Interviu cu Andrei Cristea, după meciul 400 în Liga 1: „Mă suna Giovanni să vorbesc cu nea Gigi și să facem transferul”. Regretul carierei și ce va face după retragere | EXCLUSIV

Atacantul Politehnicii Iași, Andrei Cristea, a atins două noi borne importante pentru cariera sa în meciul de vineri, cu FC Argeș. Vârful de 36 de ani a bifat meciul 400 în Liga I și a marcat golul cu numărul 112 pe prima scenă, fiind golgeterul în activitate al primei ligi.

Dintre cele 400 de meciuri, Andrei a jucat cele mai multe în tricoul Politehnicii Iași – 172, celelalte fiind bifate la formațiile Dinamo – 67, Steaua – 52, FCM Bacău – 35, Poli Timișoara – 35, FC Brașov – 29 și CSU Craiova – 10.

Cu golul marcat vineri, Cristea i-a depășit pe Dobrin și Augustin în clasamentul marcatorilor all-time, egalându-l totodată pe Bodola. Cristea are 10 selecții la echipa națională, două titluri în carieră, ambele cu Steaua, o supercupă cu Dinamo, un titlu de golgeter cu Dinamo, iar cu Poli Iași, în sezonul în care antrenor a fost Eugen Neagoe, a terminat pe locul 2 ierarhia marcatorilor.

La o zi după meciul cu FC Argeș, Andrei Cristea a acordat un interviu eveniment pentru ProSport, în care a vorbit despre principalele repere ale unei cariere de succes.

 

Andrei, cum se simte un fotbalist după meciul 400 în Liga I?

Am mai spus, e greu să numeri până la 400, dar să mai și joci 400 de meciuri în prima ligă. O satisfacție deplină. A fost și vânt și soare, și vânt, dar am reușit să trec peste toate momentele complicate și am ajuns la destinație. Important este că sunt motivat și mă bucur foarte mult de momentele astea. Vreau să joc și să mai dau fotbalului, să o fac cât se poate de bine pentru echipa noastră, pentru oraș.

Ce te mai motivează să mergi mai departe la 36 de ani?

Plăcerea de a juca fotbal. Satisfacția asta de a fi pe teren și de a juca. Sunt ani cu care nu te mai întâlnești și de aceea vreau să dau totul acum pe teren pe final de carieră.

Cum este să fii simbolul unui oraș ca Iașiul și al unei echipe ca Politehnica?

Mă simt extraordinar! Și eu am simțit că destinul meu este legat strâns de Politehnica Iași, de orașul Iași. Fiindcă s-au încununat și multe bucurii, și momentele grele. Când a fost greu echipei eu am fost aproape, și eu când am avut nevoie de această echipă, Poli mi-a deschis ușa, iar eu la rândul meu am dat totul aici. Este clubul și orașul în care m-am simțit cel mai bine. Am fost foarte respectat, apreciat și iubit aici. De asta spun că destinul meu se împletește cu această echipă.

Cele mai importante borne atinse de tine sunt la Iași.

Da, golul 100 în prima ligă, meciul 400 acum în Liga I. Au fost multe momente jubiliare la Poli Iași.

Cel mai emoționant moment petrecut la Iași?

E clar că a fost golul din cupele europene cu Hajduk Split. A fost primul gol pentru Politehnica Iași în cupele europene, un gol care va rămâne în istorie. Au fost multe goluri, și cel 100 în prima ligă.

Dar din cariera ta?

Dubla cu Valencia, clar. A fost meciul de referință în cariera mea, meciul de care lumea își aduce aminte cu plăcere. Chiar m-am întâlnit la aeroport cu un suporter stelist și mi-a spus că nu-mi poartă pică pentru faptul că am marcat de trei ori în poarta Stelei. „Ne-ai dat trei goluri, dar nu pot să fiu supărat pe tine, pentru că ne-ai dat două goluri cu Valencia. Și te iubim pentru asta”, mi-a spus acel suporter stelist.

Cele mai frumoase goluri la Iași?

Au fost multe… Cel cu stângul marcat cu FC Botoșani, acasă, în vinclu, cel cu CFR Cluj din lovitură liberă, tot în vinclu, cu dreptul, chiar și cel de vineri, cu FC Argeș. Au fost multe execuții frumoase. Dar dincolo de frumusețea lor, au fost multe goluri importante, este important și momentul în care înscrii.

Îți mai amintești primul gol în Liga I?

Sigur, nu pot să-l uit. L-am marcat în poarta regretatului Dossey, într-un meci cu FC Brașov. Era un frig incredibil, se întâmpla în 2002. Am luat-o pe stânga, jucam bandă atunci, am driblat și de pe linia de fund am dat cu interiorul în poarta goală, lipit de tușă. Frumos gol!

Dar primul meci în Liga 1 ți-l mai amintești?

Cu Gloria Bistrița a fost, pe 1 iunie 2001. Sunt aproape 20 de ani de carieră.

Te gândeai atunci că vei atinge meciul 400?

Nu m-am gândit vreodată că voi ajunge să joc până la vârsta asta sau să ating 400 de meciuri în prima ligă, dar uite că fiind un jucător profesionist, care știe să se gestioneze, să se antreneze, am reușit să ajung aici.

Ce este cel mai important pentru un jucător de 36 de ani? La ce trebuie să fie foarte atent pentru a juca la un asemenea nivel?

Totul este important, orice detaliu face diferența. Începând de la modul cum dormi, de la alimentație, de la vitaminizare, refacere, modul de pregătire, modul de a te motiva, felul de a fi. Sunt foarte multe lucruri de care depinzi. Atât fizic, cât și mental trebuie să fii în joc. Mulți dintre noi mental își doresc să continue, dar corpul nu îi mai ajută. Sau invers.

Cea mai valoroasă echipă în care ai jucat?

Au fost două. Steaua, semifinală de Europa League cu Middlesbrough, anul anterior cu Valencia. O echipă foarte bună atunci avea Steaua. Și Dinamo, atunci când am jucat în grupele Europa League. Era echipă frumoasă atunci, cu Marius Niculae, Tamaș, Pulhac, Moți, Lobonț. Am jucat alături de jucători mari în carieră. Am fost coleg cu Rădoi, Dică, Tamaș, Marius Niculae. Mulți dintre ei s-au retras, iar eu încă mai joc, pentru că eram tânăr atunci. Am învățat multe de la ei, de la toți colegii mei experimentați. Și de la Ciocoiu, de la Cursaru, de la Narcis Răducan…

Cel mai bun stoper pe care l-ai avut în față în Liga I?

E greu de spus, dar l-aș aminti pe Marius Constantin, pentru că tot suntem adversari acum. Mi se pare un jucător foarte bun, cu experiență. În trecut, unul dintre ce mai puternici a fost Rădoi. Iar din Liga 1, în momentul de față unul dintre cei mai buni este Bouhenna de la Sepsi, care face un cuplu foarte bun cu Mitrea. Cred că sunt cel mai bun cuplu de stoperi din Liga I acum.

Ai lucrat cu foarte mulți antrenori. Cine te-a marcat cel mai mult?

Cel mai mare impact asupra mea l-a avut Walter Zenga. A fost primul italian pe care l-am avut, venise la Steaua cu o mentalitate diferită, cu antrenamente diferite, masă diferită, totul era diferit. Apoi am învățat multe de la toți antrenorii cu care am lucrat. De la Bergodi, de la Ionuț Popa, Dumnezeu să-l odihnească!, de la Neagoe, Stoican, Teja, fiecare a adus un plus în felul lui.

Marele regret al carierei?

Marele regret este că nu am plecat după meciul cu Valencia. Știu că au fost multe oferte atunci. Mă suna Giovanni (n.r. Ioan Becali) atunci, care era certat cu Gigi Becali și mă punea pe mine să vorbesc cu nea Gigi, să fac transferul. Ceea ce era foarte greu pentru mine, un copil de 20 de ani. Acela a fost marele regret, că puteam prinde un transfer important atunci.

Pe câte milioane?

Multe erau. Știu că erau discuții cu multe echipe atunci, pe bani mulți, dar n-a fost să fie.

Unde ți-ar fi plăcut să ajungi?

În Spania aș fi vrut cel mai mult, iubeam țara și fotbalul spaniol. Acesta a fost visul copilăriei mele, să joc în Spania. Dar Dumnezeu mi-a dat pe de altă parte alte multe satisfacții și sunt mândru de ce am realizat.

Cu câte goluri ai ieșit golgeter cu Dinamo? Crezi că poți egala acea performanță în acest sezon? Ai deja 5.

Cu 16 în campionat și am dat și 4 în cupele europene. Nu știu ce să zic. Nu promit înainte. Ar fi ceva incredibil!

E ultimul sezon din carieră acesta?

Nu știu. Dacă lucrurile merg bine, mai continuăm. Eu sunt la dispoziție, iar dacă clubul consideră că are nevoie și pot să ajut, cu drag o fac. Voi fi pe teren și voi întinde o mână și jucătorilor tineri, pentru că ADN-ul meu e strâns legat de echipă. Și prezența mea pe teren și în vestiar simt că motivează și echipa.

Ce vei face după ce te retragi? Primarul Mihai Chirica te vrea consilier sportiv după ce te lași.

Cu siguranță voi continua în structura clubului. Alături de Cip Paraschiv. Deja el s-a gândit, mi-a făcut o propunere pentru viitor și rămâne ca eu să aleg. În administrație va fi, alături de el, dar nu știu în ce poziție deocamdată.

Îl refuzi pe primar?

Nu, dânsul a fost întotdeauna bine intenționat și fără ajutorul autorităților lucrurile se complică mult. Dacă nu se implică Primăria nu se poate vorbi despre fotbal, cum nu mai vorbești nici la Bacău, nici la Piatra Neamț sau la Galați. E clar că Consiliul Local ne-a ajutat foarte mult în momentele dificile.

Câte mesaje ai primit după meciul 400?

Au fost foarte multe mesaje de felicitare, și de la Rădoi, de la Ogăraru, Dică, Lovin, avem un grup unde vorbim. M-au felicitat și mi-au urat să ating borna 500. Ei vor să ajung și eu ca Zenetti, Nesta, Costacurta. Dar pe fund, acolo, e mai ușor. Ca atacant e mai greu să ajungi să joci la vârsta asta.

Suporterii ieșeni?

Le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături, în special suporterilor care mi-au rămas în suflet. Este locul unde m-am simțit cel mai bine, chiar vreau să mă stabilesc aici. Am Iașiul la inimă, iar suporterii Politehnicii sunt, de asemenea, la inima mea.