Înaintea meciului FCSB – Lyon din prima manșă a duelului contând pentru optimile Europa League, jurnaliștii francezi au conturat portretul lui Gigi Becali. Un detaliu i-a lăsat muți de uimire: „ritualul” de la Palatul din Pipera.
Este vorba despre momentul – extrem de des întâlnit – în care finanțatorul campioanei României le oferă bani persoanelor nevoiașe. Acesta se regăsește cu lux de amănunte în articolul respectiv.
Mult așteptata partidă va avea loc joi, 6 martie, la 19:45, pe o Arenă Națională ce se anunță a fi neîncăpătoare. Roș-albaștrii speră într-un rezultat pozitiv, dar calificarea se va tranșa în Hexagon, o săptămână mai târziu.
De fiecare dată când FCSB se pregătește să dea piept cu o echipă importantă a Europei, Gigi Becali intră în atenția presei din țara respectivă. Francezii l-au analizat în cel mai mic detaliu.
Le Journal du Dimanche a publicat un text cu titlul „Avere, fotbal, credință…Gigi Becali, omul care zguduie România”, în care l-a analizat în cel mai mic detaliu pe omul cu banii de la FCSB, având ca punct de pornire chiar scena din fața Palatului, repetată, parcă, la infinit.
„Avere, fotbal, credință… Gigi Becali, omul care zguduie România. Toată lumea cunoaște ritualul, se repetă de veacuri în fața intrării la Palatul lui din București. Așteptat de mulțimi și oameni nevoiași, Gigi Becali scoate bancnote dintr-o pungă de plastic și le oferă mulțimii în strigăte de «Doamne Ajută», expresia națională folosită pentru a saluta și a mulțumi invocând credința creștină.
Precum Maica Tereza, istoricul Neagu Djuvara sau campioana la tenis Simona Halep, Becali este aromân, un popor pastoral seminomad din Macedonia antică, care s-a răspândit în toate țările din regiune.
Când regimul Ceaușescu a căzut, Becali a intrat în afaceri cu ajutor financiar din partea nașului său și gloriei naționale, Gheorghe Hagi. Mai întâi a importat din Turcia produse foarte căutate la acea vreme, precum blugi, săpunuri și țigări, apoi a cumpărat zeci de hectare de teren agricol în jurul Bucureștiului, pe care le-a revândut odată ce au devenit construibile, acumulând sume incredibile care l-au făcut unul dintre cei mai bogați oameni din țară.
La marginea lumilor politice, sportive și financiare din România anilor ’90, Gigi Becali devine acționar și apoi numărul 1 la prestigioasa Steaua București, singura echipă din Europa de Est care a câștigat Liga Campionilor înainte de Căderea Zidului Berlinului.
Aici avea să-și arate întregul potențial, la bine și la rău. Vituperant și volubil, liderul a transformat puternicul club al Armatei într-un vulcan în erupție permanentă. Mass-media profită de acest client cu limbaj înflorit, elitele chicotesc, antrenorii și jucătorii zboară într-o mare amețitoare de dolari, adversarii sunt insultați în mod recurent… sau mituiți, ceea ce îi va provoca căderea.
În conflict cu Armata pentru controlul secției de fotbal a Stelei, Becali a fondat FCSB în 2017, un acronim care arăta exact ca originalul, dar era departe de el. Steaua, în prezent condamnată să joace în liga secundă din motive administrative, are palmaresul până în 2003, FCSB pe cel din ultimii 20 de ani, în era investitorului Becali”, a transmis sursa citată.
Autorul articolului a amintit de repetatele derapaje ale lui Gigi Becali la adresa femeilor, persoanelor de culoare și homosexualilor. Nu au lipsit nici referire la actualul mandat de parlamentar, câștigat în urma alegerilor din 2024.
„La 66 de ani, «latifundiarul din Pipera», așa cum este supranumit, va savura momentul meciului cu Lyon și păstrează o oarecare popularitate – tocmai a fost ales deputat pe listele partidului naționalist AUR și vizează alegerile prezidențiale din primăvară.
Aceasta este întreaga ambiguitate a personajului: în spatele extremistului Becali, cu scandaloasele lui observații despre homosexuali («bolnavi mintal»), femei («sclavele bărbaților») și orice persoană de culoare (pe care chiar și așa le recrutează), există Gigi, omul care cheltuie milioane pentru săraci, inclusiv în Africa, pentru victimele dezastrelor naturale sau pentru Biserica Ortodoxă, în care crede cu ardoare”, au mai scris francezii.