Arian Notrețu este una dintre marile revelații ale sportului paralimpic românesc. După amputarea piciorului la vârsta de 10 ani, a ales să continue în disciplina sportivă numită natație, inspirat fiind de idolul său, Michael Phelps.
Este acum campion mondial la înot (2022), dar strălucește și în triatlon, unde spune că îl atrage complexitatea și provocarea interdisciplinară.
Este cunoscut pentru un mindset extrem de matur: gestionează simultan două sporturi, urmează cursurile UNEFS pentru a deveni antrenor și își vede cariera sportivă ca pe un instrument de inspirație pentru alte persoane cu dizabilități.
Povestea e una care vine din trecut și l-a împins înainte: și-a pierdut piciorul stâng la 10 ani, după un accident la rugby urmat de complicații medicale. Iar pentru că voia să revină în sport și ca să treacă peste momentul greu s-a apucat de inot pentru recuperare. Acum deja face performanță. Și o face la nivel foarte înalt.
Într-un interviu pentru ProSport, Arian Notrețu și-a spus povestea care e una tulburătoare.
„Am început să practic înotul la vârsta de 12 ani, în urma unui accident tării la rugby. În principal a fost vorba doar de recuperare fizică, după care am progresat destul de rapid și am început să fac performanță. Am fost la câteva concursuri internaționale, unde am și obținut niște locuri importante și de acolo a început parcursul meu în înot. Ulterior, când am reușit să obțin o proteză de alergat, am început și triatlonul.
Și pot să zic că m-a atras foarte mult această disciplină. Iarăși am concura la niște competiții, unde am obținut inclusiv la triatlon niște locuri importante.
Am practicat foarte multe sporturi când eram mic. Am făcut de la karate, la tenis, la fotbal, la handbal, baschet. Rugby-ul a fost disciplina care m-a atras, fiindcă era ceva ca o provocare pentru mine.
Un sport de contact, de echipă. Aveai nevoie de foarte multe abilități ca să poți să ai o performanță bună în timpul jocului și chestia asta m-a atras.
Din păcate, tot în acea perioadă am avut o accidentare, unde din nefericire mi-am pierdut un picior.
În apă m-am simțit foarte bine. Am învățat să înot foarte rapid. Am reușit să particip la prima mea competiție la un an după ce am învățat să înot. Era o competiție mare, era cu totul și cu tot o altă lume față de ce eram eu obișnuit cu sporturi mai mult sau mai puțin de amatori.
Nu am ajuns la un nivel notabil la niciunul dintre ele, în afară de ce practic în prezent. Doctorul mi-a recomandat să practic înotul pentru că începeam să am o ușoară deformare a coloanei. Și prin această recuperare am descoperit că îmi place foarte mult și am decis să mă dedic total”, spune calm Arian.
Gândul, după toate obstacolele depășite, îi zboară mai departe. Spre viitor, spre noi performanțe.
„Obiectivul meu este obiectivul oricărui sportiv de performanță și anume să ajungă la cel mai înalt nivel. Vorbim de paralimpiadă, de medalii, de locuri foarte importante la competiții mari.
Obiectivul meu personal este să ajung cât mai departe cu putință. Nu vreau să-mi setez niște targeturi ireale, dar atâta timp cât știu că dau tot ce pot. Tot timpul am reușit să maximizez eforturile pe care le-am depus în acest sens. Sunt mulțumit cu orice fel de rezultat. Ș
Sunt un om echilibrat și atâta timp cât știu că am dat tot ce am putut. Sunt mulțumit cu absolut orice fel de rezultat aș scoate, pentru că asta înseamnă că eu am dat maximul și chestia asta mă face fericit.
David Popovici este colegul nostru practic. Ne antrenăm la același bazin. Ne cunoaștem, într-adevăr. E un băiat extraordinar, o modestie ieșită din comun și l-am apreciat tot timpul fiindcă eu-l cunoșteam și înainte să aibă succesele pe care le-a avut și nu mi-a fost deloc mică mirarea să văd că omul care vorbea și care socializa înainte să aibă succesul, a rămas la fel.
Pur și simplu a rămas același om și pentru asta îl felicit și îl stimez
N-am făcut nicio cursă cu David, dar mi-ar plăcea chiar dacă aș mânca bătaie. Totuși e campion olimpic și mondial. Toată lumea să știe că ea bătaie în fața lui. E o relație de colegialitate și o apreciere din partea amândurora”, a declarat Ariel Notrețu pentru ProSport.
• Data nașterii: 09.02.2005
• Vârsta: 20 ani
• Club: ACS Paralimpic Salvia 2000
• Dizabilitate: Amputare membru inferior stâng (accident la rugby la 10 ani)
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F01%2FArian-Notretu-1.jpg)
––––––-Palmares––––––––––––
Triatlon
• Locul 2 – World Triathlon Para, categoria PTS2
• Locul 1 – Campionatul Național de Supersprint, Tulcea 2024
Înot / Para Swimming
• Locul 2 – 200 m spate S9, Lignano World Series 2024
• Locul 6 – 100 m spate S9
• Locul 2 – 50 m spate S9
Înot în ape deschise
• Locul 29 la general și locul 5 la Seniori 20+ la Campionatul Național 2025 (competiție contra sportivi fără dizabilități)