Liviu Ciobotariu este singurul antrenor neînvins, din Superliga României. A ajuns la 13 meciuri în care n-a pierdut cu Sepsi în 90 de minute, chiar dacă Bodo/Glimt l-a eliminat în prelungiri. „Ciobi” simte că este într-unul din momentele bune ale carierei. O carieră care n-a fost deloc plictisitoare pentru el. Liviu Ciobotariu a făcut parte din „Generația de Aur”, spre finalul ei. A fost titular la victoriile cu Anglia și Columbia de la Mondialul din 1998, dar și la sfertul de finală cu Italia, de la Euro 2000, ultimul meci al lui Gică Hagi în echipa națională.
Ca antrenor a fost de mai multe ori foarte aproape de o mare reușită, dar ceva i-a lipsit. Ultima dată în dubla Sepsi – Bodo/Glimt. Echipa lui Ciobotariu a pierdut în prelungiri și a avut anulat un gol, pentru un offside imposibil de văzut cu ochiul liber.
La fel s-a întâmplat și în 2015. Antrena ASA Târgu Mureș și în ultima etapă avea nevoie de o victorie acasă, cu retrogradata Oțelul Galați, pentru a câștiga titlul și a produce cea mai mare surpriză din istoria primei ligi. Doar că ASA a pierdut atunci și visul s-a năruit. Ciobotariu vorbește astăzi despre momentul care i-ar fi putut schimba cariera și despre suspiciunile că unii jucători de atunci nu și-ar fi jucat corect șansele.
Ciobotariu a ajuns apoi în locurile în care astăzi joacă staruri ca Ronaldo și Benzema și răspunde la întrebarea dacă s-a îmbogățit în Arabia Saudită. Tehnicianul povestește și cum a ajuns să antreneze naționala din Liban și cum este să fie antrenorul propriului său fiu.
– Cum caracterizați acest început de an. E unul foarte bun sau rămâne un mare regret pentru meciul din Norvegia? – Având în vedere rezultatele totale pe care le-am obținut, alături de jucătorii și staff-ul meu, începând cu Supercupa României, am început aventura mea la Sepsi cu un trofeu, un început foarte bun și ținând cont că suntem neînvinși în afara acestei înfrângeri în extra time pot spune că este un început foarte bun din partea mea și a echipei. Chiar dacă a rămas o frustrare pentru ce puteam realiza la meciul cu Bodo/Glimt.
– Aveți vreun regret vis-a-vis de vreo acțiune sau decizie a dumneavoastră din meciul retur cu Bodo/Glimt? -Nu neapărat. Consider că am avut o exprimare OK legat de adversarul pe care l-am întâlnit. Poate trebuia să facem mai mult în tur. Dacă eram mai inspirați, la ultima ocazie din tur a lui Ștefănescu, am fi abordat altfel meciul retur. Exprimarea a fost OK în retur. Știam după primul joc ce adversar aveam în față. Dar am fost foarte aproape.
– Vă considerați un antrenor ghinionist? – Nu, în niciun caz.
– Îmi amintesc și de campionatul pierdut cu ASA Târgu Mureș în ultima etapă. Au fost momente în care ați fost foarte aproape de un rezultat foarte important, la fel ca în returul cu Bodo/Glimt. -Da, au fost momente în cariera mea când mi-a lipsit puțin, dar în niciun caz nu au rămas ca amintiri negative. Ar fi cu Târgu Mureș, în Arabia Saudită, când n-am reușit să promovez în ultima etapă… Dar nu mă simt ghinionist. Îmi place să muncesc. Am principii și nu mă consider ghinionist sau norocos. Cred că rezultatele vin pe baza muncii, a antrenamentul și nu neapărat pe baza șansei. În fotbal ai nevoie și de șansă, OK, dar cât ai această preocupare să faci tot ce depinde de tine atunci lucrurile acestea se vor vedea.
– Aveți semne de întrebare privind corectitudinea unor jucători de la acel meci cu ASA Târgu Mureș? – Nu, niciodată nu am avut.
– S-a discutat despre faptul că unii n-au jucat corect. – Știu că au fost discuții. Dar niciodată nu am crezut că s-ar putea întâmpla ceva extra sportiv. Eu cred în oameni, cred în Dumnezeu și nu mă gândesc la alte lucruri.
– Cum credeți că vi s-ar fi schimbat cariera dacă ați fi luat titlul în acel sezon? – Sută la sută mi s-ar fi schimbat cariera. Cu un trofeu în CV aș fi putut prinde alte contracte. Când ai în CV trofee câștigate, în special ca antrennor, îți crește cota. Poți duce la alt nivel partea financiară și cea sportivă.
– Vedeți Sepsi ca pe o oportunitate de a antrena la un nivel mai bun? – A fost o nouă provocare. Mi-a plăcut modul în care am discutat înainte de a prelua echipa. Am condiții de performanță, de pregătire, bază de antrenament…. Condiții care ar trebuie să existe peste tot în România la nivelul primei ligi. Am găsit un lot bun, știam cu ce jucători voi colabora. Mi-au dovedit că a fost real ce mă așteptam eu. Mă refer la valoarea, caracterul jucătorilor și normal ale oamenilor din jurul echipei și din conducerea acestui club, care sunt foarte OK, profesioniști și îmi pun la dispoziție tot ce am nevoie.
– Ce v-a lipsit în carieră să aveți performanțe în cupele europene sau să antrenați echipe care să se bată la titlu? – Cred că un trofeu, ca să pot să intru la echipe mai bine cotate. Hai să spun că poate și neșansa. La Târgu Mureș chiar am avut neșansă.
– Ați fost în Arabia Saudită înainte să fie foarte la modă acest campionat. Ce v-a plăcut și ce nu v-a plăcut la acel fotbal? – Da, în „Saudia” m-am adaptat foarte repede. Erau alte condiții. Condițiile fotbalistice nu erau ca în momentul de față. Atunci nu aveau voie decât 4 străini, acum cred că sunt 7-8 în prima ligă și campionatul este foarte puternic acum. Atunci aveau 2-3 echipe care aveau buget și acelea aduceau jucătorii saudiți foarte buni. Mi-au plăcut condițiile. Oamenii erau oarecum serioși. Ce nu mi-a plăcut a fost viața, așa. Era cald, era alt continent, alt stil de viață
– V-ați îmbogățit în fotbalul din Arabia Saudită? – (râde) Să fiu corect și să recunosc, am câștigat foarte bine. Au fost mai mulți pași înainte în privința părții financiare. Dar a fost și experiența mea, prima țară străină în care am antrenat. Financiar a fost mult mai bine decât în România.
– Cum ați ajuns să antrenați naționala din Liban? – Chiar a fost o experiență deosebită. Mă gândeam cum o să fiu ca selecționer, nu este la fel ca la un club, cum se derulează lucrurile la echipa de club, să înțelegi jucătorii, să le cunoști caracterul. Ai 4-5 zile la dispoziție și jucătorii cu concepții diferite, din sisteme diferite. Mi-a plăcut această experiență. Au fost mari probleme cu revoluția acolo și de aceea am plecat. Inflația a crescut foarte mult. Cum am ajuns? Am fost sunat un manager cu care dialogasem de câteva ori. La început am crezut că e o glumă, dar am văzut că tot insistă. M-au plăcut foarte tare șefii federației de acolo și acum vorbim. Le-am spus că sunt sub contract la Botoșani și când am văzut că lucrurile sunt serioase, cu înțelegere de la domnul Valeriu Iftime, am plecat acolo.
– Cum ați făcut din Sepsi echipa cu cea mai bună apărare? – În primul rând, e meritul jucătorilor. Ei sunt foarte receptivi și foarte concentrați când facem anumite exerciții. Au și calitatea necesară. Am lucrat în stagiul de pregătire foarte bine și am găsit și o echipă foarte bine pregătită de Cristiano Bergodi și am „șlefuit-o” cu stilul meu și rezultatele sunt OK. Mă bucur că echipa a reacționat bine.
– Cum este să vă antrenați fiul? – Sunt la a doua experiență. L-am mai avut pe Denis și la Voluntari. Sunt convins că e mai greu pentru el. În momentul când intră pe poarta stadionul, Denis este doar jucătorul Denis Ciobotariu. Asta le-am spus-o tuturor și în vestiar. Niciodată nu o să pun pentru interesul meu personal pe primul loc. Dacă are o formă bună va juca, dacă altul este în formă va trebui să-și aștepte rândul. Pentru el poate este mai dificil pentru că sunt și glume în vestiar, dar din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare.
– Neînvins în 13 meciuri. Simțiți că este un moment important în cariera dumneavoastră? – Da, este. Cred că am avut 13 meciuri fără înfrângere și la FC Voluntari. Este atâta timp de când n-am mai pierdut și n-am mai fost supărat, să spun așa. Mă bucur și mă motivează. Sper să menținem cât mai mult timp această serie.
– Poate fi Sepsi o surpriză în acest sezon? – Clar că pentru noi foarte importantă Cupa. Suntem deținătorii trofeului și sper să reușim să ajungem în finala Cupei, cu toate că este foarte greu. În campionat, ne propunem să intrăm în play-off și apoi ne vom face planul. E prematur acum. N-am cum să anticipez ce va urma. Văd un campionat destul de bun, foarte echilibrat. Văd FCSB într-o formă fantastică, Rapid într-o formă fantastică, Universitatea Craiova o echipă bună, Craiova lui Mititelu o echipă care marchează 3-4 goluri pe meci. Chiar nu știu ce se poate întâmpla.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER