Fotbalul românesc ne surprinde de la o zi la alta. Dacă luni Horațiu Moldovan, titularul naționalei României, pleca de la Rapid la Atletico Madrid pentru 800.000 de euro, marți giuleștenii l-au transferat pe Marian Aioani, campionul României, pentru 400.000 de euro.
Trăim în era tehnologiei și a antreprenoriatului, unde fiecare tânăr este gata să înceapă o afacere, un business, doar pentru a nu mai fi angajatul cuiva. Nu am pretenția să fiu trecut în această categorie, nici nu cred că am făcut vreodată vreo afacere. Dar se vede cu ochiul liber că transferul lui Marian Aioani de la Farul la Rapid pentru 400.000 de euro nu reprezintă o afacere pentru Gică Hagi.
Vă prezint câteva argumente de ordin sportiv. Dacă la Horațiu Moldovan (26 de ani) ne-am pus cu toții de acord că i-a fost făcut un contract greșit, unde i s-a fixat o clauză de transfer de doar 800.000 de euro, la Aioani alta este situația.
Marian Aioani este un portar de doar 24 de ani, campion al României, titular în echipa Farului, cu meciuri în preliminariile cupelor europene și în vederile selecționerului echipei naționale. Un goalkeeper de 24 de ani e considerat de fotbalul mondial ca fiind la început de drum, însă Aioani la vârsta asta are deja câteva performanțe în spate, pe care vi le-am menționat mai sus.
Și, totuși, Hagi l-a vândut pentru doar 400.000 de euro + 20% dintr-un eventual transfer.
Mergând mai departe și analizând acest transfer, observăm un alt lucru interesant de care Gică Hagi n-a ținut cont când și-a vândut portarul titular pentru câteva pungi de semințe.
Horațiu Moldovan și Ionuț Radu, primii doi portari ai naționalei României vor fi rezerve la Atletico Madrid, respectiv Bournemouth. Dacă ar fi să luăm de bun ce spune selecționerul Edward Iordănescu, și anume că se va baza doar pe jucătorii care vor avea minute la echipele de club, atunci Aioani e îndreptățit să creadă în șansa sa.
E drept că lista portarilor români care pot fi convocați la turneul final din Germania e destul de mare: Moldovan, Ionuț Radu, Florin Niță, Ștefan Târnovanu, Marian Aioani etc.
Gică Hagi e de departe un mare campion, atât pe teren, cât și la declarații. De multe ori a spus că vrea să se bată cu cei mari, să se lupte cu ei de la egal la egal. Dar oare cum te poți bate cu monștrii, dacă tu te vinzi ieftin, dacă gândești ca unul mic și vinzi asemenea?
Dacă mai sus am menționat atuurile sportive ale lui Aioani, mai departe vă prezint o declarație a unui om de afaceri cu care am discutat legat de acest transfer.
„Când faci o asemenea afacere, vânzătorul evaluează din toate punctele de vedere cumpărătorul și se gândește la câteva aspecte: câtă nevoie are Rapid de ce-i poți vinde tu dacă sau mai există un portar de asemenea perspectivă ca Aioani pe piața din România? În funcție de aceste lucruri, dar și altele, Hagi trebuie să scadă sau să crească prețul. Diferența o fac clientul și nevoia clientului. Dacă vezi că Rapid este la câteva zile de următorul meci și nu are un portar titular, tu n-ai cum să-ți vinzi propriul titular cu 400.000 de euro și să-ți slăbești echipa.
Trebuie să ținem cont și de faptul că Rapid are suporteri, suporteri care n-ar fi acceptat ca echipa să piardă următorul meci dacă n-ar fi avut un portar. Mai ales că e un derby cu Dinamo. Cum se spune în termeni românești: dacă vezi că lui Șucu îi arde buza, trebuie să profiți. Pe de altă parte, dacă-l vindeai pe Aioani la Brighton pe 400.000 de euro și 20% dintr-un eventual transfer, era altceva! Pentru că acolo aveai o șansă mai mare ca valoarea jucătorului să crească, să fie vândut pe câteva milioane”, a fost explicația pe repede înainte dată de un om de afaceri cu care am discutat despre acest transfer inexplicabil.
Și, totuși, Hagi l-a vândut pentru doar 400.000 de euro + 20% dintr-un eventual transfer. De ce? Și oamenii din fotbalul românesc s-au minunat de această tranzacție. Probabil nu vom afla niciodată adevărul așa cum este el.
Cum probabil nu vom afla niciodată ce a fost în spatele transferului lui Cristi Manea de la Viitorul (actuala Farul) la Chelsea, unde, de fapt, n-a jucat niciodată.
Sau de ce l-a cumpărat Brighton pe Tudor Băluță de la Farul în 2019 în schimbul a 3 milioane de euro, iar mijlocașul român n-a jucat decât un meci în Cupa Ligii Angliei, apoi a fost împrumutat la ADO Den Haag și Dinamo Kiev. Ulterior a revenit la Farul în vara anului 2022.
Cu siguranță nu vom cunoaște nici motivul real din spatele altui transfer făcut pe axa Brighton – Farul. Adrian Mazilu (18 ani) a fost transferat în vara anului trecut de englezi pentru 3 milioane de euro, dar românul a continuat să joace pentru Farul, iar acum Brighton l-a împrumutat la Vitesse, în Olanda.
Da, așa fac marile cluburi cu jucătorii tineri. Îi cumpără, îi împrumută la cluburi mai mici, apoi, dacă e cazul, îi iau înapoi. Doar că, într-o proporție covârșitoare, jucătorii plecați de la Hagi în străinătate n-au confirmat. Și s-au întors acasă. De ce?
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER