Pe vremea „Generației de Aur”, puștii își împărțeau în fața blocului opțiunile pentru poarta naționalei României. Stelea versus Prunea, dilema anilor de glorie cu tricolorii. Dar Silviu Lung, puțin înaintea lor? Dincolo de extravaganțe, Rică Răducanu a rămas favoritul părinților. Iar bunicii ne-au crescut în miturile lui Ion „Țop” Voinescu și ale interbelicului Mircea David “Il Dio”. Ultimii ani au însemnat Lobonț sau Tătărușanu. Dar cine a fost, până la urmă, cel mai eficient portar al României?
Poate că “„cel mai bun” e o formulare atât de largă încât răspunsul e imposibil. Însă acum vom afla împreună cine a fost, cu siguranță, cel mai eficient dintre portarii naționalei. Din 1922, anul primului meci al României, până azi!
Zeci de goalkeeperi au bifat minute în tricoul primei reprezentative, iar noi am pornit un demers amplu în urma căruia am analizat:
Iar concluziile sunt spectaculoase! Le împărtășim înainte de a descoperi mărturia specială, în exclusivitate pentru ProSport, a celui care se poate mândri cu locul 1 all-time. Cel puțin pentru moment!
Fotbaliștii din trecut aveau mult mai puține partide la dispoziție, raportat la calendarul competițional amplu din zilele noastre, la nivel internațional. De aceea, să vedem mai întâi cum arată un top 10 al celor mai jucați portari la națională până azi:
Să menționăm că Florin Niță l-a depășit pe marele Ion Voinescu (1.630 minute), iar eventualele convocări și titularizări ulterioare l-ar putea propulsa cel puțin încă 2-3 poziții în ierarhie.
Pentru relevanța demersului, din totalul de portari care au jucat vreodată pentru națională i-am selectat pentru proiectul nostru doar pe cei care au cumulat minimum 1.800 de minute în cariera lor sub tricolor, echivalentul a 20 partide. Astfel am evitat, spre exemplu, situația unui portar utilizat doar în amicale sau meciuri cu San Marino sau Andorra, reușind astfel un raport excelent, dar fără relevanță reală.
Pentru acești 9 jucători reprezentativi am realizat raportul dintre totalul de minute și golurile încasate de fiecare. Practic, cine a păstrat în medie cel mai mult “închisă” poarta României? Iată cum arată topul celor mai eficienți goalkeeperi ai României din toate timpurile până acum, funcție de acest indicator:
Florin Niță trebuie să ajungă la echivalentul a 20 de meciuri pentru a intra în top (mai are nevoie practic de 2 meciuri ca titular și integralist), deja are un raport bun de eficiență. La acest moment contabilizează 1.639 minute și 19 goluri primite, deci 86 minute fără gol în medie, aproape o partidă întreagă fără gol în medie. Tătărușanu și Pantilimon au ieșit din circuitul naționalei.
Ierarhia e în dinamică permanentă, tinerii portari pot cumula minute, trecând de bariera celor 1.800 (20 meciuri cumulat), iar prin evoluții sigure să se fixeze în top. Spre exemplu, în mai 2018, liderul era Tătărușanu, cu 115 minute raport timp de joc / goluri încasate! Doar că prestațiile lui și ale naționalei din 2018 încoace l-au coborât pe poziția 3.
Dănuț Coman are o eficiență de podium (98 minute fără gol în medie, peste o partidă!), dar are doar 1.080 de minute sub tricolor. La fel cum Ion Voinescu (86 minute fără gol în medie), numai 1.630 minute apărate pentru națională.
Fostul portar Florin Prunea dezvăluie în exclusivitate pentru ProSport din secretele acestei performanțe și împărtășește cum a primit concluziile analizei noastre.
Cum vi se pare clasamentul, la o primă privire? Vă așteptați la poziția asta?
Fac parte dintr-o galerie selectă de portari, îmi face plăcere și sunt onorat. Dar nu credeam, sincer, să fiu pe primul loc. Satisfacție vine din confirmarea că am făcut, iată, ceva bun pentru echipa națională. Altfel nu aș fi avut cum să ajung la aceste cifre.
Sunt 4 portari cu o medie de peste un meci fără gol primit: Prunea, Stelea, Tătărușanu, Lobonț. E un indicator relevant care să ne facă să spunem că avem și careul celor mai buni portari ai României din 1990 până azi?
Păi asta este realitatea! Noi patru, poate și Silviu Lung, dacă includem în perioada din 1990 până azi faptul că el a fost la Mondialul din 1990. Suntem portarii care am dominat această perioadă. Și un alt detaliu important: suntem și portarii turneelor finale, europene și mondiale.
Florin Niță are un raport bun, mai are nevoie de două meciuri titular și integralist ca să intre în top, pentru ca zestrea lui de minute să fie relevantă. Cum vedeți șansa asta pentru el, în contextul în care are totuși 35 de ani?
Dacă va fi convocat și va juca, Florin Niță are șansa asta, sunt sigur, să intre în acest top și chiar să urce. Eu merg pe raționamentul că un portar peste 30 de ani e convocat ca să apere, nu să stea pe bancă. Dar sunt curios și eu dacă Niță va fi convocat. Și dacă va juca.
Care e meciul de care sunteți cel mai mândru, ca evoluție personală?
Sunt multe, dar meciul cu încărcătura cea mai mare și cel care mi-a rămas cel mai adânc în suflet este meciul de la Cardiff. Practic, partida calificării la Mondialul din America. Un 2-1 cu Țara Galilor, o partidă de neuitat. Dar țin minte și un meci în care am avut o evoluție de excepție, deși era amical. Am învins Spania în 1991 la Caceres, cu 2-0, după ce nu prea am ieșit din careu! Bine, noi eram o națională cu mulți jucători din campionatul intern, iar Spania era cu Zubizarreta, Butragueno, Luis Enrique… Știu și azi că Timofte și Balint au marcat pentru noi!
La polul opus, orice suporter român, când vine vorba de amărăciuni, s-ar întoarce la spre meciul cu Suedia de la World Cup ’94…
Da, pentru că a fost momentul de performanță maximă al nostru și era foarte important momentul, faza competiției mondiale. Dar e un paradox acel meci, pentru că, exceptând eroarea de la golul celebru, eu am făcut o partidă incredibil de bună! Am scos o lovitură liberă din vinclu, apoi am avut o dublă intervenție, după golul încasat, care a fost faza de portar a turneului!
Care sunt portarii românii pe care i-ați admirat cel mai mult?
Dumitru Moraru și Vasile Iordache. E simplu: datorită eleganței lor. De la vestimentație până la evoluțiile ca portari. Ce fizic aveau, ce viteză de reacție… Mie mereu mi-au plăcut portarii spectaculoși!
Dar ce antrenori de portari v-au influențat cel mai mult?
Îl regăsim și în categoria asta pe Moraru, cu care am lucrat atât la Dinamo, cât și la echipa națională. Apoi, la Craiova, am lucrat foarte bine cu Gabi Boldici și am învățat multe.
Fără discuție, bilanțul eficienței depinde direct și de generația de coechipieri de care a beneficiat portarul respectiv. Generația de Aur oferă primele două locuri, de aceea vă întreb: e cu atât mai mult de evidențiat și de apreciat poziția pe care se află Tătărușanu?
Deși Tătărușanu nu a prins o perioadă de performanțe mari și constante, de calificări la turnee finale, a fost aproape meci de meci cel mai bun jucător al echipei naționale! E un lucru remarcabil.
Știu că e greu de prezis, dar ce portar tânăr de azi ar avea șansa să intre următorul în acest top al eficienței din toate timpurile?
Chiar îmi e greu să spun. Nu pentru că nu am avea portari cu potențial, dar câtă vreme jocul echipei nu ne dă speranțe, cu precădere jocul defensiv, e greu pentru oricine să intre în acest top în viitorul apropiat.
Dincolo de faptul că ne dorim toți rezultate bune pentru naționala României și asta înseamnă clar goluri puține încasate de portari, v-ați dori să rămâneți pe locul 1 pentru totdeauna?
Nu mi-aș dori! Sincer îți spun, fără ezitări! Pentru că mi-aș dori ca naționala să nu primească goluri și pentru că nici eu nu sunt omul care să țină la recorduri. Uite, când jucam la Craiova, am avut alt record, vreo 12 etape fără gol primit. Nu țin așa mult la ele, sincer!
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER