Mihaela Buzărnescu, dezvăluiri despre revenirea în tenisul de performanță! „Pasiunea e așa mare, că n-aș putea renunța la tenis așa, în modul acesta, din cauza accidentărilor”. INTERVIU EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

A fost o perioadă marcată de accidentări și provocări, dar Miki Buzărnescu este gata acum să revină pe terenul de tenis.

Cu ambiția și determinarea care au consacrat-o de-a lungul timpului, sportiva vorbește despre drumul dificil al recuperării, motivația care a împins-o să nu renunțe și planurile sale pentru viitor.

Mihaela Buzărnescu s-a reprofilat! „Voi merge în școli, voi organiza camp-uri, kids days, strângeri de fonduri”

Într-un interviu exclusiv ProSport, Miki ne dezvăluie cum vede această nouă etapă a carierei sale și ce înseamnă, pentru ea, o a doua șansă în tenisul de performanță.

ProSport: Care este cea mai mare motivație care te face să revii pe teren după o perioadă atât de dificilă?

Miki Buzărnescu: Faptul că vreau să joc, pasiunea e așa mare, că n-aș putea renunța la tenis așa, în modul acesta, din cauza accidentărilor și fără să mai revăd terenul de tenis și să simt adrenalina meciurilor.

Vezi galeria foto
12 poze

Și vreau să merg la câteva turnee și să văd unde sunt ca nivel, ca și tot, de fapt. Și apoi, în funcție de cum voi fi fizic, din punct de vedere al sănătății și tot, voi trage unele concluzii.

Care sunt emoțiile care te încearcă?

Emoții sunt mereu, la orice tip de activitate. Cred că fără ele, personal, nu aș putea să îmi depășesc limitele sau să mă ambiționez; sigur că, în situația de față, este vorba despre cum voi fi în meciurile oficiale ca și nivel și dacă voi mai putea să fiu acolo unde eram înainte.

(P) Extrageri de două ori pe zi: cum au schimbat loteriile europene obiceiurile jucătorilor din România

10:59

Arătați cu degetul pentru falimentul Poli Iași, oficialii clubului reacționează și îl acuză pe Tibor Selymeș de presiuni

10:52

Cum ai trăit perioada în care nu ai putut juca tenis? Ce a fost cel mai frustrant?

Perioada aceasta, de 2 ani și jumătate, a fost cumplită din toate punctele de vedere, mai ales mental. Pentru că, efectiv, totul s-a restrâns în jurul meu atât de mult și am realizat multe lucruri ce m-au întărit. În special, m-am maturizat personal și am învățat multe despre viața de zi cu zi, despre oameni.

Eu trăiam într-o bulă, efectiv, pentru că 80% din anii mei au fost petrecuți la turnee (unde chiar există disciplină și organizare, cel puțin la noi în tenis este foarte bine evidențiată clasa socială și educația, iar eu am învățat multe de mică), antrenamente și școală-universitate

Și m-am lovit de atâtea situații în acești ani, în care credeam că ar fi cum era în perioada când jucam, dar m-au lovit grav, pentru că toți sunt pentru ei și pentru binele lor doar. Atâta energie mi-a fost stoarsă, încât am învățat să mă prioritizez pe mine și viața mea.

Și cu cine nu rezonez, ușa e deschisă și este loc pentru cei potriviți mie.

„Știu destui sportivi care s-au pierdut de-a lungul timpului”

Ce lecții ai învățat în acest timp despre tine și despre sportul de performanță?

În tot acest timp am învățat, ca și lecții, că sunt extrem de norocoasă pentru că am avut posibilitatea să practic acest sport, să-mi placă atât de mult, să pot reuși să ajung atât de sus, prin atât devotament, sacrificii și pasiune pusă. O disciplină care a contat enorm – fără disciplină nu ajungi nicăieri.

Am învățat, de altfel, despre faimă, despre succes, despre cum e să fii jos, sus, despre oameni am învățat enorm, despre mine am învățat cum sunt eu, ce am greșit în viață și cum, fără aceste greșeli, nu puteam să mă maturizez ca om. Pentru că eu, personal, nu am trăit viața, nu știam nimic despre viața în sine.

Sincer spun, mă refer la relaționări și socializări, despre relații. Eu știam despre disciplină, educație, școală, sacrificii, respect pentru oameni, ajutat oameni, știam ce e greu în viață și ce e ușor, știam ce am de făcut ca să pot evolua profesional. Dar personal, prea puțin. Iar pentru sportul de performanță, cum am spus mai sus, fără disciplină, pasiune, sacrificii, greu reușești.

Știu destui sportivi care s-au pierdut de-a lungul timpului pentru că nu s-au ținut. Nu ai cum altfel. Lumea nu înțelege. Atâția mi-au zis că dacă joacă un pic, pot participa și pot avea clasament, sau cât de ușor le e de pe margine să vorbească.

Dar n-au habar. Acum, când am revenit după cea mai mare pauză a mea, fără să pun mâna pe rachetă, am realizat cât de greu este sportul de performanță și cât de mândră sunt de mine.

Ce ai sacrificat cel mai mult pentru a ajunge la acest nivel?

Copilăria, adolescența, viața personală.

„Am dat mereu 100 la sută în orice relație”

Ce te-a făcut să nu renunți definitiv, mai ales după această perioadă care a fost teribil de grea?

Satisfacțiile… Visul meu de mic copil a devenit realitate. Ireal! Mi-am zis că vreau să ajung în top 20 mondial, am ajuns. Am fost acolo sus unde toți vor. Numele meu rămâne în istorie.

Cum reușești să îți menții echilibrul între viața personală și cea profesională?

Cam n-am avut eu așa noroc în viața personală până acum. Adică, nu știu, am dat mereu în orice relație 100%, cum am făcut-o și în sport, cum mă gândeam eu că așa e corect și normal. Doar că, de fiecare dată, eu am suferit la final și am avut de pierdut inițial.

Ulterior, de fapt, am realizat că erau cele mai bune lecții de viață și mulțumesc foștilor parteneri, pentru că așa am putut să mă cunosc eu pe mine și să știu ce vreau în viață și ce să accept sau nu, ce să tolerez sau nu, și cel mai important, să mă respect eu pe mine întâi, că așa sunt respectată de cei din jur.

Mereu am lăsat de la mine, am lăsat ștacheta jos și s-a dezechilibrat tot.

Care sunt obiectivele tale pentru acest an?

Să-mi văd de sănătatea mea, să am grijă cât mai mult de mine, să-mi văd de binele meu și al familiei mele.

Te gândești să rămâi în lumea tenisului și după retragere, poate ca antrenor sau comentator sportiv?

Sigur voi rămâne în tenis și după retragere. Am o fundație pe care vreau să încep să o explorez, posibil și pe antrenorat să mă axez, de ce nu și comentat. Am avut prilejul anul trecut un pic și mi-a plăcut.

„Fundația a venit cu gândul de a ajuta copiii”

Ai vreun turneu pe care ți-ai dori în mod special să-l câștigi?

Nu am un turneu anume, orice turneu câștigat e un succes.

Ce te-a inspirat să deschizi o fundație?

Clar a venit inspirată din copilăria mea și din tot parcursul anilor în tenis, de la bun început, greutățile cu care m-am confruntat, speranța ce m-a ținut acolo vie, puterea de care am dat dovadă.

Care va fi misiunea principală a acesteia și cui se va adresa?

Fundația a venit cu gândul de a ajuta copiii, cât și cum pot, de a ajuta creșterea tenisului, pentru cei care cred că nu-și permit și nu au șanse.

Cum îți propui să ajuți tinerii sportivi din România prin acest proiect?

Voi merge în școli, voi organiza camp-uri, kids days, strângeri de fonduri, voi participa ca și speaker în diferite locuri, voi încerca să atrag parteneri dispuși să ajute acest proiect să crească mai mult.