George Simion, co-președintele partidului AUR și fost ultras naționalist în cadrul grupului „Honor et Patria”, a vorbit în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”, printre altele, despre cum a început pasiunea sa pentru fotbal.
El a povestit că a fost fascinat de transmisiunile radio ale celebrei emisiuni de dinainte de Revoluție „Fotbal minut cu minut”. Astfel, Simion a insistat pe lângă tatăl său să meargă împreună la un meci de fotbal, iar acest lucru s-a întâmplat în cele din urmă la un meci jucat de Rapid în Giulești, contra celor de la Inter Sibiu.
Ulterior, George Simion a fost dus de tatăl său și la un meci jucat de Steaua în Ghencea, în compania celor de la Sportul Studențesc, și a dezvăluit că a fost șocat în momentul în care i-a auzit pe suporterii roș-albaștri înjurându-l pe Răzvan Lucescu, cel care la acea vreme evolua pentru „studenți”.
(n.r. cu ce echipă ține soția sa) Nu e apropiată de fotbal, tatăl ei cu Steaua, fratele cu Dinamo, și tot timpul glumește cu ei pe tema asta. Eram la țară și ca orice copil îl bâzâiam pe tata. «Promite-mi că mă duci la un meci!» Nu știu cât aveam, 5-6 ani, ascultam la radio «Fotbal minut cu minut», Adrian Fetecău, Ilie Dobre, Sebastian Domozină, generația aceea de aur, și era fascinant pentru mine.
Eu așa am visat și am reținut toată țara, prin «Fotbal minut cu minut», se transmitea și Liga 2. Eram la țară, l-am rugat pe tata. Ca să împace și capra și varza, m-a dus la un meci al Rapidului, pentru că în același timp s-au putut duce și fetele la teatru. Și noi ne-am dus la un meci Rapid cu Sibiu, mi l-am adus aminte pe Radu Niculescu, când juca la Sibiu, și fetele, nu știu la ce piesă de teatru, nu m-a interesat.
După, am ajuns și la un meci al Stelei cu Sportul Studențesc, îmi aduc aminte pentru că îl înjurau cei din galeria Stelei pe Lucescu junior. Era cuvântul cu m și l-am întrebat pe tata ce înseamnă cuvântul acela. (n.r. dacă a folosit și el acel cuvânt pe stadioane) Sigur că da, aș fi ipocrit, eu nu sunt genul să mint, mi le asum.
(n.r. dacă mai urmărește la fel de mult fotbalul din România) M-am scârbit, văd ce se întâmplă în societatea românească, sportul, fotbalul este o reflecție a societății. Stăm foarte prost și nu mă mai uit cu același interes. Ultimul meci pe care l-am privit cu interes, cu pasiune, au fost mai multe, în Italia, când a fost echipa de tineret, mi-au plăcut acele meciuri.
Îmi aduc aminte cu tristețe de Suedia – România (n.r. de la Cupa Mondială din 1994), venisem după niște momente înălțătoare, eram la bunici, la țară, și a durut felul în care am fost înfrânți. Pentru mine, România – Danemarca (n.r. din 2003, scor 2-5), pe Lia Manoliu, felul în care se prezenta gazonul și felul în care am fost înfrânți, la fel, un moment trist”, a spus George Simion, în cadrul podcastului „Altceva cu Adrian Artene”.
Urmărește podcastul integral cu George Simion doar pe canalul de YouTube „Altceva cu Adrian Artene”.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER