FCSB, cinci titluri de campioană în 19 sezoane complete cu Gigi Becali. Iar Gică Hagi, două titluri de campion, unul cu Viitorul, altul cu Farul. Cel mai puternic investitor din fotbalul românesc față în față cu cel mai mare producător de fotbaliști din fotbalul nostru. FCSB – Farul Constanța, patronul-antrenor vs antrenorul-patron. Va reuși vreunul să domine ani la rând Superliga, devenind campion pentru măcar 5 sezoane consecutive, așa cum a făcut-o CFR Cluj?
O analiză care scoate în față 10 motive incomode răspunde ferm la această provocare. Deși vorbim de liderul la zi în Superliga versus campioana en-titre. NU. Câte cinci argumente pentru fiecare din cluburile care se întâlnesc în această etapă de campionat. Și pentru stăpânii lor, firește.
Plăcerea acestei posturi de patron-antrenor e pentru Gigi Becali o ispită care poartă cu sine nerăbdarea. Și devine, chiar și după perioade cu rezultate foarte bune și premise de supremație, plăcere distructivă.
Gigi Becali nu are răbdare și efectuează schimbări în echipa FCSB, aproape etapă de etapă, chiar dacă uneori nu se impun. Becali nu are răbdare să monitorizeze jucători și înregimentează, deseori, la grămadă. Apoi, nu are răbdare să îi integreze și să îi evalueze exhaustiv în tricoul echipei sale, așa că renunță rapid la foarte mulți. Nici cu antrenorii, firește, nu are răbdare.
Abordare lui aplicată în fotbal e paradoxală pentru că, dacă ne gândim la o parte din succesul afacerilor lui, acesta a venit din comerțul cu terenuri. Acolo unde cumperi azi și ai nevoie tocmai de de răbdare, pentru ca prețul să crească așa cum ai simțit sau ai informații, iar tu să obții profitul scontat.
Ca FCSB să își instaureze o dominație constantă în fotbalul nostru, ar fi nevoie de constanță din partea lui Gigi Becali. Improbabil lucru! De la câștigarea ultimul titlul de campion, în 2015, patronul-antrenor a utilizat 14 tehnicieni în 9 sezoane, unii de mai multe ori:
Iar în același interval de timp, 9 sezoane, la echipa lui a adus nu mai puțin de 127 de fotbaliști! Asta înseamnă, în medie, 14 jucători noi aduși în fiecare sezon, mai mult de o echipă de start! Recordul vine din ediția 2015/16, când au sosit 19 nume noi la FCB.
Sună amuzant, dar are implicații catastrofale. E un paradox și trebuie înțeles ca atare. Faptul că Gigi Becali are un potențial financiar impresionant reprezintă și binecuvântarea, și blestemul FCSB. Implicit, al suporterilor.
Pe de o parte, ai toate condițiile financiare pentru performanță. Pe de altă parte, când ai atât de mulți bani și ești dispus să investești masiv aproape în fiecare sezon, atunci e clar că îți asumi cu lejeritatea păguboasă ratarea investițiilor la transferuri. Nu te mai temi de pierderi, nu mai monitorizezi și nu analizezi de două-trei ori înaintea deciziei.
Culmea, o strategie FCSB care ar fi fost limitată de buget ar fi avut șansele să crească enorm rolul criteriilor obiective în funcționalitatea clubului și a echipei. În alegerea jucătorilor, în evaluarea lor pe perioada când joacă pentru FCSB. Ar fi însemnat adaptarea la obiective tangibile, cu indicatori de performanță și termene, cu obiective de parcurs. Cu prea mulți bani, îți permiți luxul eșecurilor fotbalistice, gândindu-le exclusiv în efect financiar, nu și sportiv.
Cu sacul aparent fără fund, Gigi Becali își permite să aducă 10-15 jucători pe sezon, pe principiul „unul-doi tot trebuie să confirme”. Și, de cele mai multe ori, chiar așa se întâmplă. Numai că, efectele secundare ale acestui mecanism nu te vor lăsa vreodată să fii campioana României ani la rând.
Deși atât declarațiile, cât și acțiunile lui Gigi Becali susțin constant varianta că principalul obiectiv pentru patronul FCSB o reprezintă câștigul financiar, există momente (rare, ce-i drept) când performanța sportivă devine prioritară în faptele lui. Asta se întâmplă pentru că, uneori, pur și simplu Becali revine la orgoliul personal (fie în concurență cu patronii din Superliga, fie din dorința de a conta la nivel european) sau pentru că oportunitatea unui câștig financiar devine indisolubilă de performanța sportivă (banii din cupele europene).
Cum-necum, lipsa unei viziuni coerente pe termen mediu, măcar, în ce-l privește pe Gigi Becali e clar un context pentru care o supremație FCSB întinsă pe câțiva ani consecutivi în fotbalul nostru e aproape imposibil de realizat. Patronul-antrenor vrea bani ACUM, apoi vrea performanțe ACUM. Fiecare dintre aceste obiective poate deveni realitate solidă doar într-un mod predictibil. Doar dacă pregătești, din timp, îndeplinirea lui.
În plus, cum câștigul financiar e cel mai adesea în lumină, dacă vinzi tot ce e bun atunci când primești primul preț care îți convine, ai șanse spre zero să înlocuiești cu soluții de același calibru, din mers, și să menții condiția performanței.
În continuarea argumentului de mai sus, aplecându-ne cu concretețe maximă asupra fluxului temporal, ajungem la concluzia că un titlu de campioană cucerit de FCSB, urmat de o campanie europeană cu rezultate onorabile duce, pe fondul priorităților lui Gigi Becali, la ruperea lotului și a grupului de titulari care au dat randament. Nu e neapărat un lucru rău, e firesc, până la urmă, raportat la realitățile fotbalului nostru, la poziția unde suntem și cât putem oferi. Dar este, în mod cert, un factor pentru care FCSB nu poate deveni liderul suprem al competiției interne ani la rând.
După un titlu și o toamnă europeană notabilă, ba poate chiar și o primăvară de Conference League, să spunem, Gigi Becali va profita totdeauna la maximum de oportunitatea lansării fotbaliștilor săi spre exterior la prețuri augmentate de contextul prielnic și pe care va considera că nu le va mai avea, altminteri, puse pe masă în format de oferte.
Tocmai pentru că FCSB are un istoric indubitabil care a consacrat-o în platformă optimă pentru transferurile în străinătate, tocmai pe fundalul potențialului de participare europeană care facilitează acest aspect, există un factor care nici măcar nu are legătură directă cu Gigi Becali (ci doar pe cale indirectă, prin abordarea miliardarului descrisă mai sus) dar care retează șansele roș-albaștrilor de a domina o perioadă mai lungă în campionat.
Este realitatea că tot mai mulți fotbaliști români nu mai vor să ajungă la FCSB pentru a juca la FCSB. Ci vor la FCSB mai ales pentru a ajunge, mai repede, la cluburi de-afară.
Iar când echipa nu mai reprezintă obiectivul în sine, așadar nici performanțele cu ea pe termen lung nu mai apar în perspectiva fotbalistului, ci se transformă într-o platformă utilă pentru un moment al carierei și-atât, atunci nu vei face colecție de titluri, ci de… transferuri!
Dispariția jucătorilor care să se atașeze de FCSB, de vestiarul acesteia, de proiectul fotbalistic (aceasta e normalitatea, chiar dacă veți spune că sunt naiv!), înseamnă dispariția din lot a jucătorilor care să îți poată ține nivelul de performanță maximă ani la rând. CFR a putut și pentru că i-a avut pe Camora, Deac etc.
Altminteri, ajungă doar să te folosești, conjunctural, de valoarea unora, poate chiar obții un trofeu, dar ești nevoit mereu să accepți schimbarea garniturilor.
Dacă patronul-antrenor Gigi Becali poate chiar crede că are șansă să domine Superliga ani la rând, ceva mă face să cred că antrenorul-patron, Gică Hagi, măcar simte că asta e imposibil, în condițiile actuale, cu proiectul său. Reacțiile publice ale lui Hagi sunt un argument cvasi-suficient.
Gică Hagi nu ar putea câștiga titluri la rând în Superliga, cu tot ce înseamnă prezentul Farului Constanța, pentru că sistemul de funcționare Academie-Farul e unul hibrid la nivel de target. Nu poți îndeplini la cote maximale obiectivul de a produce și lansa jucători de top, într-un ritm constant și pe un calendar predefinit, și să fii și cel mai bun în teren an de an. Nu acum, nu în postura Farului.
Gică Hagi nu are capacitatea de a face transferuri de marcă, astfel că ar avea nevoie în fiecare an de 4-5 produse excepționale care să vină din pepinieră și să-i realimenteze nucleul primei echipe, câtă vreme el și trebuie să vândă 1-2 produse aproape în fiecare sezon, fie din produsele tinere cu potențial uriaș, fie din jucătorii experimentați deja ai primului 11. Ori nici Barcelona nu poate garanta 4-5 produse excepționale din academie an de an!
Există mai multe principii care se desprind din practica lui Gică Hagi la Viitorul, apoi Farul Constanța, și care nu-l vor sprijini vreodată să instaureze o supremație în competiția internă. Unele, pentru că, în sine, sunt pozitive, dar nu au legătură cu titlurile de campion bifate constant. Altele… pentru că nu susțin asta, pur și simplu.
Spre exemplu, Gică Hagi chiar pune binele jucătorului, de multe ori, înaintea oricărui alt obiectiv. E un antrenor-părinte mai multe decât un patron. Când se întâmplă asta, fotbaliștii pleacă pe sume de transfer ridicole (recent, Artean și Aioani), asta când nu sunt lăsați chiar liberi! Gică Hagi crește fotbaliști, îi pregătește pentru un potențial viitor. Cum să poți pregăti titluri pe bandă în același timp? Aproape imposibil.
Apoi, ultimele decenii ne-au dovedit că e foarte greu să fii cel mai bun în Superliga fără stranieri de valoare. Hegemonia CFR Cluj spune tot. Privind spre raportul Gică Hagi – stranieri, vedem că fotbaliștii străini rareori performează la clubul său. De ce? E un alt subiect, pentru o altă analiză.
Gică Hagi și-a asumat la începutul proiectului său, că va începe și se va dezvolta în Dobrogea. Unde a avut libertate, i-a lipsit presiunea exterioară, nu a fost condiționat de factori din exteriori incisivi. Dar și-a asumat, prin asta, că recunoaște sau nu, și lipsa anvergurii. Ori anvergura îți aduce supremația pe termen mediu și lung.
Jos pălăria pentru ce-a făcut Gică Hagi, academie, civilizație fotbalistică și performanță în plin câmp la Ovidiu! S-a trecut acum în haina Farului Constanța, cu alte perspective. Dar ce ne spun prezentul și ultimii ani?
Cumva, în planul performanței la seniori, proiectului Hagi îi lipsește finalitatea care să lege performanța de la sezon la sezon. Firește, în contextul argumentelor de mai sus, deja explicate.
Toate experiențele echipei în cupele europene au fost dezamăgitoare. În plus, după fiecare izbândă internă, există o cădere de motivație aparent inexplicabilă la nivelul jucătorilor. Iar randamentul din startul acestui sezon, după titlul cucerit vara trecută, e cel mai elocvent exemplu. Cădere inexplicabilă sau poate nu.
Hagi nu are cum să motiveze constant fotbaliștii săi doar cu ambiția de a fi mereu cei mai buni. Pentru el, pentru Hagi, asta a fost și va fi mereu suficient. Pentru ei, în 2024, nu! Când nu poți ridica standardele financiare în ceea ce îi privește, când doar mirajul transferului în străinătate îi urnește, e greu să îi capacitezi la maximum. Și mai ales sub presiunea clasică, marca Hagi, an după an.
Nu în ultimul rând, dinastiile se consolidează prin echipă. Ori, cluburile lui Gică Hagi, ca și cel al lui Gigi Becali, reprezintă din puncte multe de vedere un one man show. Nu ai cum, efectiv, să fii numărul 1 în mod constant când ești singur în aproape toate! E împotriva logicii și a firii, dincolo de fotbal. Iar acest aspect ar putea explica, parțial, și lipsa unor investitori majori alături de Hagi.
Care e controlul deciziei? Cine să contraargumenteze? Chiar crezi că TOATE ideile tale sunt bune MEREU, astfel încât să lipsească aproape cu desăvârșire oamenii care să te ajute cu alte idei? Cum să fii uneori, în același timp, și patron, și antrenor, și contabil, și manager sportiv, și marketing manager și media manager?
Farul și FCSB sunt cluburi de autor, cu bune și cu rele. Hagi a vrut asta, are ce și-a dorit, cu minusurile implicate. Gigi Becali, la fel. Cei câțiva profesioniști care funcționează pe lângă cei doi au supraviețuit învățând să își moduleze viziunea și abordarea după specificitățile lui Hagi și Becali, nu neapărat după vreo strategie de proiect fotbalistic dezvoltată de aceștia.
Concluziile sună pe cât de simplu, pe atât de puțin probabil.
Gigi Becali va transforma FCSB în campioana României an la rând când și dacă va avea răbdare cu antrenorii, jucătorii și echipa lui din teren, vânzând și aducând fotbaliști într-o raportare la obiective de performanță sportivă pe termen mediu și lung, cultivând cel puțin 1-2 jucători care să țină vestiarul din atașament față de echipă și club
Iar Gică Hagi își va instaura supremația cu adevărat în Superliga când obiectivele de performanță ale Farului vor fi prioritare celor ale Academiei, într-un context financiar care să permită asta, cu cel puțin un investitor major alături (astfel încât să își țină mai mult valorile și să aducă stranieri de top), plus o echipă de profesioniști pe care să îi lase să funcționeze (se aplică și la Becali!).
Din fericire, într-un FCSB – Farul Constanța, patronul-antrenor vs antrenorul-patron, măcar nu-l vedem încă pe bancă pe Gigi Becali. Și nici izolat în birouri, departe de ceea ce face, oricum, atât de bine, pe Gică Hagi.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER