Rinat Ahmetov, cel mai bogat om de afaceri din Ucraina, a băgat mâna adânc în buzunar pentru a face performanță cu Șahtior Donețk. Marian Aliuță, unul dintre românii care au îmbrăcat tricoul echipei, a vorbit despre bonusurile substanțiale de care avea parte.
Pentru 90 de minute jucate, putea încasa chiar și 60.000 de dolari. Suma varia în funcție de importanța meciului respectiv, dar cea mai mică primă era de 10.000 de dolari.
Fostul mijlocaș a făcut pasul spre Ucraina la începutul anului 2000, din postura de jucător liber de contract, după despărțirea de moldovenii de la Sheriff Tiraspol. Mutarea s-a dovedit a fi de bun augur, încât a pus umărul la cucerirea unui titlu și a încasat sume uriașe.
Pentru a-i motiva pe fotbaliști, finanțatorul dădea dovadă de o generozitate ieșită din comun. Primele se ridicau chiar și la 60.000 de dolari, în cazul derby-urilor cu marea rivală Dinamo Kiev.
„Nu-mi convenea să stau pe bancă. Îmi doream să joc, pentru că primele erau foarte mari. Prima cea mai mică a fost de 10.000, la un meci. (n.r. Și la derby-uri jucai pe 50, 60.000?) Da, da. Venind aici de la contracte de 7.000, 10.000 anual și prime de 300, 500, 1.000 de dolari, nu-mi venea să cred ce prime erau acolo”, a dezvăluit Marian Aliuță pentru fanatik.ro.
În vara lui 2002, imediat după cucerirea titlului, Aliuță a decis să revină în România, la Steaua București. Ahmetov a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l convinge să se răzgândească, dar fără succes. Cei doi au purtat atunci o discuție de-a dreptul incredibilă.
„Mă cheamă Ahmetoc și îmi spune că îmi mulțumește și că mă așteaptă. Aveam cantonamentul în Germania, că se juca imediat în Champions League și nu aveam pauză foarte mare.
I-am spus că nu mai vin, că semnasem deja cu șase luni înainte în altă parte. Îi spusesem, dar nu mă credea că am semnat. Daniel Chiriță – rapidistul nostru – și Florea plecau în oraș, iar eu mai rămâneam cu Ahmetov o jumătate de oră și îmi spunea «Termină cu astea, știu că nu ai semnat. Zi-mi ce bani vrei».
I-am zis că mă duc în România. și îmi zicea: «Unde te duci tu în țara aia a ta, unde sunteți amărâți? Ce bani să îți dea ăia ție?». I-am spus că am semnat, că vreau să rămân în România, că naște soția”, și-a amintit Marian Aliuță.