A fost supranumită „Minunea blondă” a atletismului românesc. Un nume cât o Românie întreagă care, evident, nu mai are nevoie de nici o prezentare: Maricica Puică. În ziua în care a împlinit 70 de ani, marea doamnă a atletismului și-a reamintit, în exclusivitate pentru ProSport, cursa fantastică de 3.000 de metri, de la Jocurile Olimpice din 1984, de la Los Angeles, în urma căreia avea să câștige medalia de aur.
Când vine vorba despre acea finală olimpică, în care le-a avut că adversare pe americanca Decker și sud-africana Budd, denumită și alergătoarea desculță, Maricica Puică își aduce aminte cu lux de amănunte fiecare minut, fiecare secundă din acea zi.
„Doamne, cum pot să uit? Parcă a fost ieri. Țin minte că am avut cursa în ultimele patru zile ale acelei ediții olimpice. În satul olimpic era o nebunie generală. Sportivi care se bucurau pentru rezultatele lor, multă gălăgie, iar eu nu puteam pune geană pe geană cum se spune. Nu mai puteam mânca din cauza stresului. Știu că soțul meu, Ion Puică, îmi aducea de la restaurantul satului olimpic doar pepene cu pâine.
Iar că să fie sigur că am cât de cât liniște, își pusese un scaun în fața ușii mele și dormea acolo. Au fost patru zile infernale în care am alergat atât 1.500 de metri cât și 3000. Dacă nu aveam o durere puternică în partea dreaptă puteam câștiga și proba de 1.500. Dar era atât de puternică durerea încât îmi tăia respirația”, și-a amintit Maricica Puică.
Înainte de finală Maricica Puică a stabilit tactica pe care urma să o abordeze în cursă. „Am vorbit cu soțul meu despre acest lucru. El era și antrenorul meu. În timpul finalei a fost acel moment în care Decker s-a împiedicat cu Budd. Puică se afla în tribune, într-un loc pe care eu îl știam și de fiecare dată când ajungeam in acea zonă mai uitam acolo. Prin anumite semne îmi spunea cam ce se întâmplă în spatele meu. În final am reușit să mă impun. A fost o cursă infernală”, a adăugat Maricica Puică.
La puțin timp după ce a devenit campioană olimpică, Maricica a trebuit să dea interviuri pentru postul național de radio din țară și pentru televiziunea națională. Securiștii care însoțeau delegația României i-au spus că trebuie să mulțumească „tovarășului” și „tovarășei”, era vorba de cuplul Ceaușescu, pentru condițiile de antrenament oferite și să le dedice această victorie.
„Inițial nu am vrut dar, în cele din urmă a trebuit să fac acest lucru. Eram forțați să declarăm ce doreau ei”, a mai spus marea campioană olimpică. În 1984, România a fost singura țară din blocul comunist care nu a boicotat participarea la Jocurile Olimpice. Americanii au fost practic la picioarele românilor, ofrindu-ne o mulțime de facilități.
Aceasta a fost recompensa pe care Maricica Puică a primit-o din partea statului român pentru medaliile de aur și de bronz cucerite la Los Angeles. „Video-ul și combina muzicală le am și acum. Și funcționează. 3000 de lei însemnau atunci cam două salarii”, povestește ea.
După Jocurile Olimpice de la Los Angeles, Maricica Puică a fost contactată de Fred Lebow, un român din Cluj, plecat de mulți ani în America. Acesta i-a făcut o ofertă uriașă de 2 milioane de dolari pentru a accepta să emigreze în Statele Unite. „Vă dați seama ce însemna această sumă atunci? Și acum sunt foarte mulți bani.Am refuzat să plec”, a mai precizat Puică. Fred Lebow este omul care a înființat Maratonul de la New York.
Toată lumea o știe pe Marica Puică, drept atleta cu părul blond. Despre această culoare a părului blond campioană olimpică de la Los Angeles a ținut să ne dezvăluie cum a ajuns să aibă podoaba capilară vopsită așa: „Nu am fost tot timpul blondă. Prima dată când m-am vopsit așa, soțul meu mi-a spus să nu mi mai schimb niciodată culoarea părului, pentru că așa voi fi foarte ușor de recunoscut” .
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER