Trebuia să fie milionar în euro, dar a ajuns să trăiască în mizerie cu 650 de lei pe lună: „Mă spăl în butoi, nu am baie”

Miroslav Zivkovic (55 de ani), fost internațional iugoslav, duce o viață departe de ceea ce ar fi trebuit să îi confere statutul de jucător de națională. Astfel, în loc să fie milionar în euro, Zivkovic trăiește în mizerie, cu 650 de lei, echivalentul pensiei pe care o are, iar de spălat o face într-un butoi, asta pentru că locuința sa, încă neterminată, nu are o baie.

Coleg de generație cu Vladimir Jugovic și Sinisa Mihajlovic, Zivkovic a fost una dintre marile speranțe ale fotbalului ex-iugoslav, însă viața sa de după retragerea este una extrem de grea, după cum a mărturisit într-un interviu recent, acordat presei sârbe.

Naționala Serbiei a oferit șoc în Europa, după ce a ratat calificarea la CM 2026, fiind învinsă de reprezentativa Albaniei.

Zivkovic: în loc de milionar, un om ce trăiește în mizerie

Zivkovic a fost considerat unul dintre cei mai buni jucători din fotbalul anilor ’80-’90, când a fost coleg de generație cu Vladimir Jugovic și Sinisa Mihajlovic. Ajuns la 55 de ani, Zivkovic a mărturisit că trece printr-o dramă, după ce și-a pierdut averea, iar în prezent se întreține doar din salariul soției și din pensia sa, care este mult sub nivelul salariul minim: cumulat, 53.592 dinari, adică 2.300 de lei.

Vezi galeria foto
4 poze

„Trăiesc din pensia mea rușinoasă de 15.000 de dinari (n.r. aproximativ 650 de lei), ceea ce cred că este rușinos pentru existența unui sportiv de elită, așa cum am fost eu. Soția mea și-a găsit de lucru, iar noi trăim din salariul ei și din pensia mea. Locuim alături de animale. Am fost fotograf artistic împreună cu soția mea, fotografiam tot ce vedeam, am avut numeroase expoziții în Belgrad și în străinătate. Am primit multe laude, dar am și câștigat numeroase premii.

Cum a numit-o presa din Croația pe FCSB înaintea meciului cu Dinamo Zagreb

10:14

Mihai Stoica a anunțat condiția pentru ca FCSB să mai transfere în această iarnă: „Doar atunci”

09:51

Din păcare, boala m-a împiedicat atât de mult încât îmi petrec cea mai mare parte a zilei în pat. Foarte rar sunt în stare să merg undeva, să mă deplasez. M-am mutat la Irig, la 30 de kilometri de Novi Sad, și trăim în condiții foarte grele. Mă spăl într-un butoi, nu am nici baie, nici duș. Casa este neterminată, nimic nu este tencuit”, a mărturisit Zivkovic pentru Radio Belgrad, citat de publicația sârbă sportal.blic.rs.

Născut în Belgrad, îndrăgostit de fotbal la Novi Sad, admirat pe Wembley

Miroslav Zivkovic s-a născut la Belgrad, în 1970, iar pe când avea 1 an s-a mutat la Novi Sad, oraș în care s-a îndrăgostit de fotbal. Aici a jucat la nivel de juniori și tineret la echipa Vojvodina, iar talentul său a fost remarcat încă de la început.

În cadrul aceluiași interviu, Miroslav Zivkovic a scos în evidență care a fost cea mai impresionantă perioadă din cariera de fotbalist.

„În 1985 am fost chemat să joc pe Wembley pentru reprezentativa de cadeți a Iugoslaviei, în fața a 100.000 de spectatori. Am trăit pentru acel meci 24 de ore din 24, zile și nopți nu am dormit. În acea echipă juca și Jugovic, care a ajuns cel mai departe dintre toți, acolo era și Vladan Lukic, Marin Lalic era de la Hajduc, noi trei-patru purtam echipa.

Am impresionat Wembley-ul atât de mult încât întreg stadionul m-a fluierat ca să mă destabilizeze. În minutul 15 condceam cu 2-0, iar la ambele goluri am dat pasa decisivă. După terminarea meciului am fost desemnat «omul meciului», iar în loja oficială se aflau Bobby Moore, Gordn Banks, elita, iar eu recunoscându-i pe toți acești fotbaliști, m-am apropiat de Bobby Charlton și i-am cerut un autograf. M-a recunoscut și, ridicând ambele degete mari, a făcut aluzie la  «numărul 11» pe care îl purtam pe tricou. Mi-a spus că sunt genial și că trebuie doar să o continui așa”, a rememorat Zivkovic.