Ion Țiriac și Ilie Năstase, îndurerați de o nouă veste tragică! A murit omul care le-a îndeplinit visul de a juca finala Cupei Davis la București: „Am avut o înțelegere cu americanii”

Ion Țiriac (86 de ani) și Ilie Năstase (79 de ani) sunt din nou afectați de dispariția unui apropiat, la scurt timp după ce, la începutul lunii, a încetat din viață și prietenul lor, legendarul Nicola Pietrangeli.

Alexandru Lăzărescu, fostul secretar general al Federației Române de Tenis (FRT), din perioada de glorie a lui Ion Țiriac și Ilie Năstase, a murit la vârsta de 90 de ani. Lăzărescu a făcut posibilă disputarea finalei Cupei Davis din 1972 la București și, totodată, i-a însoțit pe Ion Țiriac și Ilie Năstase la numeroase turnee de tenis din afara țării, în perioada comunistă.

După ce a părăsit FRT, Alexandru Lăzărescu a fost Şef de Misiune al României la Jocurile Olimpice de vară de la Sydney 2000 şi Atena 2004, precum şi la Jocurile Olimpice de iarnă de la Nagano 1998.

Vezi galeria foto
4 poze

S-a stins din viață Alexandru Lăzărescu, fostul secretar general al FRT din perioada de glorie a lui Ion Țiriac și Ilie Năstase

Comitetul Olimpic și Sportiv Român a anunțat, marți, vestea trecerii în neființă a lui Alexandru Lăzărescu: „Doliu în sportul românesc! A murit Alexandru Lăzărescu, fost Șef de Misiune al Team Romania la Jocurile Olimpice. Sportul românesc este mai sărac. Alexandru Lăzărescu, una dintre figurile discrete, dar esențiale ale performanței olimpice românești, s-a stins din viață la vârsta de 90 de ani. Alexandru Lăzărescu a fost Șef de Misiune al Team Romania la Jocurile Olimpice de vară de la Sydney 2000 și Atena 2004, două dintre cele mai prolifice ediții olimpice pentru România după Revoluție, și la Jocurile Olimpice de iarnă Nagano 1998, perioade care i-au purtat amprenta profesionalismului, echilibrului și devotamentului total față de sportivi.

De-a lungul carierei sale, numele lui Alexandru Lăzărescu a fost legat de mari personalități ale sportului mondial și românesc. A fost Secretar general la FR Tenis în perioada de glorie a lui Ilie Năstase și Ion Țiriac, la celebrele finale de Cupa Davis disputate de români. Ulterior, a lucrat în Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport (CNEFS), instituție care s-a transformat ulterior în Ministerul Sportului, iar apoi și-a continuat activitatea în cadrul Comitetului Olimpic și Sportiv Român, unde a contribuit decisiv la organizarea și coordonarea delegațiilor olimpice ale României.

Marius Tucă Show începe joi, 18 decembrie, de la ora 20.00, live pe Gândul. Invitat: Ion Cristoiu

22:00

„De-asta a trebuit să mă despart de Reghecampf!”. Abia după șase ani recunoaște totul și explică: „Când merg cu cineva la un drum…”. EXCLUSIV

17:00

Cei care l-au cunoscut îl vor păstra în memorie ca pe un om al sportului adevărat, riguros, loial valorilor olimpice și profund respectat de sportivi, antrenori și colegi. Trupul neînsuflețit al lui Alexandru Lăzărescu va fi depus astăzi (n.r. – marți), la ora 16:00, la Biserica Deleni, din Parcul Titan. Înmormântarea va avea loc mâine (n.r. – miercuri), la ora 14:00, la Cimitirul Sfânta Vineri din București. Comunitatea sportivă românească transmite sincere condoleanțe familiei și tuturor celor apropiați. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a fost anunțul trist al COSR.

