Se discută tot mai intens despre revenirea la sistemul clasic, cel cu care, spun cei mai mulți, s-au reușit cele mai mari performanțe din istoria fotbalului românesc.
Varianta e aruncată pe piață de Justin Ștefan, secretarul general al Ligii, cel care pare într-o campanie electorală continuă. N-am înțeles încă dacă pentru LPF sau FRF. Probabil, viitorul ne va edifica și asupra acestei probleme.
18 echipe, sistem tur-retur. Cu alte cuvinte, să se reinstaureze modelul „eu bat la mine, tu bațí la tine”. Vestita reciprocitate. Noi 3 puncte acum, voi 3 puncte la voi, fără cartonașe galbene, fără probleme.
Pentru cei care au uitat și au rămas doar cu lucrurile bune în memoria lor, să le reamintim metodele brevetate de celebrii Jean Pădureanu, Romică Pașcu, frații Dero de la Ploiești (Radu și Cristache) și Gheorghe Ștefan.
La care presa, cea mai mare parte a ei, scria și apoi era dată în judecată. De cei care, ulterior, s-au reîntâlnit în anul 2000 pentru momentul zero. Adică să renunțe la blaturi. Ba chiar se lăudau cu asta. Evident, nu s-a întâmplat nimic.
Nu am dat si nu am luat bani de la nimeni sa trântesc un meci. Era reciprocitate Jean Pădureanu, 2010
Erau 6-7 echipe care traficau punctele între ele, iar în ultimele etape se ajutau doar formațiile „prietene”.
Sfârșitul turului de campionat era liniștit, nu se discuta despre gazonul încălzit sau tehnologia VAR ca azi, bătea cine juca acasă, Sărbătorile de Iarnă erau îmbelșugate pentru toți cei prezenți la stadion: jucători, antrenori, arbitri, jurnaliști și ceilalți implicați.
Fiecare meci de final de an era ca o petrecere în familie: toată lumea fericită și binedispusă. Nu lipseau cadourile, atențiile, vorbele bune.
Acum nu! Dacă pierzi puncte nu mai prinzi playoff-ul, dacă nu atingi o poziție fruntașă nu mai ai bani de salarii pentru că ești „ars” la drepturile tv, dacă te bați să ieși pe o poziție de play-out poți ajunge, prin baraj, la cupele europene.
Toți am dat bani arbitrilor și am făcut blaturi. Spre deosebire de alții, eu am curajul să recunosc Gheorghe Ștefan, 2001
Ce ne scapă, domnilor? Cu cât trece timpul, uităm vremurile tulburi ale anilor 90, când Ion Crăciunescu, Anghel Iordănescu și chiar Mircea Sandu la un Ceahlăul-Dinamo, foarte puțini de altfel, au respins mirosul blaturilor și au denunțat public mai multe meciuri strategice.
Peste câteva zile, și-au nuanțat cam toți poziția, dar amintirea acelor gesturi rămâne. Și multe partide cu rezultat cunoscut.
Și multe discuții inutile. Și mult teatru, acoperit de Mitică Dragomir, care ne explica, liniștit, cât bine făceau patronii de atunci fotbalului românesc. Ulterior a apărut Dosarul Transferurilor și ne-am dumirit cât bine au realizat.
Acolo vrem să ne întoarcem, la „Cooperativă”? Chiar nu îmi este dor de un Gloria Bistrița-Ceahlăul Piatra Neamț.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER