Cristi Dulca a făcut noi dezvăluiri despre cel mai greu „meci” al vieții sale, cel cu cancerul testicular, pe care, din fericire, l-a câștigat, de două ori chiar, prima dată la câțiva ani de la retragerea, prematură, din activitatea de fotbalist, iar a doua oară în 2011, când se apucase deja de antrenorat.
În exclusivitate pentru ProSport, fostul internațional român, în prezent selecționer al naționalei feminine a României, a vorbit momentele delicate prin care a trecut și a dezvăluit cum a reușit să treacă peste acea perioadă cumplită.
„(V-ați luptat cu o provocare foarte dură…) Cu vreo două! Acum râd, dar pentru că am trecut cu bine de acele două momente în viața mea, nu m-am ferit niciodată să povestesc aceste lucruri pentru că fac parte din viața noastră, orice moment greu, orice moment frumos. Am trecut, sunt bine, sunt sănătos, au trecut 12 ani de atunci și cum vedeți, sunt foarte bine.
(Atunci erați foarte optimist, cum reușeați să mențineți optimismul acesta?) Nu știu, așa am fost crescut, așa am fost educat de părinți, ăsta e felul meu, ăsta sunt eu! Plin de optimism și așa mi-am format personalitatea de când eram copil!
Eram antrenor la Tulcea atunci, făceam cate 5 zile citostatice pe săptămână, iar sâmbătă eram la antrenament, la meci. Oboseam, eram slab, nu aveam gene, nu aveam păr, nimic, mergeam și luptam! Asta a fost! A fost o perioadă grea, toată lumea s-a mirat că am reușit să o depășesc”, a spus Cristi Dulca, în exclusivitate pentru ProSport.
Întrebat dacă a ajutat de-a lungul timpului oameni aflați în aceeași situație prin care a trecut el, Cristi Dulca a dezvăluit că a ținut legătura mai mult timp cu un bărbat din Alba Iulia, militar care fusese detașat inclusiv în războiul din Afganistan, pe care l-a ajutat cu sfaturi și încurajări. Iar, în momentul în care și acesta a câștigat lupta cu această boală cruntă, el l-a căutat pe antrenor pentru a-l „decora”.
(Ați mai ajutat și alți oameni care au trecut prin asta?) Foarte mulți oameni. Nu i-am ajutat cu bani, pentru că ăsta ar fi cel mai ușor lucru, să dai un ban la cineva și să îl ajuți! Îi ajutam cu sfaturi, îi ajutam cu o vorbă bună! A fost un militar din Alba Iulia și avea aceeași problemă ca mine, eu îmi revenisem, s-a spus în ziare, în presă, că m-am vindecat, cum am fost și prin ce am trecut și m-a căutat la club, eram la Mediaș antrenor în Divizia A, în Liga 1, am vorbit cu el cred că vreo lună, două, aproape zi de zi și clar că l-am încurajat, i-am dat sfaturi, i-am spus cum să fie. Are familie, are copil, trebuie să lupți, nu trebuie să le arăți că tu ești bolnav și că ai cedat, chiar dacă, acum trebuie să recunosc, și eu am avut momente când un pic eram căzut, dar am trecut cu bine, că trebuie să fii puternic. Și după ce și-a revenit, m-am trezit cu el în curtea stadionului că vrea să mă vadă. I-am zis ok, și când m-am salutat cu el, atunci mă cunoscusem față în față, mi-a întins o medalie și nu știam și i-am zis: «Ce e cu asta?» «Păi e medalia mea din Afganistan!» El fusese militar prin Afganistan și i-am zis că nu am nevoie, aia e medalia ta, ai câștigat-o tu! Și el a zis: «Dacă nu o iei, nu plec de aici!» Adică a fost mulțumire pentru mine că l-am ajutat foarte mult cu sfaturi, contează să fie cineva lângă tine, să îți dea energie pozitivă și să te facă să treci!”, a mai spus Cristi Dulca.
(Ați mai ajutat și alți oameni care au trecut prin asta?) Foarte mulți oameni. Nu i-am ajutat cu bani, pentru că ăsta ar fi cel mai ușor lucru, să dai un ban la cineva și să îl ajuți! Îi ajutam cu sfaturi, îi ajutam cu o vorbă bună!
A fost un militar din Alba Iulia și avea aceeași problemă ca mine, eu îmi revenisem, s-a spus în ziare, în presă, că m-am vindecat, cum am fost și prin ce am trecut și m-a căutat la club, eram la Mediaș antrenor în Divizia A, în Liga 1, am vorbit cu el cred că vreo lună, două, aproape zi de zi și clar că l-am încurajat, i-am dat sfaturi, i-am spus cum să fie.
Are familie, are copil, trebuie să lupți, nu trebuie să le arăți că tu ești bolnav și că ai cedat, chiar dacă, acum trebuie să recunosc, și eu am avut momente când un pic eram căzut, dar am trecut cu bine, că trebuie să fii puternic.
Și după ce și-a revenit, m-am trezit cu el în curtea stadionului că vrea să mă vadă. I-am zis ok, și când m-am salutat cu el, atunci mă cunoscusem față în față, mi-a întins o medalie și nu știam și i-am zis: «Ce e cu asta?» «Păi e medalia mea din Afganistan!» El fusese militar prin Afganistan și i-am zis că nu am nevoie, aia e medalia ta, ai câștigat-o tu! Și el a zis: «Dacă nu o iei, nu plec de aici!»
Adică a fost mulțumire pentru mine că l-am ajutat foarte mult cu sfaturi, contează să fie cineva lângă tine, să îți dea energie pozitivă și să te facă să treci!”, a mai spus Cristi Dulca.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER