Beinur Nuredin a dezvăluit cum au decurs negocierile pentru transferul lui Alexandru Bourceanu de la FCSB la Trabzonspor și cum a pierdut un milion de euro, comision pe care îl avea promis din partea patronului Gigi Becali.
În februarie 2014, Alex Bourceanu a fost vândut de către FCSB la Trabzonspor contra sumei de 1.3 milioane de euro.
Într-un dialog cu Anamaria Prodan, în cadrul podcastului impresarei, Beinur Nuredin a dezvăluit cum a fost dus cu zăhărelul de către Gigi Becali. Patronul i-a promis că îi oferă un comision de un milion de euro, dar acesta nu a mai văzut banii respectivi.
Anamaria Prodan: Tu câți ani ai stat certat cu Gigi?
Beinur Nuredin: Cred că nu vorbim de 6-7-8 ani.
A.P.: Eu cred că știu de ce nu vorbești. Este vorba despre transferul lui Bourceanu la Trabzon.
B.N.: Bourceanu mai avea mai puțin de șase luni de contract. Știu că am făcut trei drumuri la Istanbul într-o săptămână. Atunci, fiind la «facultate» (n.r. Gigi Becali era la închisoare), vorbeam prin Luțu și prin Argăseală. Eu am fost în Turcia cu președintele de la Trabzon și cu vicepreședintele și atunci, prin intermediul nașului meu turc am zis să vindem niște jucători. Milionul ăla trebuia să îl iau eu și cu nașul meu.
A.P.: Giovanni Becali cum a aterizat în povestea asta? Stai să o spun de la început ca să înțeleagă oamenii. Eu eram managerul lui Alexandru Bourceanu. El era în ultimele trei luni la Steaua, putea să semneze liber de contract. Nuredin a nimerit în această poveste, de ce? Tu trebuia să închei un conflict între doi turci prin nașul tău, dar tu trebuia să câștigi un milion. Acest milion trebuia să îl iei legal.
B.N.: Legal nu se putea, pentru că trebuia să intre în clubul Steaua 2,3 milioane.
A.P.: Și Gigi trebuia să dea înapoi un milion, ceea ce era foarte greu, pentru că Gigi nu prea face din astea.
B.N.: Nu, el nu face ilegalități. Deci milionul ăla trebuia să îmi revină mie. De aia am și venit în România, să iau garanția că o să intru în posesia milionului. Președintele este de acord să ne plătească 2,3 milioane, Gigi ne-a garantat că îmi dă milionul. Patronul și președintele spun: «Îl luăm pe Bourceanu cu 2,3 milioane» pe discuția verbală cu mine și cu nașul meu. A doua zi mă sună: «Ok, vino ca să…» și a treia zi se întâmplă între ei o ședință în care unul a ieșit și a spus «Cum să plătim 2,3 milioane când Steaua ni l-a propus pe 1,3 milioane», fapt pe care eu nu îl știam.
A.P.: Și eu nu știam că tu aveai…
B.N.: Tu nu știai, corect, că eu atunci am fost supărat pe tine, știi foarte bine.
A.P.: Și eu pe urmă pe tine, cumplit!
B.N.: Da, pentru că tu credeai că eu am intrat în teritoriul tău și eu că tu ai intrat în teritoriul meu. Giovanni nu a avut nicio legătură cu chestia asta, doar m-a sunat când a venit din Turcia și m-a întrebat, el știindu-l pe președintele lui Trabzon, cum am reușit eu să ajung la chestia asta. Îmi aduc aminte că sâmbătă era ultima zi de transferuri. Eu puteam să stric transferul ăla în ultima clipă, dar știind că acel domn căruia nu pot să îi zic numele (n.r. Gigi Becali) era acolo unde era și nu puteam să… Că atunci nu era el așa bine cu banii. Am fost supărat pe tine și pe Reghe. Atunci, Reghe era în cantonament în Antalya, l-am sunat și pe el, și pe Meme, nu au răspuns la telefon și am zis: ia uite, mă, fac, dreg, mă chinui, îl aduc pe Bourceanu la masă pusă… Atunci s-a și văzut, nu dădea nimeni banii ăștia.
A.P.: Nu, păi, nu aveau de ce să dea banii ăștia. Îl luau liber. Dar și pentru noi era foarte bine să îl fi semnat liber, pentru că atunci puteam să cer un milion partea managerilor, care îmi intrau mie în buzunar, lui Bourceanu îi luam niște bani la semnătură mai mulți… dar eu, atunci, pentru că știam că Gigi avea problemele pe care le avea și era închis, am zis că nu pot să îi fac rău să iau jucătorul să îl duc gratis. Dimpotrivă, m-am luptat ca o nebună să îi aduc bani în club. Niciodată nu am beneficiat de nimic. Nu am primit bani de la Gigi nici când aduceam, nici când plecau. De ce? Pentru că eu eram prostul de serviciu, cum am fost noi toți luați de el. Problema cu tine a fost exact așa: eu cu Beinur am discutat după foarte mulți ani, pentru că eram supărați amândoi.
B.N.: Îmi aduc aminte, voi ați zis: „De ce să ne certăm noi cu Beinur?” și atunci Gigi a zis: «Lasă, mă, că nu își mai ia un milion, Beinur își ia 100 de mii».
A.P.: Dar îți spun eu de ce! Pentru că atunci când tu te-ai dus ultima dată și ați cerut 2,3 milioane, eu cu managerul cu care lucram am zis: „Băi, stai puțin că e ceva în neregulă”. Managerul general al clubului când m-a sunat, m-a întrebat: „Care este prețul jucătorului?”. Și eu zic: „1,3 milioane”. S-a făcut liniște la telefon și a zis: „Ok, putem să te sunăm un pic mai târziu?”. Zic: „Da, dar vedeți că e ultima zi de transferuri”. Noi aveam o a doua oferte pentru Bourceanu. Toată lumea știa și așteptam să vorbim cu Gigi și Gigi mă suna pe mine și spunea: „Lasă, tată, dă-i înainte, n-ai tu treabă cu nimeni”. Pe partea cealaltă, la fel îi spunea și lui Beinur.
B.N.: Cam așa. El oricum și-a atins scopul. Singurul învingător care a fost aici, a fost el, pentru că el oricum 1,3 milioane nu își lua niciodată. Banii au intrat în contul lui, eu am pierdut un milion, nu din cauza lui Gigi, din cauza neglijenței între mine și club că dacă mie Argăseală mi-ar fi spus atunci «Vezi că noi am trimis în toată Turcia, în toată Europa jucătorul la prețul de…» și atunci s-a închis.
A.P.: El vorbea doar cu tine și doar cu mine. Eu când am văzut la un moment dat că a apărut Giovanni Becali în transfer, nu înțelegeam… Atunci a fost problema. Eu am crezut că tu cu Giovanni încercați să îmi luați transferul.
B.N.: Giovanni nu a avut nicio legătură cu transferul ăsta.
A.P.: La momentul respectiv, Giovanni a apărut în presă, ori Victor, ori Giovanni, nu mai știu exact, și ei vorbeau că fac transferul la Trabzon că toată lumea e ok. Și eu atunci am rămas așa… Păi, eu aveam biletele să plec, biletele trimise de Trabzon. Și nu înțelegeam… Și atunci mi s-a spus: „Păi, i-a rezolvat Beinur lui Giovanni”. Și eu am zis: „Păi, stai puțin, cine ia bani?”. Și i-am zis lui Gigi: „Păi, bă, patroane, tu nu îmi dai mie comision și tu îi dai lui Giovanni, îi dai lui Beinur… și eu îți fac transferul, eu mă lupt, eu le spun…”. Atunci am realizat eu că se discută pe toate părțile, dar îți dai seama că trebuia să merg înainte. Tu m-au sunat, îmi aduc aminte că aterizasem la Trabzon, nu ți-am răspuns, i-am arătat lui Alex Bourceanu și i-am zis: „Uită-te, acum ne sună”. Eu m-am dus și le-am spus: „Vreți să faceți transferul ăsta? Dacă astăzi nu îl semnăm, de mâine nu mai este valabil să vină la Trabzon”. Și atunci am simțit că era pentru președinte ceva rău să nu facă…
B.N.: Îți zic eu de ce: pentru că în fața tuturor se vedea că e un aranjament de 2,3 milioane și că FCSB a trimis la toate echipele vânzarea lui cu 1,3 milioane.
A.P.: Deci era clar că tu picai ca cei care vrea să păcălească și președintele.
B.N.: Și președintele păcălea clubul. De-aia președintele m-a chemat și zice: „A venit o femeie… Păi, tu știi ce mi-ai făcut acum? Era să mă nenorocești. Eu trebuie să cumpăr jucătorul ăsta obligat cu 1,3 milioane. Faci ce faci și…”.
A.P.: Atunci, când s-a discutat și m-au întrebat, erau 30 de bărbați la masă, toți turci. La Trabzon, era o legendă că acolo este de fapt mafia din Turcia, cu tradiții, cu familii… Atunci când am stat la masă, cu Alex Bourceanu lângă mine, am înțeles cât de groasă e situația că la masă erau și unii din sponsori și toți se uitau către președinte. Președintele nu vorbea engleză. Când s-a întrebat care este suma de transfer, am zis: „Să se uite domnul președinte la mine”, pentru că el fiind foarte religios, mi s-a explicat, nu se uită în ochii femeilor, și eu tot de mândrie, ca să arăt că eu sunt Anamaria Prodan, am zis: „Să se uite domnul președinte la mine și eu voi spune cum a stat situația”. Este pentru prima și singura dată când a ridicat capul, probabil că știa că dacă spuneam mai puțin era nenorocire. Și am spus așa: „Gigi Becali a cerut 3 milioane prima dată, după care a lăsat la 2 milioane jumate, după care abia l-am convins să lase la 1,3 milioane”. Și atunci l-am scos pe el. I-am spus că Beinur și restul au rămas blocați într-o sumă pentru că Gigi este în pușcărie și a fost cea mai frumoasă rezolvare. De-asta am rămas într-o relație fabuloasă timp de trei ani.
B.N.: Vezi, d-asta pot să zic acum că ai o inteligență nativă. Așa ceva poate să facă doar cineva care are școala vieții.
A.P.: Și care știa că se va întoarce în România și va da cândva cu ochii de tine și care tot la masa aia lângă tine trebuia să stea. Cumva, a fost o mândrie pentru mine și când a ieșit Bourceanu și a zis: „Eu merg numai cu Anamaria Prodan”. Pentru mine a fost un triumf față de toți bărbații din fotbal la momentul respectiv. Iar Gigi m-a sunat, m-a felicitat și i-am zis atât: „Patroane, care sunt banii care se dau?” că deja începuseră să vină știrile… „Păi, e treaba mea cu Beinur, nu e treaba ta. Tată, bine că ai făcut transferul, e jucătorul tău, la mine nu există nici Beinur, nici Giovanni. Tu ai făcut transferul”.
B.N.: Asta mi-a spus și mie. Eu nu m-am dus la el imediat când s-a eliberat să nu creadă că am venit după bani. Eu o spun acum ca să nu se mai interpreteze. A venit Luțu la mine cu telefonul odată și a zis: „Vrea șeful să vorbească cu tine”. Zic: „Bă, nu mai vreau că deja m-a păcălit”. Până la urmă am luat telefonul și zice: „Bă, ție nu ți-e rușine, tu ești prietenul meu sau nu ești?”. Zic: „Suntem prieteni, dar dacă nu mi se dă ce mi se spune, nu mai suntem prieteni”. Zice: „Eu sunt aici unde sunt și tu vrei bani de la mine?”. Îți dau cuvântul meu că mi-a fost rușine ca om. Zic: „Bă, are dreptate Gigi. El e acolo unde e și eu iau bani de la el…”.
A.P.: La fel mi-a zis și mie: „N-ai cum, tată, eu sunt aici, eu am probleme”.
B.N.: M-am dus la palat la o săptămână sau două după ce s-a eliberat. L-am văzut că nu e o bucurie că mă vede și i-am zis: „Stai așa că nu am venit după bani”. Eu am zis că fac o glumă și el serios: „Care bani?”. Zic: „Ăia, mă, cu Bourceanu”. Mi-am dat seama că a căzut discuția… Am plecat frumos, am zis că nu are rost să mă cert. După aia, m-am mai întâlnit o dată cu el și zice: „Bă, dar tu de ce nu vorbești cu mine?” și zic: „Păi, dacă nu îmi dai banii ăia cu Bourceanu”. Zice: „Hai, mă, Beni, lasă că a făcut transferul Ana”.
A.P.: E modul lui de a scăpa.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER