Acasa » Diverse » AI-ul va înlocui antrenorii? Un expert în domeniu ne spune cum arată fotbalul viitorului și cât de adaptate sunt echipele noastre: „La nivelul Turciei de acum 10 ani”. INTERVIU

AI-ul va înlocui antrenorii? Un expert în domeniu ne spune cum arată fotbalul viitorului și cât de adaptate sunt echipele noastre: „La nivelul Turciei de acum 10 ani”. INTERVIU

AI-ul va înlocui antrenorii? Un expert în domeniu ne spune cum arată fotbalul viitorului și cât de adaptate sunt echipele noastre: „La nivelul Turciei de acum 10 ani”. INTERVIU

Lumea întreagă trece printr-o transformare majoră și toate domeniile încearcă să se adapteze cât mai bine. Într-o perioadă în care Inteligența Arificială stârnește o revoluție și intră în viețile tuturor, ne-am propus să abordăm o temă adaptată vremurilor: cum afectează AI-ul viitorul fotbalului.

Am găsit un personaj care observă cel mai bine etapele schimbării. Tarkan Batgun este CEO al Comparisonator, o platformă folosită de cluburi profesioniste de fotbal pentru analiză și scouting. Expertul turc în domeniul monitorizării jucătorilor explică felul în care va arăta fotbalul viitorului și cât de tare va fi influențat de Inteligența Artificială. Tarkan Batgun spune dacă AI-ul va înlocui antrenorii sau scouterii.

„Nu mai repari problemele după ce apar, le previi înainte să existe”

Tarkan, cum schimbă AI-ul lumea fotbalului?

AI-ul nu a venit să înlocuiască fotbalul. A venit să ne ajute să-l înțelegem mai bine. Înainte ca inteligența artificială să-și găsească locul, cluburilor le luau săptămâni – uneori luni să-și formeze o imagine completă despre un jucător. Scouterii călătoreau în stadioane îndepărtate, analiștii săpau prin ore nesfârșite de imagini, departamentele dezbăteau impresii subiective până noaptea târziu. Astăzi, AI-ul poate analiza mii de minute de fotbal în câteva secunde. Comprimă săptămâni de observație într-un singur moment de claritate. Schimbarea adevărată nu e însă volumul, e perspectiva. AI-ul scoate la iveală tipare invizibile pentru ochiul liber: cum se comportă un jucător sub presiune, cât de constant își îndeplinește rolul, dacă liga actuală îi „umflă” sau îi suprimă cifrele, dacă obiceiurile lui se traduc într-un nou sistem tactic. Dar fotbalul rămâne o poveste umană. Emoția rămâne, pasiunea rămâne. Ceea ce se schimbă e claritatea cu care vedem adevărul. Rezultatul nu este un sport preluat de „roboți”, ci unul tot mai bine protejat de erorile umane.

Ce schimbări se produc la nivelul analizei jocurilor?

Timp de decenii, analiza meciurilor s-a bazat pe numărătoare: șuturi, pase, centrări, posesie. Dar a număra nu înseamnă a înțelege. A ști ce s-a întâmplat nu îți spune de ce s-a întâmplat. Inteligența artificială a mutat întreaga metodologie. Unde analiza tradițională izola evenimente, AI-ul le pune într-o narațiune tactică continuă. Identifică exact momentul în care linia defensivă își pierde forma, când schema de pressing încetează să funcționeze, când intensitatea unui mijlocaș scade sub pragul funcțional. Vezi comportamente, nu doar acțiuni. Această schimbare a fost revoluționară pentru antrenori. În loc de rapoarte statice, primesc acum lucruri conceptuale. De exemplu: când pressingul atacantului tău se prăbușește după minutul 70; când fundașul dreapta primește mingea prea jos pentru a iniția joc vertical; când adversarii țintesc în mod repetat aceeași zonă din cauza unui dezechilibru structural. Astfel de observații transformă pregătirea din reactivă în proactivă. Nu mai repari problemele după ce apar, le previi înainte să existe.

Vedem multe laptopuri și tablete pe băncile tehnice ale marilor echipe, în timpul meciurilor. Informațiile primite în timp real de antrenori influențează deciziile acestora?

Nimeni nu poate procesa 20 de grafice în minutul 63. Dar toată lumea poate procesa o singură propoziție. Puterea reală a AI-ului în analiza în timp real nu stă în complexitate, ci în capacitatea de a reduce complexitatea. Poate detecta scăderea succesului în dueluri într-o anumită zonă sau o cădere a pressingului cauzată de oboseală, cu mult înainte ca antrenorul să observe. Dar informația trebuie să vină ca un singur mesaj, de genul „mijlocașul tău stânga a încetat să mai facă faza defensivă” sau „adversarul construiește constant în zona 14”. Aceste detalii din interior pot declanșa schimbări tactice imediate. Dar AI-ul susține deciziile. Nu le ia. Intuiția rămâne esențială.

„Cluburile folosesc acum AI-ul nu ca pe o jucărie, ci ca pe un instrument strategic”

În acest moment, AI-ul ar putea să conducă o echipă de fotbal?

(zâmbește) Nu. Și sincer, nici nu ar trebui. Fotbalul nu e doar un joc de tipare statistici. E un ecosistem uman construit pe emoție, leadership și chimie imprevizibilă. AI-ul poate recunoaște tendințe, analiza tipare, simula scenarii, chiar identifica probleme tactice înainte ca adversarul să le observe. Dar nu poate simți frică, adrenalină, presiune sau momentul perfect. Nu poate intra în vestiar și schimba atmosfera. Munca unui manager e mult mai mult decât mutarea pieselor pe o tablă tactică. E despre înțelegerea personalităților, câștigarea încrederii, calmarea egourilor sau ridicarea moralului. AI-ul nu înțelege privirea unui atacant când își pierde încrederea. Nu simte când un tânăr are nevoie de încurajare în loc de critică. Aceste momente definesc cariere. AI-ul e asistentul care nu doarme niciodată, nu uită niciodată, nu pierde niciodată concentrarea. Dar leadershipul? Acela aparține oamenilor. Să-l lăsăm pe AI să facă ce știe el mai bine, să analizeze. Și să-i lăsăm pe oameni să facă ce știu ei mai bine, să conducă. Fotbalul supraviețuiește pentru că emoția supraviețuiește.

Câte cluburi de fotbal folosesc datele Comparisonator?

Comparisonator operează în peste 45 de țări, lucrând cu cluburi din Premier League, Bundesliga, La Liga, MLS, Türkiye, Portugalia, Scoția, Brazilia, America de Sud, Orientul Mijlociu și nu numai. Colaborăm atât cu cluburi uriașe care luptă pentru locuri în Liga Campionilor, cât și cu cluburi ambițioase din ligi în dezvoltare care vor să reducă decalajul. Totuși, partea fascinantă este cât de diferite sunt întrebările lor. În Anglia vor să știe dacă jucătorul rezistă intensității. În America de Sud întreabă dacă jucătorul se poate adapta la cerințele tactice ale Europei. În Asia vor să știe dacă un jucător european va rezista climei și programului de deplasări. În Turcia întreabă despre constanță sub presiune. Fiecare club vorbește o altă limbă a fotbalului. Fotbalul e universal, dar întrebările fiecărui club sunt profund locale.

Cât de mult s-au schimbat cerințele cluburilor, în ultimii ani?

Cluburile nu mai vor cifre, vor înțelepciune. Evoluția cererilor cluburilor a fost dramatică. Dacă ne întoarcem 10–12 ani, cluburile cereau în principal statistici brute: pase, dueluri, șuturi, recuperări. Dar cifrele fără interpretare sunt doar zgomot. Un mijlocaș care face 90 de pase într-un campionat cu pressing slab și unul care face 40 de pase în Premier League nu trăiesc în aceeași univers. Astăzi cluburile așteaptă de la AI ceva mult mai valoros: inteligență contextuală. Pun întrebări mai profunde: „va reuși acest jucător să se adapteze la principiile tactice ale antrenorului nostru?”; „Înțelege când să declanșeze pressing-ul?; „Cum se va comporta într-un campionat cu 20% mai rapid?”; „Cum va fi dezvoltarea lui în următorii trei ani?”; „E o investiție sigură sau un pariu riscant?”. Cluburile au devenit mult mai disciplinate financiar. Nu vor un raport, vor o decizie. Schimbarea este culturală. Cluburile folosesc acum AI-ul nu ca pe o jucărie, ci ca pe un instrument strategic, care protejează bugetele, scurtează ciclurile de scouting și susține planificarea pe termen lung. Am trecut de la colectarea de date la inteligență fotbalistică. Asta e noua eră.

„Un antrenor mare poate încă reuși fără AI, dar va fi mereu în reacție. Antrenorii susținuți de AI anticipează”

Mai poate fi antrenată astăzi o echipă puternică, fără ajutorul AI?

Încă e posibil să antrenezi fără AI. Mulți antrenori mari și-au construit cariera așa. Dar fotbalul modern e prea rapid pentru ca ochiul uman să prindă totul. Tempo-ul fotbalului a crescut dramatic în ultimul deceniu. Tranzițiile sunt mai rapide, pressingul mai coordonat, liniile defensive se mișcă mai agresiv, iar încărcătura jucătorilor e monitorizată cu precizie. Niciun staff, oricât de talentat, nu poate analiza manual volumul de informație pe care îl generează fotbalul modern. AI-ul acționează ca un al doilea strat de vedere, dezvăluind detalii care altfel ar rămâne ascunse. AI-ul oferă antrenorului sisteme de avertizare timpurie. Nu mai aștepți să se încasezi golul. Vezi pericolul înainte să apară. Un antrenor mare poate încă reuși fără AI, dar va fi mereu în reacție, în timp ce antrenorii susținuți de AI anticipează. În fotbalul de elită, anticiparea înseamnă totul.

Care este legătura dintre scouting și AI?

Viitorul scoutingului nu e ca AI-ul să înlocuiască scouterii. E ca AI-ul și scouterii să lucreze ca două creiere complementare. Nicio echipă de scouting nu poate urmări fiecare campionat, fiecare țară, fiecare liga a doua, fiecare competiție de juniori. Dar AI-ul poate filtra milioane de minute și îți arată profilurile care merită investigate. AI-ul identifică jucătorii care se potrivesc criteriilor tactice, fizice sau stilistice. Scouterii aduc apoi ceea ce AI-ul nu poate: adevărul uman. Personalitatea, foamea, profesionalismul, stabilitatea emoțională a unui jucător – acestea sunt invizibile pentru AI. Am văzut mulți jucători care au reușit statistic, dar au eșuat mental. Fisuri pe care nicio bază de date nu le poate detecta: întârziere la antrenamente, dificultăți de adaptare în străinătate, obiceiuri proaste, fragilitate emoțională, conflicte cu coechipierii, incapacitate de adaptare la grup. AI-ul dezvăluie posibilitățile. Scouterii dezvăluie realitățile. Când ambele sunt de acord.

„Acum zece ani, Turcia era exact în stadiul în care e România acum”

Sunt sau nu sunt cluburile din România adaptate la tehnologia din fotbal, privind scoutingul?

Cluburile românești nu sunt în urmă, sunt în transformare. Fiecare campionat are propriul ritm. Acum zece ani, Turcia era exact în stadiul în care e România acum. La fel și Scoția. La fel și Belgia. Unele cluburi românești deja folosesc unelte de analiză. Altele își construiesc infrastructura timpurie. Această tranziție naturală se întâmplă peste tot. Academiile sunt puternice, jucătorii sunt competitivi, antrenorii sunt pasionați. Tehnologia e doar upgrade-ul structural care aliniază România la fotbalul global. Când o țară cu tradiție fotbalistică adoptă uneltele moderne, accelerează rapid.

Dacă ai fi președinte de club, ai folosi exclusiv AI-ul pentru a face transferuri?

AI-ul m-ar ghida, dar nu ar decide niciodată în locul meu. Aș folosi AI-ul ca pe o busolă. Ceva care îmi arată unde ar putea fi adevărul, dar nu ceva care alege pentru mine. Identitatea unui club nu e matematică. E culturală.Transferurile afectează vestiarul, cultura suporterilor, evoluția tactică a clubului. Un model nu poate simți aceste lucruri. AI-ul îți poate spune care jucător se potrivește modelului. Doar oamenii îți pot spune care jucător se potrivește clubului.