Ionuț Negoiță a umplut presa sportivă de păreri, atacuri și a decantat, firetic, pilde la microfon. Ciclic, fostul acționar majoritar al SC Dinamo 1948 SA oferă interviuri din propriul birou, în care străbate, culant, toate întrebările jurnaliștilor.
Pentru GSP, șeful de la Rin nu a iertat pe nimeni. De la Ion Țiriac, cu trecere prin faptele lui Eugen Voicu și ale lui Andrei Nicolescu, până la Gigi Becali. Prin diatriba afaceristului a trecut chiar și Mircea Lucescu.
„Cei doi pe care i-ați amintit mai devreme (n.r. Țiriac și Lucescu), care de mai multe ori au luat Dinamo la nivel declarativ, dar în rest n-ar pune un leu la club! Doar să ne jucăm cu vorbele… O putem face ușor”.
După ce a plecat de la Dinamo, Ionuț Negoiță are mai multe interviuri acordate decât meciuri câștigate de echipa din „Ștefan cel Mare” în mandatul său. Însă, acesta a fost și rostul pentru care a investit. Să apară, să devină cunoscut, să emită păreri și să câștige, așa cum s-a întâmplat în cazul multor oameni de afaceri pe care i-a prins flama fotbalului, imagine. Negoiță continuă să puncteze și după ce a vândut clubul pe bucăți, precum fierul uzinelor socialiste în mercantilul capitalismului sălbatic. Culmea acționarului dinamovist post-decembrist este înfrumusețarea. Pentru a se furlandisi, unii și-au pus păr, alții și-au lucrat fălcile și și-au radiat ridurile. Se spune și se povestește că au existat și cazuri în care și-au mărit… Dumnezeu să-l ierte!
Stop. Frână pe lama primejdiei. Ce spunea Ionuț Negoiță despre Mircea Lucescu în 2012, la prima conferință în calitate de acționar la Dinamo. Își făcea imagine cu sfaturile lui Il Luce pe care Constantin Anghelache, om de bază în angrenajul proiectului – termen inventat pe pianul de la RIN- îl pomenea în fiecare discurs.
Într-adevăr, domnul Mircea Lucescu m-a sfătuit să vin la Dinamo. Sfaturile unui as în fotbalul profesionist nu pot trece neobservate! – Ionuț Negoiță, în 2012, când promitea că „Legenda renaște”
Un an mai târziu a preluat și pachetul lui Nicolae Badea, iar după ce Dragoș Săvulescu a realizat că în Parcul Sportiv Dinamo nu e rost de bolțari imobiliari, Negoiță și-a atașat și partea acestuia și a devenit, cu peste 90% din SC Dinamo 1948 SA, factotum între cupola Circului de Stat și reanimarea Spitalului de Urgență. Cam pe aici s-a desfășurat și Dinamo sub conducerea de lângă târgul de nimicuri folositoare și mașini rulate din Vitan. Clubul intra, în 2013, în era RINamo. Apoi, un an mai târziu, în insolvență.
Fulgerătoare reorganizare judiciară din care societatea iese scuturată de vreo 17 milioane de euro. Atenție la neatenție, jumătate din datorii erau flambate în anul în care Negoiță a preluat controlul total și a dospit intrarea în insolvență pentru o poziție ideală la masa credală și controlul procedurii.
În 2015, clubul iese curățat și continuă „proiectul” sub conducerea profetică a celui care azi spune:
Să ții un club ca Dinamo nu e treabă ușoară. E clar că, atunci când eram eu, era o stabilitate mai mare, pentru că mă ocupam să finanțez problemele clubului. M-aș bucura ca Dinamo să revină unde a fost, fiindcă sunt destul de legat”.
Și așa este, Ionuț Negoiță chiar este legat de Dinamo. Contractual. Deține, după ce înstrăinat către o firmă din hidra afacerilor sale, 1,5 hectare din baza de la Săftica. SC Dinamo plătește chirie pentru a-și caza jucătorii acolo. Unii spun modică. Însă cine s-ar caza la Săftica? Cine știe? Poate-i cade vreo idee, că oricum e pământul la șosea, să ridice o parcare de tiruri cu motel la gard.
Însă să revenim la parcela de timp dintre 2015 și 2020, an în care Negoiță se descotorosește și de ultima creație. Lotus. Firma pe care, peste noapte, o inventează într-un coafor din hotelul său pentru a-i achita banii, printr-o persoană din anturajul său, George Drăghia, lui Nicolae Badea. Plata acțiunilor preluate în 2013.
În acest interval, conform „Raportului de cauze care au dus la intrarea în insolvență”, pe care administratorul judiciar al SC Dinamo 1948 SA l-a depus în fața instanței în 2021, an în care societatea intra în a doua insolvență din istorie, clubul colectase noi datorii, de vreo 3,5 milioane euro. O parte chiar către firmele lui Negoiță. Societățile în cauză erau menționate în acest act oficial drept „beneficiare ale unor tranzacții cu clubul”. Cum ar fi vânzarea unor mașini, apoi achitarea, cu celeritate și în detrimentul altor creditori, ale unor datorii pe care SC-ul le avea către alte firme din sfera șefului de la RIN.
La fel, Dinamo plătea chirie pentru sediul clubului mutat la hotelul din Vitan.
Încă de la început, apropo de active, Ionuț Negoiță a transferat autocarul către o firmă de-ale sale. Azi, Dinamo circulă cu acest autocar care nu-i mai aparține și-i este pus la dispoziție de un om de afaceri care l-a cumpărat de la, exact, firma lui Negoiță.
În același peisaj comercial se află mai multe apartamente, active ale clubului vândute la scurt timp după ce șeful de RIN a devenit emul-șef în „Ștefan cel Mare”. Și, nu în ultimul rând, jucătorii vânduți în valoare de peste 5 milioane de euro, în timp ce achizițiile au fost, în proporție covârșitoare, fotbaliști liberi de contract care au transformat-o pe Dinamo într-un club din duzina primului eșalon.
Fotbalul înseamnă dureri mari de cap. Bani pierzi, obligatoriu, dar faci alții – Ionuț Negoiță, absolut corect, pentru Gsp
Iar după ce a lăsat în urma sa o performanță de neuitat, Cupa Ligii câștigată în 2017, singurul trofeu adus în era RINamo în care se spunea, pompos, că „Legenda renaște”, Negoiță a vândut toate acțiunile de la Lotus. Cui? Lui Pablo Cortacero! „Lumea vrea să fie înșelată, deci să o înșelăm”. Până la capăt. Această mișcare comericială produce, cu 100.000 euro virați inițial în conturile clubului de spaniol, drept taxă de încredere, alte 3,5 milioane euro datorii.
„R”. „Să ții un club ca Dinamo nu e treabă ușoară. E clar că, atunci când eram eu, era o stabilitate mai mare, pentru că mă ocupam să finanțez problemele clubului”.
Așteptăm cu nerăbdare următorul interviu al lui Ionuț Negoiță, un om de afaceri liniștit, fără migrene, însă pe care-l mai doare, din când în când, dintele din gura altuia.
„Suporterii aveau alt entuziasm, aveau o speranță. Acum, nu prea vezi viitorul. Nu eram în top atunci, dar măcar eram acolo, în partea superioară a clasamentului (sic!). Erau anumite rezultate echilibrate, nu era rău. Acum, nu prea vezi viitorul, nu prea știi cine se ocupă”.
Măcar știm cine s-a ocupat!
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER