„E primul om pe care îl sun”. Răzvan Marin, vicecăpitanul echipei naționale, nu și-a uitat ritualul și, direct din vestiar, la câteva minute după succesul cu Israel, și-a contactat părintele. „Trăiesc și eu prin realizarea lui, am participat la calificări, dar nu am jucat la turnee finale”.
„Jair” este cel care i-a dat mingea fiului său și i-a arătat poarta curții. Acolo, tricolorul care, la vară, va juca la un Campionat European, a învățat să lovească balonul cu ambele picioare.
ProSport: Salut, Petre! Te-ai gândit, atunci când fiul tău lovea gardul casei cu mingea că, într-o zi, o să ajungă la un Campionat European?
Petre Marin: Pentru asta-l pregăteam! Să ajute echipa națională a României să facă performanță! Și ți-o spun clar. Știm cum e, tot timpul îți dorești ce e mai bine pentru copilul tău, iar dacă nu îți pui obiective mari sau nu ai visuri mărețe, nu ai cum să reușești, obții puțin. Cu atât e mai mare satisfacția că a reușit să joace sub tricolor, are peste 50 de selecții și e unul dintre jucătorii experimentați.
Tu ai crezut în calificarea asta? Să fim serioși, chiar dacă acum există valuri de felicitări, foarte puțini au făcut-o, nici presa, nici suporteri. Ei între ei au crezut, jucătorii, antrenorii, poate cei din federație…
Ascultă-mă! Eu tocmai de-asta am crezut. Vorbeam și cu Răzvan, iar el tot timpul mi-a spus că un singur lucru au avut în cap, să se califice! Și-au dorit enorm și ce m-a făcut să cred și pe mine este că mi-a spus că este o atmosferă extraordinară și, ca niciodată, toată lumea gândește la unison.
Ăsta a fost secretul lor, unitatea de grup?
Da. Au fost familie, s-a format un grup puternic. Ei au crescut împreună, au fost, mulți, pe la loturile naționale de juniori, apoi la Under 21 și la acea performanță, dacă ne uităm pe lot, o să vedem foarte mulți jucători care au făcut parte din generația care a jucat acea semifinală de campionat european.
O generație care era trecută, la un moment dat, la pierderi…
Din păcate așa e la noi, nu avem răbdare, nu se pot face lucruri mărețe de pe o zi pe alta, trebuie să fim mai încrezători, mai responsabili când facem anumite declarații, de exemplu despre anumiți jucători, antrenori. Până la urmă scopul este comun, această calificare va fi benefică pentru tot fotbalul românesc. Poate am învățat ceva acum, să avem răbdare, poate fi o lecție pentru noi toți.
Ce simțeai când auzeai toate declarațiile, tot ce se vorbea în jurul echipei naționale, erai mâhnit?
Realizezi că, sentimental, eram implicat, era băiatul meu acolo, dar unii dintre cei care au lansat lucrurile astea erau jucători care au făcut ceva pentru echipa națională sau oameni din fotbal care au demonstrat și au contribuit în fotbalul românesc. Poate erau păreri avizate. Și toate aceste lucruri i-au ajutat, i-au mobilizat, i-au încrâncenat să își dorească această calificare. Eu oricum sunt un tată și un bunic fericit, indiferent dacă era sau nu această calificare, eram mulțumit cu ce a realizat Răzvan în cariera lui.
Este, totuși, cel mai frumos moment, pe care tu l-ai trăit în cariera lui Răzvan?
100%, însă până la urmă trebuie să gândești și pe plan individual. Aici sunt satisfacții și mândrii comune, e echipa națională, toți care au participat la această campanie trebuie aplaudați, felicitați și suntem datori să ne scoatem pălăria în fața lor. Când are realizări personale, goluri, pase decisive, evoluții bune, cu atât ești mai împlinit, mai fericit, e vorba de copilul tău și, chiar dacă vrem să ascundem asta, așa e!
Trebuie felicitați și cei din federație, care au creat condițiile optime pentru performanța asta, staff-ul tehnic care a crezut în acești copii, toate declarațiile lor au fost în sensul ăsta, anume că grupul este cel mai important” – Petre Marin
Spune-mi, te rog, ce ți-a spus Răzvan după ce România s-a calificat, care a fost primul lucru?
Nu îți ascund faptul că am făcut un FaceTime când era în vestiar, era foarte fericit, eu am văzut meciul acasă, cu Raluca și cu Maria, cu soția și cu fata și ne-am bucurat alături de el. E important să ne bucurăm în familie. El are șansa asta, să participe la un turneu final, eu n-am avut-o, am pus umărul la calificări, dar n-am ajuns și, cu atât mai mult, sunt mai mari satisfacția și mândria, trăiesc și eu prin realizarea lui. Eu sunt din fenomen și le simt altfel, parcă sunt acolo, angrenat cu el.
Povestește-mi puțin, te rog, acest tablou de familie de la meciul cu Israel?
Sunt obișnuit cu momentele astea, Răzvan joacă de mult timp, mi-am antrenat emoțiile, dar o calificare, e o calificare și trăirile au fost mai intense. Ne-au făcut mândri pe toți românii, toți trebuie să apreciem acest grup, este o calificare a României, să dea Dumnezeu să nu se oprească aici, să urmeze altele și altele.
Crezi că putem face o figură frumoasă la turneul final, pentru că iar începem cu discuția asta, sunt voci care au spus că, dacă ne calificăm, nu o să putem emite pretenții în Germania?
Important e să ne bucurăm de moment, să le dăm tot ce merită, e munca lor. Eu știu ce înseamnă, de fiecare dată când vorbeam cu Răzvan era supărat, mâhnit de ce se spune, ce se scrie, știam trăirile și ce se întâmplă. Chiar și aseară (n.r. sâmbătă) i-am spus-o: «bă, bucurați-vă, meritați, e munca voastră, trebuie să sărbătoriți». Și uite că avem și șansa asta, de a termina pe primul loc în grupă. Și hai să fim sinceri, așa cum ai spus și tu, cine se gândea? Dar uite că a fost și conjunctura favorabilă și rezultatele și suntem în postura asta. Să sperăm că o să se întâmple și asta, iar ce va fi în Germania este un bonus. În orice caz, vă spun că această generație o să ne mai facă fericiți.
A fost un moment în startul campaniei în care s-a vehiculat că Răzvan s-a supărat pentru că a fost înlocuit. Ce s-a întâmplat acolo?
Nu există așa ceva! Răzvan vine cu inima deschisă la echipa națională! Cel mai important tricou pe care îl îmbraci este ăsta! Iar el, de fiecare dată, a venit cu inima deschisă, chiar dacă anumite decizii nu i-au plăcut sau nu i-au convenit. Însă asta nu înseamnă că e în conflict cu cineva, a strâns din dinți și a acceptat, da. Știi cum e, dacă nu ești supărat pe anumite momente, îți dorești să joci, cei care înțeleg fenomenul știu despre ce vorbesc. El este vicecăpitanul echipei naționale, un jucător important și nu are cum să fie supărat pe echipă sau pe cineva. Ești unul dintre lideri, vrei să fii în teren, să îți ajuți echipa, despre asta e vorba până la urmă.
Toată viața, Răzvan va fi fiul lui Petre Marin, dar ăștia mici, acum, noile generații, așa îmi spun: tata lui Răzvan Marin” – Petre Marin
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER