25 mai 2005. Liverpool reușea imposibilul, revenind de la scorul de 3-0 în meciul cu AC Milan, iar loteria penalty-urilor urma să decidă cine pune mâna pe trofeu. Serginho, Andrea Pirlo și Andriy Shevchenko nu l-au putut învinge pe Jerzy Dudek de la punctul cu var, iar ”cormoranii” cucereau cel mai râvnit trofeu din Europa, după 21 de ani. Al cincilea din istoria clubului și primul în noul format al competiției.
La 14 ani distanță de la acel moment, ProSport a stat de vorbă cu portarul polonez, adus în România de Superbet, care dedică, în prezent, timpul liber familiei și golfului. Dudek a rămas ”îndrăgostit” de Turcia, țara din care a plecat cu cea mai importantă medalie din cariera sa.
Au trecut 14 ani de la cea mai frumoasă finală de Champions League din istorie. Cu ce te ocupi acum? Sunt bine, foarte bine. Sunt opt ani de când m-am retras din fotbal, în 2012. În 2013 am jucat în ultimul meci pentru echipa națională a Poloniei. De atunci mi-am trăit viața, am sacrificat tot timpul pentru familia mea. Ei au fost cu mine tot timpul. În Olanda, Spania, Anglia. Am petrecut 16 ani departe de Polonia. Am copii mari, fetele mele au 13 și 14 ani. Este o viață diferită, dar sunt fericit. Mulțumesc!
Care este primul lucru care îți trece prin minte legat de finala de la Istanbul? Prima amintire? Cred că este momentul în care am ieșit de la vestiare pentru repriza a doua. Eram într-o situație grea, foarte grea. Pierdeam cu 3-0. Îmi amintesc când am ieșit de pe tunel, iar toți suporterii au cântat ”You’ll never walk alone”. Erau mii. Mii! Aproape tot stadionul, am fost foarte surprinși. Știam că suporterii noștri sunt fantastici în astfel de situații. Steven Gerrard ne-a cerut să venim, să facem un cerc și ne-a spus: ”Auziți, băieți? Ei încă mai cred în noi. Trebuie să facem ceva pentru ei, au parcurs atâția kilometri pentru a ne susține”. Când am marcat, a fost ca un vulcan. Totul a fost diferit. Ne-au motivat, au crezut în noi. Cred că Liverpool știe foarte bine cum să iasă din situații incredibile. În sezonul trecut ai văzut meciul cu Barcelona, finala noastră a fost la fel.
Liverpool a câștigat Supercupa Europei în debutul acestui sezon tot la Istanbul. Este un oraș ”binecuvântat” pentru ”cormorani”? Arată ca unul! Am fost acolo în vara trecută. E un oraș fantastic, frumos. Este, probabil, binecuvântat deoarece am câștigat finala aceea de Champions League acolo, acum au câștigat și Supercupa Europei. Finala din 2020 e tot acolo. Mereu am avut amintiri plăcute despre Istanbul și Turcia. În 2008 am început să joc Golf, iar în fiecare vacanță am fost în Belek.
În calitate de fan al lui Liverpool, preferi încă un trofeu Champions League sau câștigarea Premier League? Cred că toată lumea așteaptă Premier League. Această echipă este foarte bună, ei pot câștiga tot, dar cred că toată lumea așteaptă câștigarea titlului. Liverpool e un club mare, de mulți ani titlul este o prioritate, dar este foarte greu de câștigat.
Spune-mi ceva despre celebrul ”Dudek dance”. Cum l-ai inventat? A fost ciudat. Înainte de meci am urmărit, poate, sute de penalty-uri pe DVD. L-am rugat pe antrenorul cu portarii să mă ajute. Jamie Carragher a venit la mine, m-a ”împins” și mi-a cerut să fac mai multă presiune pe jucători, să fac ceva asemănător cu Bruce Grobbelaar în 1984. Am spus ‘ok, lasă-mă să mă concentrez în poartă’. Când am ajuns acolo, am decis să fac mișcări mici. Când brazilianul (n.r. – Serginho) a tras peste poartă, am fost plin de încredere. Cred că acest ‘Dudek dance’ a venit în urma încrederi pe care am dobândit-o. În ultimele minute ale prelungirilor am apărat două șuturi ale lui Shevchenko. Am avut foarte multă încredere după acel moment, am știut că vom câștiga la penalty-uri. Am fost concentrat, foarte încrezător, am văzut doar jucătorul cu mingea, arbitrul și pe mine. Nu i-am văzut pe cei 80.000 de oameni de acolo, pe nimeni! L-am mai făcut la antrenamente, cred că a fost timpul potrivit să-l fac. A fost o surpriză plăcută pentru jucători și a avut succes. Dudek dance! (râde)
Te-ai mai întâlnit cu Andriy Shevchenko după acea finală? De multe ori.
Și cum a fost prima întâlnire? Prima întâlnire a fost ca ambasadori ai Campionatului European din 2012. Polonia și Ucraina au organizat acel turneu și noi am fost ambasadori. Ne-am întâlnit în Cardiff, trebuia să vorbim cu cei de la UEFA care ne-au dat acel Campionat European. M-am întâlnit cu ”Sheva” acolo. El încă vorbește despre acea finală, nu poate să creadă cum am apărat acele șuturi în prelungiri. Penalty-urile sunt ca o loterie. Dacă marca atunci, meciul era terminat, nu mai erau penalty-uri și noi eram pe locul doi. Când mă vede, tot timpul mă întreabă cum am reușit să apăr acele șuturi.
Ce părere ai despre noua regulă, potrivit căreia portarul trebuie să aibă, la penalty-uri, un picior pe linia porții? E bună, e foarte bună. Avem VAR, ne putem uita. Toată lumea e concentrată pe portar, iar el e concentrat pe jucător. Dacă se oprește înainte de șut sau dacă nu se oprește. Jocul e dinamic, e dificil să identifici acel moment, dacă piciorul este sau nu pe linia porții. Rămâne la interpretarea arbitrului, dar e o regulă bună.
Care a fost cel mai surprinzător telefon pe care l-ai primit după ce ai câștigat Liga Campionilor? Ca să fiu sincer, am sunat-o pe soția mea prima oară, apoi pe mama, iar telefonul meu a ‘explodat’. Au fost sute de SMS-uri pe care le-am primit. Am sunat-o pe mama, plângea. A făcut rugăciuni și nu a văzut repriza a doua. Nu a vrut să o vadă, a vrut să se roage. I-am spus că am câștigat trofeul, și a spus ”Știu asta”. A fost o surpriză mare, a fost un joc nebun. Vărul meu nu s-a uitat la meci, a văzut de dimineață. Toată lumea m-a felicitat, am fost al patrulea fotbalist polonez câștigător de Liga Campionilor.
Spune-mi trei lucruri importante despre Jose Mourinho. Jose Mourinho? Oh… O persoană fantastică, un antrenor foarte bun și o persoană foarte solicitantă.
Spune-mi primii trei jucători la care te gândești când spui ”România”. Mutu, Lobonț și Hagi.
Urmărești KS Cracovia? Avem doi jucători români acolo, Sergiu Hanca și Cornel Râpă. Au un antrenor foarte bun, pot învăța foarte multe de la el. Nu vreau să spun că are ceva din Mourinho, dar e foarte solicitant. Nu am urmărit Cracovia foarte mult, sunt un suporter al celor de la Gornik Zabrze. Au șansa de a câștiga campionatul, e bine pentru ei.
Ce îți mai amintești de la meciul România – Polonia, din 2000? Îmi amintesc foarte multe. Am venit aici după ce am pierdut toate jocurile, aveam un nou antrenor care testa jucătorii. Nu am marcat niciun gol timp de șase luni. A fost ultimul meci amical înainte de calificări. Trei săptămâni mai devreme, Olisadebe și-a primit pașaportul. A fost o situație nebună, toată lumea ne-a criticat. Noi am jucat bine. Oli a marcat pentru noi, am ”rupt” recordul negativ și, de atunci, n-am mai pierdut niciun meci. Am fost prima echipă calificată la Campionatul Mondial.
Cine merită Balonul de Aur? Uf… Cred că voi spune Salah sau Mane, dar îl voi pune sus în acest ‘clasament’ pe Van Dijk.
Un sfat scurt pentru Karius? El mă știe. I-am scris de multe ori. Și lui Mignolet la fel. Trebuie să-și amintească faptul că portarii sunt unici.
Cel mai amuzant coleg pe care l-ai avut? Cred că Marcelo. Este un tip amuzant, pozitiv.
Este Cristiano Ronaldo este cel mai bun alături de care ai jucat? Cristiano Ronaldo, Xabi Alonso și Steven Gerrard sunt cei mai buni alături de care am jucat.
Cel mai bun portar în prezent? Cred că Alisson.
Spune-mi un jucător căruia nu ai reușit niciodată să-i aperi un penalty. Kaka.
Câte mănuși de portar ai acasă? (râde) Două! Una de la finala Champions League și a doua de la Cherchesov (n.r. – Stanislav Cherchesov, actualul selecționer al Rusiei) Mi-a dat o pereche după ce am jucat un meci de Liga Campionilor. Sigur, am și perechea mea cu care mai joc în meciurile pentru legende. Am nevoie de o pereche de mănuși pentru mine.
Două lucruri importante despre Rafa Benitez? Tacticile sunt obsesia lui. Este un antrenor foarte bun.
Top trei atacanți împotriva cărora ai jucat? Van Nistelrooy, Shevchenko și Drogba. Poți să-l pui și pe Thierry Henry aici.
O echipă la care ți-ai dorit să joci în copilărie și nu ai reușit? Gornik Zabrze. Echipa din orașul în care locuiesc. Gornik a fost echipa care a câștigat patru titluri la rând când eu eram un copil. Când aveam 15 ani, am primit un fular cu Liverpool, l-am pus deasupra patului meu și în fiecare zi m-am gândit la fotbal. La 26 de ani am semnat cu Liverpool și am uitat de acel fular. Mama a venit la mine și mi-a arătat acel fular. A fost ceva în aer.
Să ne imaginăm că ești portarul unei finaliste de Champions League. Este minutul 90, scorul este 1-1, iar echipa adversă primește un penalty. Pe cine desemnezi să apere? M-aș pune pe mine în poartă! (râde).
Liverpool 2005: Dudek – Finnan (Hamann 46), Carragher, Hyypia, Traore – Alonso – Garcia, Gerrard, Riise – Kewell (Smicer 23) – Baros (Cisse 86) AC Milan 2005: Dida – Cafu, Stam, Nesta, Maldini – Pirlo – Gattuso (Rui Costa 112), Kaka, Seedorf (Serginho 86) – Shevchenko, Crespo (Tomasson 85)
AC Milan
Liverpool
Ca să fiu sincer, încă nu pot să înțeleg cum am reușit să pierdem acel meci. Am avut cei mai buni fundași din lume în acea echipă. Fundașii noștri erau Cafu, Jaap Stam, Alessandro Nesta și Paolo Maldini dar tot am luat trei goluri în șase minute. S-a întâmplat ceva uimitor ce nu poate fi explicat. Tot ce poți să spui e că în fotbal se poate întâmpla orice. În special în Champions League, am văzut lucruri cu adevărat incredibile” – Kaka.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER