„Jucătorul preferat al lui Ienei era Sabău. Culmea, nu unul de la Steaua”, spune unul dintre oameni apropiați de Emeric Ienei, în ultimii ani.
Regretatul Emeric Ienei a avut un rol important în cariera lui Sabău. A fost antrenorul care l-a chemat prima dată la echipa națională. „Dânsul m-a descoperit, când eram la „U” Cluj. A fost un turneu la Oradea, cu FC Bihor și o echipă din Ungaria. Era un turneu amical, iarna, prin 1987. Am jucat fantastic atunci, am dat și vreo două goluri și el a venit la meciuri. Așa am ajuns să mă ia la Târgu Mureș când am plecat în armată și de la Târgu Mureș dânsul m-a chemat la un turneu amical în Israel, la Haifa și m-a debutat în echipa națională. Am debutat cu gol, cu Polonia. La întoarcere în țară, dânsul a fost întrebat care este câștigul acestui turneu și a spus că Sabău este. Jurnaliștii erau surprinși și l-au întrebat în locul cui va juca Sabău. „Sabău va juca pe locul lui”, a spus domnul Ienei”, și-a amintit Ioan Ovidiu Sabău, pentru Prosport.
Și cel mai bun meci al lui Sabău la echipa națională a fost tot cu Emeric Ienei antrenor: „Da, cu dânsul am avut cel mai bun meci. Fusese și meciul cu Țara Galilor, dar meciul de referință pot să spun că a fost cel cu Danemarca, care era și mult mai valoroasă. Faptul că ai dat și gol și din acțiunea ta a venit și golul trei… Pot spune că este meciul de referință”.
„Pentru mine, chiar dacă este greu să îl caracterizez în câteva cuvinte, a fost un om și un caracter desăvârșit. Ceva deosebit, ca om. Iar ca antrenor, avea ochi, știa cum să vorbească cu fiecare, cum să te pregătească și era un tip foarte corect în deciziile pe care le lua”, îl caracterizează Sabău pe Emeric Ienei.
Spune că regretatul tehnician avea talentul de a-i capacita la maxim pe jucători, prin ceea ce spunea, dar și prin felul său de a fi: „Jucătorul se exprima la capacitatea lui maximă, de fiecare dată. Punea în valoare fiecare jucător în parte. Te ajuta să te exprimi la valoarea ta reală. Avea capacitatea de a te ajuta să de dezvolți și să ai curajul să iei decizii. În teren erai tu cu adevărat. Nu aveai teamă. Era un gentleman și te stimula să joci și pentru el. Te responsabiliza doar prin felul lui de a fi. Îți era mai mare dragul să câștigi, pentru că știai că îi va fi bine și dânsului”.
Neluțu Sabău povestește cum îi motiva Emeric Ienei pe jucători, la echipa națională, înainte de meciurile importante: „Avea cuvintele lui, mereu: „ei să se uite la noi, nu noi la ei. Voi aveți valoare”. Sigur, el avea în spate acea echipă a Stelei și a venit la națională cu acea încredere. „Nu există echipă mai valoroasă decât noi”. Spunea asta, dar și credea, nu doar că asta dorea să transmită. Sigur exista analiza adversarului, cu informațiile pe care le aveai atunci, dar spunea mereu că ei trebuie să ne studieze mai mult. Și jucai pentru el”.
Actualul antrenor înțelege de ce Ienei s-a retras din fotbal în urmă cu 25 de ani: „Nu și-a valorificat imaginea. N-a fost tipul de om care să se promoveze foarte mult. L-au reprezentat doar rezultatele sale. Nu a fost interesat să-și construiască o imagine. Probabil a ales un alt stil de viață. Nu și-a mai dorit să continue ca antrenor după anul 2000. Nici nu mai avea unde în România, la ce nivel a ajuns. Nu mai avea materia primă cu care să lucreze”.