ProSport a relializat un interviu cu Mircea Pascu (85 de ani), după ruşinea cu Suedia. Fostul președinte al FRF urmărește cu interes meciurile echipei naționale, dar este dezamăgit de jocul primei reprezentative.
Cel mai important om de fotbal din anii ’80, alături de Mircea Angelescu, crede că Suedia ne-a fost superioară și-l simte pe Cosmin Contra un selecționer singur, neajutorat, fără a primi sfaturi de la nume grele din lumea fotbalului autohton.
La fel ca mulți alții, crede că trebuie să dăm credit tinerilor lui Mirel Rădoi și să ne asumăm o potențială ratare a calificării.
ProSport: Ați urmărit partida, domnule Pascu? Ce impresie v-a făcut naționala României? Mircea Pascu: Sigur că am văzut partida. Dar în minutul 70 am închis televizorul, nu mai puteam de nervi. Am fost nervos tot meciul… Bine că era Replay în reluare pe TVR, m-am uitat la Răducioiu și mi-a revenit optimismul.
Cum vi s-a părut Suedia? Net superioară. Eu am fost conducătorul delegației în 1983, când am învins pe „Rasunda”, 1-0. Au un stil de joc care nu ne convine, dar atunci parcă aveam jucători mai valoroși ca azi.
Tot aroganți erau suedezii și atunci? La fel. Am avut surprize din partea lor. Eu îî credeam gentlemeni, chiar sunt. Dar în anumite situații deviază și ei de la profilul lor. Ne-au făcut să așteptăm la aeroport, au trimis mașina târziu…Noi venisem în Suedia cu alt scop, nu să ne împungem cu ei. Așa că ne-am făcut că nu ne afectează destule șicane. Se pot face multe comparații din 1983 și meciul de vineri seară. E clar concepțional că joacă pragmatic: agresiv, direct pe poartă, materializând ocaziile fără să aibă un pic de frică. Erau ca la ei acasă. Trebuia să-i luăm mai tare… Trebuia să le nu dăm mingea, să facem temporizare. Temporizarea contra nordicilor ne-ar fi prins bine, am fi apărut și noi la finalizare din când în când. Îmi pare rău de Contra… Chiar foarte rău.
Nu are nicio logică să facem comparație echipa din 1983 cu cea din 2019. Cum ar fi să-l comparăm pe Mogoș cu Klein? I-am dat mai multe pase lui Tătărușanu decât lui Pușcaș… (râde iritat) Tătărușanu, la golurile primite, nu putea face nimic. Iar Pușcaș a fost izolat. N-am văzut acțiuni în care să-și folosească toate calitățile. N-am văzut nimic la mijlocul terenului, nu am dus mingea în careul lor, am plimbat-o aiurea, a fost lipsă de decizie. Parcă a fost un meci de pregătire, totuși era un meci de calificare…Erau voci care-l puteau ajuta pe Contra. Era Mircea Lucescu, tehnician cu o experiență indiscutabilă, era și Iordănescu. În perioada mea, cât a fost Lucescu sau Ienei, întotdeauna se stringea elita antrenorilor în dimineața partidelor. Se analizeau informațiile, se interpretau, selecționerul avea toate variantele la îndemână, opinii diverse și bine documentate. Se întâlneau unde era cazată echipa națională, vorbeau despre tactică, dacă apărea ceva nou, adică era o contribuție pe care putea să o aibă voci importante din fotbal. Acum…
Chiar dacă selecționerul era de la Steaua, ajuta și Dinamo și Craiova, asta vreți să spuneți? Sigur că da, nu se punea problema. Inclusiv Piști Kovacs, dar și alte nume în activitate. Se schimbau ultimele impresii cu 4-5 ore înainte.
Vi se pare că selecționerul Contra e singur? Da, e evident. Nu-l ajută nimeni. Trebuie voci lângă el cu autoritate și cu valoare. Eu nu sunt lângă ei, dar din ce aflu, printre rânduri, tot mai dibui câte ceva.
Cred că am fost la peste 40 de meciuri ale echipei naționale, unde aveam o mare responsabilitate. Când veneai acasă cu un scor prost, te dădea afară partidul imediat, asta înainte de 1990. Nu stătea nimeni de vorbă cu tine!
Ce urmează acum? Vine jocul cu Spania, care nu are nicio miză. Putem să și batem, dar e în van. Dar avem cele două partide de baraj, pregătirea se concentrează pe cele două partide. Avem nevoie de un antrenor cu experiență, iar eu văd trei nume acum: Lucescu, Boloni sau Pițurcă. Lumea îl uită pe Pițurcă, dar are peste 90 de meciuri ca selecționer, e numărul 1 în această privință. E un om cu mare inteligență și poate specula multe lucruri din teren, de pe gazon, pe care nu multă lume le vede. A fost înaintaș, un jucător care a decis multe partide și ca fotbalist, și ca antrenor. Meciurile Stelei din anii 80 au fost cele mai bune din istorie, după părerea mea, peste cele cu Argentina din 90 și 94 sau cu Suedia din 94, unde am pierdut, dar a fost un meci foarte bun. Am avut echipe bune în 90-94, iar o prezență bună a fost și în Italia 1990, n-am mers în sferturi pentru că penalty-ul decisiv cu Irlanda a fost executat de cel mai neexperimentat fotbalist al acelei echipe, Daniel Timofte. Era lovitura decisivă. Au fost multe greșeli atunci, nu are rost să mai discutăm, dar am avut o echipă foarte bună. Am ocupat un loc 12 bun.
Nu credeți că ar trebui dat credit „mânjilor” lui Rădoi? Da, dar pe față… Ciclul ăsta nu avem obiectiv, dar schimbăm formația, concepția de joc. Dar oare avem curajul să facem asta? Nu reușim să ne stabilizăm… Cum apare un jucător talentat, gata, îl vindem pe 20 sau 30 milioane de euro. Nu avem răbdare deloc.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER