Octavian Popescu este un tânăr jucător de fotbal cu certe calități și cu la fel de certe defecte. A fost foarte clar încă de la debutul său fulminant în prima ligă că avem de-a face cu un talent pur – noul Dobrin! – care are nevoie de ceea ce englezii ar numi `special guidance”. Cine nu ar avea nevoie de îndrumare la vârsta lui? Indiferent de cariera pe care ne-o alegem la 17-18 ani. Dar cu atât mai mult când e vorba de cariera unui sportiv ce presupune 15-20 de ani de performanță, în cel mai bun caz.
Octavian Popescu ar fi avut nevoie, chiar dinainte să debuteze, de sfaturi bune, de grijă, de răbdare, de limite impuse, pe scurt, de educație. De un om sau de mai mulți oameni foarte buni în ceea ce fac care să-i lumineze drumul spre maximizarea calităților existente, minimizarea defectelor (de pe teren și din afara lui), creșterea parametrilor insuficient dezvoltați. Cu alte cuvinte, nu i-ar fi stricat lui Octavian Popescu un manager de carieră. Odată ce realiza talentul pe care îl are în curte, era de datoria FCSB să-i îndrume cu grijă pașii următori.
FCSB are, însă, alte griji: să nu câștige nimic de 8 ani, să ceară insistent echipe cu care să-și măsoare imensa valoare internă, tradusă în limbi străine prin inexistența europeană, să devină mistică atunci când pierde (”Așa a vrut Dumnezeu!”) și atee când câștigă.
Așa că talentul lui Octavian Popescu a rămas neșlefuit iar carențele s-au înmulțit exponențial. Încurcat de forma arătată de Florinel Coman (apropo, i-ar putea fi exemplu de revenire după perioada în care chiar Tavi era primadona momentului), decarul fcsb-ist pare supărat pe lume și pe fotbal. În loc să se întrebe ce depinde de el pentru a da randamentul așteptat, Popescu practică adevăratul nostru sport național: dă vina pe alții, că au ceva cu el. O educație minimă l-ar fi oprit să-și verse public năduful pe Pancu, l-ar fi ajutat să vadă imaginea de ansamblu și l-ar fi ambiționat pentru data viitoare.
Pe Daniel Pancu îl suspectez de prea multă bunăvoință și deschidere în demersul de a explica absența lui Tavi din lotul U21. Dar și prea multă bunăvoință strică. Pancu a greșit că a intrat în detaliile cazului. A făcut-o, probabil, în speranța unui efect benefic: Tavi Popescu și alții ca el să înțeleagă și să se adapteze la principiile și criteriile sale de selecție. Tind să cred că s-a înșelat: n-a înțeles nimeni nimic din ce ar fi fost bine să înțeleagă. Apoi, într-un interviu pentru FRFTV, Pancu nu a mai apăsat accelerația cu toate că ar fi avut destule motive să o facă.
Intervenția unui al treilea personaj în falsa dispută mi se pare de un nivel prea mic pentru a fi băgată în seamă. Însă merită amintită doar pentru că are un efect năucitor în spațiul public. După un asemenea discurs, Gigi Becali pare ceea ce nu este: un înțelept luminat.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER