat în 2000 la echipa elvețiană Bellinzona, iar din 2002 a început o aventură de 7 ani în România, evoluând la Universitatea Craiova, Dinamo, FC Argeș și Dacia Mioveni. Finalul carierei l-a prins în China.
După două decenii încă ține minte cum a fost primit fanii olteni în cantonament cu praz, dar și cum primarul Solomon i-a promis că-i dă o primă de câte 1000 de dolari pentru fiecare gol marcat.
A înscris de două ori în sezonul 2004/2005, după ce Solomon a câștigat Primăria, în etapele 22 și 23, când Universitatea Craiova a învins FC Național cu 3-0 pe teren propriu și a remizat, 1-1, în deplasare, cu FCM Bacău, africanul egalând în minutul 89.
„Am 4 copii, o fată și 3 băieți. Unul dintre ei s-a născut când jucam la Craiova, dar nu e cetățean român, a fost foarte greu cu legislația din România.
Cea mai frumoasă amintire a mea cred că e atunci când am fost la primar acasă, la Solomon. M-a primit la el acasă, cu familia, cu soția, cu copiii. Am mâncat la el acasă, pentru mine a fost ceva frumos!
A vrut să mă cunoască, am avut o relație bună cu el. Mi-a spus că îmi dă 1000 sau 2000 de dolari pentru fiecare gol. Am dat două goluri și mi-a dat banii! Parcă am marcat cu FC Național și cu Oțelul Galați.
Mai țin minte că eram în cantonament cu Craiova, iar fanii m-au așteptat cu praz! Am primit și pașaport de oltean. Aveam și nume românesc, mi se spunea Marian. Marian, de la Mariko”, și-a amintit fostul fotbalist, potrivit Sport.
Daouda recunoaște că momentele petrecute la Craiova au reprezentat cea mai frumoasă perioadă din cariera lui, pentru că Universitatea avea echipă bună și abținea rezultate. A dorit să obțină cetățenia română, după 7 ani petrecuți în țară, dar a renunțat la idee, pentru că ar fi însemnat să se stabilească aici.
Spune că a fost autodidact în ceea ce privește învătarea limbii române, „prinzând” pe teren sau când folosea taxi-ul. Cea mai frumoasă amintire din România este aceea când s-a născut copilul lui. Juca cu CFR Cluj, Universitatea s-a impus cu 3-2, iar când era în autocar, după meci, l-a sunat soția să îmi spună că naște. Ca urmare, le-a făcut cinste băieților de la echipă.
„Iernile în România erau nasoale! A fost foarte greu pentru mine. Am văzut recent că un meci al FC Argeș s-a jucat pe ninsoare, totul era alb! A fost foarte greu pentru mine, mai ales când mergeam în cantonament, la Brașov. M-am obișnuit apoi, am jucat multe meciuri pe frig.
Frizurile (n.r. – cu dreduri) mi le făcea soția, acasă. Era ceva ce mă diferenția de ceilalți jucători ca stil. Asta e o tradiție în Coasta de Fildeș, cu părul. Mi-a purtat noroc, am și dat câteva goluri în România”, a mai spus Mariko Daouda, care a adunat peste 100 de meciuri în România.