Real Madrid și FC Barcelona se întâlnesc în această seară în al 252-lea meci oficial din istoria „El Clasico”, o rivalitate care și-a consumat primul episod pe 13 mai 1902, la doar două luni de la înființarea clubului din capitala Spaniei. Un moment care a rămas definitiv în istoria confruntărilor dintre cele două mari rivale a avut loc în urmă cu nu mai puțin de 80 de ani, în iunie 1943, când „Los Blancos” îi învingeau pe catalani cu un scor-fluviu: 11-1!
În anul respectiv, 1943, rivalitatea dintre cele două mari cluburi ale Spaniei deja începuse să-și creeze o frumoasă istorie, mulți oameni implicați în fenomen considerând că „războiul” a început încă de la 1916. Dar meciul de pe 13 iunie 1943 a dat o cu totul nouă identitate acestei bătălii istorice.
Aflați la patru ani de la încheierea Războiului Civil din Spania, care s-a petrecut între 1936 și 1939, politicienii aflați la putere pe timpul regimului Franco intenționau să schimbe soarta acestei rivalități, motivând prin faptul că, dacă exista o singură putere în stat, „opoziția” nu își avea rostul, nici măcar în fotbal.
Cu toate că s-a considerat pentru o lungă perioadă de timp că presa de sport era singura care, la acea vreme, putea rămâne în picioare în vremuri de cenzură, lucrurile nu au stat întocmai așa, iar evenimentele relatate erau trecute prin foarte multe filtre care le îndepărtau din ce în ce mai tare de realitate. Buletinul DND (Delegația Națională pentru Sport) susținea, la acea vreme, că limbajul, chiar și în timpul comentariilor meciurilor de fotbal, trebuie să fie unul nobil și corect.
Prima manșă, disputată la Les Corts din Catalonia, s-a încheiat cu o victorie categorică a Barcelonei, scor 3–0. Madridul a contestat vehement toate cele trei goluri pe care arbitrul Fombona Fernández le-a permis Barcelonei. La acea vreme, cotidianul Ya a considerat că arbitrajul de la acea vreme a fost o intenție clară de a ataca reprezentanții Spaniei.
Fanilor Barcelonei li s-a interzis să călătorească la Madrid pentru meciul retur. În ziua „revanșei”, echipa Barcelonei a fost supusă unor scandări injurioase și au fost aruncate pietre în autobuzul lor imediat ce au părăsit hotelul pentru a se deplasa către stadion. Atacantul catalanilor de la acea vreme, Mariano Gonzalvo a vorbit despre incident: „Cu cinci minute înainte de începerea jocului, suprafața noastră de pedeapsă era deja plină de monede”.
Portarul Barcelonei Lluis Miró s-a apropiat rar de linia porții lui – când a făcut-o, era atacat cu pietre de către fanii madrileni. Așa cum a povestit Francisco Calvet povestea, „Au strigat: Roșii! Separațiști!… Tocmai a ratat o sticlă pe Sospedra care l-ar fi ucis dacă l-ar fi lovit. Totul a fost pus la cale.”
Real Madrid conducea cu 2-0 după doar o jumătate de oră, datorită unei „duble” a lui Pruden. În minutul 31, Sabino Barinaga a marcat cel de-al treilea gol al lui Madrid din acea seară, ceea ce a dus la un cartonaș roșu pentru Benito García de la Barcelona, după un atac care nu ar fi impus, în mod normal, o astfel de decizie.
Și într-adevăr, Madrid a marcat în minutele 31’, 35’, 37’, 39’, 43’ și 44’, făcând 8–0 la pauză; cu alte două goluri fiind, de asemenea, anulate pentru offside. Atât Pruden, cât și Barinaga au înscris câte un hat-trick în prima repriză, acesta din urmă adăugând un al patrulea gol în contul său în minutul 87, pentru a oferi un avantaj fără precedent de 11-0 lui Real Madrid.
Cu toate acestea, Barcelona a reușit să înscrie golul de onoare chiar la final datorită lui Mariano Martín. Juan Samaranch a scris: „În acea atmosferă și cu un arbitru care dorea să evite orice complicații, era uman imposibil să joci… Dacă blaugrana ar fi jucat prost, foarte prost, tabela de marcaj tot nu ar fi atins acea cifră astronomică. Ideea este că nu au jucat deloc.”
Potrivit jurnalistului Sid Lowe, „Au fost relativ puține mențiuni despre joc [de atunci] și nu este un rezultat care a fost sărbătorit în mod special la Madrid. Într-adevăr, 11-1 ocupă un loc mult mai proeminent în istoria Barcelonei. Acesta a fost jocul care a format pentru prima dată identificarea Madridului ca echipa dictaturii și a Barcelonei ca victime ale ei”.
Fernando Argila, portarul de rezervă al Barcelonei din joc, a spus: „Nu a existat nicio rivalitate. Nu, cel puțin, până la acel joc.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER