Ce pot face sportivii care se consideră abuzați? Ghid practic oferit de un expert în domeniu. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Sportul românesc cunoaște o recrudescență a violenței în sport. Tot mai mulți copii dezvăluie abuzurile la care au fost supuși în trecut și cazurile devin publice.

ProSport tocmai a publicat cazul unui antrenor de polo pe apă care și-ar fi lovit elevul cu un șlap direct în față, dar sunt nenumărate situații în care cei mici nu reacționează. De-a lungul timpului, am relatat cazuri grave din gimnastică artistică și nu numai.

Ce spune Cristian Jura despre violența tot mai accentuată în sport

Am apelat la Cristian Jura, expert in dreptul sportului pe plan național si internațional, care ar putea niște sfaturi utile sportivilor.

Dialogul a fost unul lung, însă am spicuit teme principale, care pot fi utile și pentru copii, dar mai ales pentru părinții care nu știu să reacționeze în momentele de furie.

Vezi galeria foto
4 poze

Prosport: Se înmulțesc în România cazurile în care sportivii se plâng că au fost tratați prost, abuzați, hărțuiți, discriminați, că le-a fost atinsă demnitatea prin vorbe grele aruncate de către antrenori, că au fost încălcate principiile de safeguarding. De-a lungul timpului am văzut cazuri la gimnastică, la înot, la bob și sanie, la fotbal, la scrimă, la polo pe apă și, recent, la handbal etc. De ce nu se gestionează aceste cauze eficient? De ce nu se soluționează rapid? Ce lipsește?

Cristian Jura: Este o discuție care tratează o temă foarte sensibilă. Din păcate, ceea ce înseamnă safeguarding se regăsește într-o zonă gri de legiferare. Safeguardingul se află la intersecția dintre regulamentele federațiilor sportive, fie naționale, fie internaționale, și între legislația națională care nu este foarte specifică în zona de sport.

„EXCLUSIV RAPID” – cine pleacă din Giulești, vara asta!

10:43

Oficial. Fotbalistul care a jucat la Steaua sezonul trecut a semnat cu Dinamo: „Ai făcut un pas uriaș spre visul tău!”

10:42

Safeguardingul se mai află la intersecția unor mentalități diferite: o mentalitate conform căreia performanța sportivă este imposibil de obținut în lipsa unor antrenamente foarte dure, care depășesc uneori anumite limite și mentalitatea conform căreia sportul trebuie să fie o experiență sigură, pozitivă și care aduce bucurie tuturor.

La ce ne referim, mai exact, când discutăm despre la safeguarding?

În conformitate cu Politica și procedurile de safeguarding pentru copii în sport – tds 2014 – 2020, safeguardingul reprezintă responsabilitatea unui club, asociații sportive sau federații de a se asigura că sportul este o experiență sigură, pozitivă și care aduce bucurie tuturor (sportivilor și echipei tehnice) și că toți cei implicați sunt feriți și protejați de a trăi experiențe abuzive sau cu potențial vătămător atunci când sunt implicați în activități sportive, în funcție de capacitatea lor fizică și mentală și la orice nivel, sport de performanță, sport de masă sau mediu recreațional.

Se poate suna la 119, adică un 112 pentru abuzuri

Afirmați că safeguardingul se află într-o zonă gri de legiferare. Ce înseamnă acest lucru și care este impactul asupra sportivilor?

Safeguardingul se află la intersecția dintre regulamentele Comitetului Internațional Olimpic, a federațiilor internaționale și a federațiilor naționale și a legislației naționale, cu precizare că în acest moment nu există o legislație națională specifică dedicată gestionării abuzurilor în sport.

În acest caz, ce poate să facă un sportiv care se consideră abuzat? Nu are nicio posibilitate să se apere?

Sportivii care se consideră abuzați au două posibilități: fie să se adreseze comisiilor de disciplină din cadrul federațiilor, fie să se adreseze autorităților publice. Chiar dacă nu este special dedicat protecției împotriva abuzurilor în sport, în România există o legislație consistentă împotriva bullyingului (ca formă de hărțuire) în unitățile de învățământ.

Atrag atenția asupra unui instrument mai puțin cunoscut! Este vorba despre Procedura privind managementul cazurilor de violență asupra antepreșcolarilor/preșcolarilor/elevilor și a personalului unității de învățământ, precum și al altor situații corelate, în mediul școlar și a suspiciunii de violență asupra copiilor în afara mediului școlar (Ordinul de ministru nr. 6.235/2023).

S-a modificat articolul 102

Faptele de violență verbală, fizică, psihologică – bullying, emoțională, sexuală, socială, culturală, cibernetică, cât și orice alte activități sau comportamente care pot pune în pericol sănătatea sau integritatea beneficiarilor primari și a personalului din învățământ, sunt gestionate la nivelul unităților de învățământ
preuniversitar de către Direcția Siguranță Școlară din cadrul Poliției Române.

Orice persoană care este victimă sau suspectează un caz de violență asupra copilului trebuie să sune la 119?

Numărul 119 este gratuit din orice rețea fixă sau mobilă și este operat de către consilierii direcțiilor de asistență socială și protecția copilului.

Mai atrag atenția și asupra modificării art. 102 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, modificare în vigoare din 2024, care prevede următoarele:

„În cazul în care abuzul, neglijarea, înstrăinarea părintească, exploatarea și orice formă de violență asupra copilului a fost săvârșită de către persoane care, în baza unui raport juridic de muncă sau de altă natură, asigurau protecția, creșterea, îngrijirea sau educația copilului, angajatorii au obligația să sesizeze de îndată organele de urmărire penală și să dispună îndepărtarea persoanei respective de copiii aflați în grija sa”.

„Este nevoie de o gestionare unitară a acestor cazuri”

În concluzie, un sportiv care consideră că a fost abuzat are posibilitatea să își soluționeze situația fie în cadrul federației sportive, fie făcând apel la autoritățile statului.

Care ar fi soluția la ieșirea din zona gri și a avea niște norme clare pentru a soluționa cazurile de abuzuri împotriva sportivilor?

Cred că este nevoie de o gestionare unitară a acestor cazuri, de clarificări legislative, eventual  despre ce instituție ar fi competentă să soluționeze astfel de cauze.