Alexandru Lăzărescu, poveste fascinantă a negocierilor pentru locul de desfășurare al finalei Cupei Davis din 1972

Alexandru Lăzărescu a povestit într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani, pentru Adevărul, peripețiile prin care a trecut pentru a face posibilă organizarea finalei Cupei Davis din 1972 la București, pierdută dramatic de Ilie Năstase și Ion Țiriac în fața americanilor, scor 3-2. La negocierile purtate în SUA a luat parte și Ion Țiriac: „Am căzut de acord (n.r. – cu americanii) și cu perioada și cu locul de desfășurare, care era la București, iar într-un moment de inspirație l-am rugat pe american să trimiță un telex la federația noastră în care să confirme aceasta înțelegere. Totul în regulă până în august când, la Budapesta, la Campionatele Europene de amatori, m-am întâlnit cu secretarul general al federației internaționale, care, înainte să mă salute, îmi spune: «Știți, voi nu jucați finala la București». Eu îi spun că nici nu se pune problema pentru că am o înțelegere cu americanii, dar adevărul este că o cam băgasem pe mânecă. Acasă, toată lumea intrase în febra finalei, se spunea că o câștigam sigur. Sun la București, anunț ce s-a întâmplat și cu asta gata. Ajung la București, toată lumea a sărit pe mine. Norocul meu mare cu telexul trimis de american.

Odată ajunși în punctul asta, ce era de făcut? Când s-au convins că eu aveam dreptate și eram lucrați de federația internațională, am început să facem demersuri pe la toate forurile dar, bineînțeles, fară vreun folos. Ultima soluție pe care au găsit-o atunci a fost să mă trimită la New York și să găsesc o soluție. A fost o întălnire la care au participat trei persoane, din partea României: eu, Ion Țiriac și un consilier de la Ambasada noastră acolo. Și a fost bine că s-a întâmplat așa. Pentru pregătirea acestui demers, noi am avut mai multe runde de întâlniri cu juriști și am stabilit o anumită strategie. Astfel, pe 21 august 1972, la ora 9 dimineața ne-am întâlnit la New York și am început discuțiile. Discutam 20 de minute, o jumătate de oră și luam o pauză. Noi eram mai solizi în argumente, cunoșteam mai bine regulamentul, iar ei se tot opreau ca să se consulte. Am ținut-o așa vreo patru ore fară să ajungem la vreun rezultat. Am luat o pauză de masă, apoi am fost invitați să asistăm la tragerea la sorți pentru turneul de la Forest Hills, după care am reluat negocierile.

În timpul ăsta, eu mă gândeam: «Ce să fac? Cum să mă întorc eu fară să obțin ceea ce mi-am propus?». Așa că, în timpul discuțiilor, făceam ce făceam și tot acolo ajungeam: «Voi trebuie să veniți la noi. Ați promis». Primul semnal a venit, în sfârșit, după vreo cinci ore de negocieri, când ei au întrebat: «OK. Dacă venim să jucăm la voi, cine va fi arbitru neutru?». Din momentul acela am înțeles că ne apropiem de un final. Încet-încet, apoi, am început să punem la punct toate detaliile. Au vrut să știe la ce hotel vor sta, le-am propus Intercontinentalul și au fost de acord. Au vrut să știe dacă putem asigura protecția, pentru că aveau mulți evrei cu echipa și au fost asigurați că vor fi foarte bine protejați. Țin minte că ei au avut un palier numai al lor la hotel, un lift pus, exclusiv, la dispoziția lor și că de la teren la hotel nu circulau niciodată pe același drum. În fine, ultima cerință pe care au avut-o a fost: mușchi de vită proaspăt și apă minerală negazoasă. I-am întrebat: «Câte vagoane vreți?» și am știut că meciul vă avea loc la București. Ca să nu mai avem nici o surpriză, am dat un comunicat de presă și totul era bătut în cuie”, a fost povestea fascinantă a organizării finalei Cupei Davis la București, relatată chiar de Alexandru Lăzărescu.