România a terminat pe locul 46 la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în clasamentul general pe medalii. O fi bine, o fi rău?
Partea pozitivă este că s-au cucerit totuși niște medalii, că România are două sportive aflate pe locul 1 în lume: Ancuța Bodnar și Simona Radiș (dublu vâsle, canotaj). Au fost și alți sportivi care au depășit așteptările, în frunte cu David Popovici și Vlad Dascălu.
Partea negativă este că România a înregistrat printre cele mai slabe performanțe dintre națiunile aflate în aceeași zonă din Europa. Cu două titluri olimpice, Kosovo a fost peste România. Și a consemnat a doua cea mai slabă clasare din ultimii 69 de ani!
Jocurile Olimpice de la Tokyo s-au încheiat din punct de vedere sportiv cu finala la polo dintre Grecia și Serbia (10-13). Așadar, avem imaginea completă după tot ce s-a întâmplat în cele 16 zile pline de întreceri.
Deși a suferit la câteva probe pe care le-a dominat de-a lungul timpului, Statele Unite au reușit să termine pe primul loc chiar după ultimele probe. A depășit China în clasamentul pe medalii cu un titlu olimpic.
Dar atenția noastră a fost îndreaptă în principal asupra României, a ceea ce a însemnat sportul românesc la Tokyo. Bineînțeles, au fost multe emoții, au fost momente reale de bucurie, dar și dezamăgiri.
Cea mai mare bucurie a însemnat aurul olimpic cucerit de Ancuța Bodnar și Simona Radiș la dublu vâsle. Bucurii imense au fost aduse și de celelalte echipaje de la canotaj care au urcat pe podium, Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă (dublu rame), Mihăiţă Ţigănescu, Mugurel Semciuc, Ştefan Berariu şi Cosmin Pascari (patru rame). Emoționat și superb a fost și parcursul Anei Maria Popescu la spadă. Am admirat și modul cum au încercat să se autodepășească și alți sportivi, în frunte cu David Popovici, Vlad Dascălu, Bianca Ghelber.
Cea mai mare dezamăgire este clasamentul final: locul 46! Dar unul realist, care reflectă importanța sportului în politica de stat a României. De asemenea, a modului cum a fost manageriat, a programelor și strategiilor care au fost dezvoltate de cei care l-au condus și îl conduc. Așadar, acest loc 46 nu este totuși o mare surpriză. La Rio 2016, delegația tricoloră a fost tot în zonă, pe locul 47.
Să spunem că, la Tokyo, acest loc 46 este împărțit cu Venezuela. În urmă cu 5 ani s-au obținut 4 medalii. Bilanțul este același și în Japonia, diferă doar culoarea acestora, două din bronz fiind „transformate” în argint. Mai diferă și numărul de sporturi cu care s-a urcat pe podium: patru în Brazilia, două în Japonia. Dar ca și imagine generală, reprezentările de la Rio și Tokyo au adus cele mai slabe două rezultate din ultimii 69 de ani!
Într-un clasament doar în Europa, România a terminat pe locul 28. Marile puteri au fost sus, în top 10, cu Marea Britanie și Comitetul Olimpic al Rusiei în Top 5.
Dacă ne uităm la țările din jurul României, exceptându-i pe frații de peste Prut, toate celelalte națiuni s-au clasat mai bine decât delegația tricoloră. Ungaria a confirmat din nou că are un sport și o strategie performante. A adunat o zestre de 20 de medalii și a terminat pe locul 15 în ierarhia generală pe medalii.
Se tot invocă faptul că România ar fi putut fi mai sus dacă ar fi fost și Simona Halep… OK, Serbia l-a avut pe Novak Djokovic, dar nu a luat medalii (a concurat în două probe). Vecinii tot au terminat pe locul 28, cu 9 medalii câștigate, dintre care 3 au fost de aur. Bulgaria ne privește tot de sus. De pe locul 30, cu 6 medalii, dintre care 3 titluri olimpice.
Ucraina este lângă România (locul 44) doar pentru că a cucerit un singur titlu olimpic. Dar a adunat 20 de medalii în total (după numărul de medalii a încheiat pe locul 16).
Dacă mergem puțin și mai departe de graniță, constatăm faptul că România a fost depășită și de … Kosovo! Coșmarul de la handbal s-a extins. Micuțul stat a câștigat două titluri olimpice și s-a clasat pe locul 42.
Printre națiunile din Europa întrecute se numără Slovacia, Austria, Portugalia și Finlanda. Primele trei menționate au avut la rândul lor cel puțin patru medalii, diferența în ierarhie s-a făcut după „culori”.
În final am mai constatat totuși ceva. San Marino a cucerit trei medalii la Tokyo, două la tir și una la lupte. Deci tot la două discipline ca și România. Aproape egalitate după numărul de medalii… O fi bine, o fi rău?
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER